Montignac sau keto?

Dupa cum le recomanda numele, dietele ketogenice sunt folosite in tratarea epilepsiei la copiii care au intoleranta fata de medicamentele pentru epilepsie. Procedeul il reprezinta fortarea organismului sa consume grasimi pentru energie, in lipsa carbohidratilor….retineti FORTAREA…este un termen care va suna amabil cand vom intra mai in detalii.
Este important de remarcat ca aceste tratamente se aplica in conditii de internare in spital, evident, sub foarte stricta supraveghere medicala, se fac analize de urina regulate etc.
A facut vreun sustinator al acestor diete “precizarea” aceasta legata de superdietele pe care le propun? Acesta ar fi un prim semn de intrebare.
Alt aspect trecut sub tacere il reprezinta folosirea de catre creier a corpilor cetonici in loc de glucoza. Este acesta un lucru benefic? Se cunoaste ca glucoza (sintetizata din carbohidrati) este alimentul fundamental de nutritie al sistemului nervos (creierul consuma in medie 130 grame glucoza/zi). Se cunoaste foarte putin despre efectele folosirii de corpi cetonici ca substituenti de glucoza in activitatea creierului. Se presupune ca au un puternic impact negativ asupra gandirii, memoriei si invatarii. Astfel, celebrul experiment efectuat in 2008 de Universitatea din Massachusetts (celebrul M.I.T.) a relevat ca femeile care tin diete low-carb inregistreaza performante mult diminuate la testele de atentie, memorie pe termen scurt si termen lung, atentie vizuala si memorie spatiala.
Este adevarat ca raposatul dr. Atkins, de la care a pornit toata ideea, a observat ca problemele contemporane de obezitate se datoresc preponderent carbohidratilor procesati: zahar, faina si a indulcitorilor, inclusiv mierea. Si, pe buna dreptate, a continuat ca imposibilitatea controlului senzatiei de foame este cauza esecului dietelor low-fat. Atentie, acestea esueaza deci din cauza ca nu sunt urmate corespunzator, nu pentru ca ar fi incorecte principial!
Popularitatea crescuta a acestei diete a condus companiile producatoare de bauturi racoritoare sa initieze productia de “bauturi fara zahar”, gen Coca-Cola Zero, despre ale caror efecte neurodegeneratoare am vorbit cu alta ocazie. In 2003, doctorul Atkins a murit alunecand pe gheata…fara nicio legatura cu cardiomiopatia de care suferea, despre care adversarii sai afirma ca se datora regimului sau alimentar. In 2005, Atkins Nutritional a dat faliment.
In 2006, revista Forbes a publicat un studiu din care rezulta ca dieta Atkins este in top3-ul celor mai scumpe planuri alimentare, presupunand costuri medii de 100$/saptamana….aaaha! Deci de aici se poate ca isi iau taianul promotorii regimurilor low-carb – de la companiile producatoare de alimente grase (in special sortimente “de lux”) si eventual de la companiile farmaceutice care comercializeaza vitamine.
In ultimii ani, diverse studii au aratat ca dietele low-carb prezinta riscul dezvoltarii bolilor cardiace, de rinichi, guta, dereglarea secretiei tiroidale de hormon T3 rezultand in ultrasensibilitate la carbohidrati si insulina, afectiuni asociate cresterii nivelului colesterolului si, cel mai surprinzator rezultat, ca pe termen lung beneficiile dietelor low-carb nu sunt superioare altor diete care presupun acelasi aport caloric (Deci, ca sa slabesti cu low-carb, insemna per ansamblu sa mananci mai putin, fara nicio legatura cu reducerea consumului de carbohidrati). Iar, in faza initiala, miraculoasa scadere in greutate cu dieta low-carb se datoreste eliminarii apei din organism, deshidratarii, epuizarii rezervelor de glicogen din muschi (adica muschii se fleoscaie – atentie, barbati!). Aceste efecte au fost confirmate studii, in rezultate precum diaree, crampe musculare, stare de oboseala, letargie si depresie (stare tocmai buna sa t apuci de sport!), scaderea rezistentei oaselor si a dintilor, respiratie urat mirositoare (Yuck? Da, superyuck, dar ce e mai naspa e ca, nefiind o problema de igiena dentara, respiratia urat mirositoare specifica dietelor low-carb nu poate fi combatuta prin spalatul dintilor, mestecarea gumei mentolate etc).
In 2004, insa, Institutul National pentru Sanatate si Excelenta Fizica din Marea Britanie a sfatuit ca dieta keto sa nu fie recomandata adultilor cu epilepsie. Mai mult, deoarece dieta keto afecteaza radical metabolismul, se poate aplica copiilor cu anumite afectiuni metabolice congenitale, dar altora este absolut contraindicata.
Efectele adverse ale acestor terapii includ constipatie, acidoza si hipoglicemie. Colesterolul poate creste cu pana la 30%. Efectele pe termen lung ale dietelor ketogenice aplicate copiilor sporesc riscul intarzierii cresterii, fracturilor de oarse si pietrelor la rinichi. Suplementele sunt necesare pentru a balansa deficienta dietelor ketogenice pentru numeroase micronutriente. Si, desigur, colac peste pupaza, cei care vor sa urmeze asemenea diete trebuie sa isi procure alimente extravagante, de genul uleiului de cocos, care costa 10 Euro/litru!
Rezultate obtinute din experimente si mai cutting-edge, cum ar fi simularea computerizata a regimului Atkins, publicata in Jurnalul Colegiului American de Nutritie, concluzioneaza: Desi dietele cu grasimi pot promova scaderea in greutate pe termen scurt, pericolul de ateroscleroza anuleaza micile avantaje pe termen scurt. Studiul a fost completat: Adultii care consuma carbohidrati in cantitati moderate au probabilitatea mai mare de a avea indicele masei corporale sub 25. Aceasta sugereaza ca, pe termen lung, consumul moderat de carbohidrati conduce la proportii mai echilibrate ale corpului.
Cand citesc la Cristian Margarit pe forum despre diete low-carb, asociate cu termeni de genul “ultimele cercetari” sau “metode moderne”, ma apuca rasul. Apoi da exemplu succesul exceptional al eschimosilor in a trai cu asemenea dieta toata viata. Desigur…pentru cineva care vrea sa arate sau sa traiasca ca un eschimos, or fi bune dietele low-carb. Din enciclopedie citire: “Din 2008, majoritatea membrilor comunitatii medicale se opun in general dietelor low-carb.”
Dar sa nu pornim cu idei preconcepute, ci sa vedem despre ce este vorba! Varianta clasica presupune un aport caloric de 4:1 in favoarea grasimilor fata de proteine si carbohidrati. Este cunoscut ca o dieta sanatoasa presupune un consum echilibrat de elemente nutritive (1:1:1). Dietele ketogenice exclud fructele, legumele, cereale etc.
Tot “bunul simt” in materie de digestie ne impune sa evitam excesul de grasimi (vezi spoturile tv dintre reclamele la McDonalds et ali, ca, de, d-aia da Ministerul Sanatatii atatia bani sa educe consumatorii…ca se trezeste un destept sa zica ca e tocmai pe dos), pentru ca exercita un stres extrem asupra ficatului. Ce-o sa i se intample bietului ficat in urma administrarii cvasiexclusive de grasimi…ii sare pateul?
Asemenea diete presupun retineri draconice si atentie supersporita pentru evitarea oricarei picaturi de carbohidrati, mergand pana la cantarirea electronica a alimentelor consumate, cu precizie de 1 gram. Desigur, in aceste conditii, toate mesele sunt alcatuite din cantitati stricte, care nu trebuie depasite si nici lasate neconsumate, ca, Doamne fereste, sa nu tulbure cumva sfanta cetoza! Este chiar curios ca cineva sa recomande exact acelasi consum caloric zi de zi, indiferent de volumul de efort depus de o persoana de la o zi la alta. Si, ce urmeaza dupa cele cateva kg pierdute in primele saptamani? Exista o faza de plafonare in low-carb? Iarasi un aspect pe care se feresc promotorii regimurilor low-carb sa il mentioneze: dupa faza de inductie, organismul intra in etapa de canibalism, in lipsa de carbohidrati, isi devoreaza propriile tesuturi, incepand cu muschii. Deci, daca ii revine cuiva care tine low-carb mintea la cap (ceea ce nu e de asteptat, deoarece nu isi hraneste creierul cu glucoza-i vitala), se va trezi ca a pierdut din greutate…majoritatea muschilor.
Apropo, bacterille alea simpatice din intestinul gros, de la articolul cu iaurtul, se hranesc cu fibre, cele mai regasite in cereale si legume, in special soia, alimente care sunt anatema pentru low-carbisti. Adica poti sa bei si o cisterna cu iaurt, daca nu mananci fibre…adio bacterii probiotice!
Chiar si alimentele “sugar-free” contin carbohidrati ca maltodextrina, sorbitol, amidon sau fructoza. De exemplu, sorbitolul continut in lotiunea de bronzat si alte produse de ingrijirea pielii poate fi suficient de concentrat incat sa fie absorbit prin piele. Oau!
Desigur, este imposibil de imaginat ce catastrofa trebuie sa fie pentru cineva care vomita, lucru comun practicantilor inconstienti ai asemenor regimuri, din cauza excesului de grasimi. Ce va face persoana respectiva, va cantari cantitatea de voma, ca sa determine ce cantitate de mancare trebuie reconsumata?
Chiar si regimurile mai “blande”, de tipul Atkins, care permit includerea a pana la 10 grame de carbohidrati pe zi (wtf, jumatate de banana??) permit doar consumarea de fructe simultan cu grasimile, ceea ce contravine oricarui “bun simt” in materie de nutritie (stii? …faza aia cu nu manca fructe la desert, ca fermenteaza in intestin).
Abia in ultimul rand, ridic obiectia mea cea mai intima: dietele low-carb sunt incorecte dpdv “filosofic”. Daca in carca ipotezei evolutioniste ca omul a aparut ca vanator-culegator se pot pune multe concluzii indoielnice, iata ca pot sa inghit asta, de dragul argumentului: Da, Dumnezeu l-a facut pe om vanator-culegator. Mai in detaliu, cum se trezea omul “preistoric”…imediat ce rasarea soarele si era minimum de lumina, cat sa se orienteze in spatiu (atentie, acel om “preistoric” se culca odata cu apusul soarelui si se trezea la rasarit, nu se culca cand se intorcea de la discoteca si se trezea la pranz), se apuca sa manance fructe de padure, cereale salbatice…si altele ce mai gasea prin boscheti. Si isi petrecea toata ziua vanand boul salbatic sau pasari, eventual gasea un cuib cu oua, pescuind etc., nu crescand porci sa manance slanina cu unt si smantana. Asa ca, de unde primesc sprijin dietele low-carb din partea istoriei?
Sportivii stiu, au tiparit in codul lor genetic care i-a predispus spre a trai modul de viata sportiv, ca cheia oricarei activitati sunt moderatia si echilibrul (in cazul alimentatie, acel gen de moderatie si echilibru despre care vorbeam in articolele despre lapte si soia). Eliminarea unor grupe alimentare, cum ar fi fructele, legumele si cerealele…pur si simplu nu suna a stil de viata sanatos. Sportivii stiu ca managementul alimentatiei este managementul greutatii corporale. Empiric, se poate sintetiza: in zilele de antrenament, carbo cat este necesar, in zilele de refacere…ceva mai putin. Low-carb este pentru lenesi, care gasesc scuze ca nu au timp sau energie sa mearga la sala (normal ca nu au energie, daca nu mananca carbo si nu au timp, pentru ca stau sa prepare mancaruri supercomplicate pe baza de grasimi).
Si, spre final, sa fie vox populi! Cititi raspundurile publicului la intrebarea “Is low carb bad for you?”, pe portalul Yahoo.
Si, deloc in ultimul rand, atentie la reviste de femei, cu cure de slabire miraculoase, de 2 saptamani (e.g. ciorba de varza) si atentie la acei “nutritionisti” sau “consultanti nutritie”, mici intreprinzatori care fac misto de problemele oamenilor. Da, atentie exact la acei carismatici ai emisiunilor de pe OTV, Euforia, B1 (nu e de mirare deoarece posturi serioase Antena 1, TVR nu realizeaza emisiuni cu asemenea ratati). Atentie la acei mascarici cu replici de genul “experienta mea de 10 ani si sute de clienti”, dintre care majoritatea pe forumuri. Atentie la aceia care critica institutiile de cercetare medicala si sportiva ca perimate, pentru a-si scuza lipsa studiilor de specialitate.
Concluzionand ca dietele low-carb sunt indoielnice atat in privinta eficacitatii, cat si a sanatatii, nu trebuie sa disperam ca nu exista diete moderne si elegante. Solutia ne vine de peste Ocean…adica de pe partea noastra a Atlanticului (relativ la partea vestica a Altanticului, SUA, unde doctorul Atkins a fost popular), de la omul de afaceri francez Michel Montignac…in urmatorul articol.