Apologia lui Darwin

Acest titlu ar putea indica tuturor ca m-am tampit. De ce as lua apararea unui individ care inventat cea mai proasta teorie din istoria stiintei, contribuind indirect la aparitia si dezvoltarea majoritatii lucrurilor pe care eu le critic in acest blog (a se vedea pozitiile lui Kent Hovind: evolutionismul – baza fascismului si a comunismului, precum si decadenta moralitatii societatii contemporane). Pai…strict pragmatic, daca nu ar fi fost teoria lui, aceste lucruri nu ar exista, deci nici acest blog nu ar exista. Asa…mai departe…Charles Darwin nu a fost nici dracu, nici cine stie ce pervers gen Nietzsche. Charlie a fost un om obisnuit…nicidecum un geniu, dupa cum ii suge pula putrefacta infectul Richard Dawkins. A fost un om de genul celor care scriu si citesc aceste randuri…si, sincer, daca eu sau tu am fi fost in locul lui, nu am fi avut sanse infinit mai mari sa evitam prostiile pe care el le-a spus.
Motivul pentru care il consider pe Darwin pardonabil nu este ca, cum spun unii, s-ar fi pocait inainte sa moara. Asa ceva este pur neverificabil si oricum de competenta lui Dumnezeu sa-l ierte.
Teoria dateaza de mai bine de 150 de ani, coincizand cu anul cand a avut loc penultima unire a Romaniei. Intre timp, au aparut miriade de pesudosavanti care pozeaza cu ea ca cu sfintele moaste. Desigur, avantajul e ca in presa din vremea respectiva era loc si pentru savanti, nu ca astazi, cand e loc numai pentru prosti.
Care-i faza cu Darwin? Eu cred ca el n-a avut intentii rele (mai degraba s-ar incadra la “iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac” Luca 23:34). A incercat sa se comporte ca un savant, sa genereze cunoastere, chiar merita felicitari ca a creat un sistem stiintific relativ coerent. A avut grija sa lase mai mult loc de interpretare si completare decat continutul teoretic in sine.
Deci teoria, desi e proasta, e stiintifica. Asta e dezavantajul stiintei: oricine poate demonstra o teorie falsa. I-am facut unui fizician faza cu 2=1: se dau a=b numere naturale nenule. a*a=a*b => a*a-b*b=a*b-b*b => (a+b)(a-b)=b(a-b) Simplificam (gresit) in ambii membri cu (a-b) => a+b=b Cum a=b => 2*a=a => 2=1.
Oricum, omul de rand intelege evolutionismul mai putin decat doctrina Sfintei Treimi. D-aia au “comunitatea stiintifica” suprematie absoluta. Biologia este probabil cea mai impopulara stiinta. Cu siguranta, la nivelul liceelor si al facultatilor (elevii care studiaza Stiintele Naturii o fac mai mult pentru Fizica si Chimie, iar numarul studentilor de la Medicina este in continuu declin). Astfel, nefiind subiect de interes, oamenii tind sa ia de bun tot ce le spun “oamenii de stiinta”. Este intr-un fel ca in cazul politicii.
De fapt, cred ca chiar sunt mai multi oameni interesati de religie decat de biologie. Majoritatea oamenilor retin foarte vag anumite idei studiate la scoala, combinate cu stiri despre descoperiri auzite la televizor, dar “grosul” il constituie bancurile cu maimute si discutiile “filosofice” cu prietenii. Asa se explica ca multi oameni accepta cu usurinta (by-passand ratiunea) ca pot fi rude cu maimutele. Mai ales la romani, daca in limbajul cotidian exista totodeauna referiri la magari si porci… descendenta din maimute ar avea aer nobiliar.
Deci cu apologia lui nenea Darwin. Exista 2 motive principale pentru care “oamenii de stiinta” au adoptat evolutionismul. Primul l-am mentionat mai sus: celebritatea. Al doilea: de idioti – este cazul exemplarului Richard Dawkins… Acela este un cacat, cel mai prost, cel mai handicapat, cel mai idiot si de cea mai opulenta imbecilitate. Daca imi va fi iertata blasfemia, Richard Dawkins nu se trage din maimute, ci din viermi. Si gunoiul ala de Richard Dawkins nu merita nici macar o jignire in plus.
Ignoranta publicului si dezinteresul fata de biologie sunt sever exploatata de acesti “savanti”. Astfel, toate descoperirile si inventiile primesc automat interpretari evolutioniste, ca sa sustina teoria. Este cazul fosilelor si rocilor ce dateaza de “milioane si miliarde de ani”. Am aratat deja ca nu exista cadru filosofic care sa sustina ideea de milioane si miliarde de ani. Evolutionismul strict biologic macar ar avea oarece suport din partea unor idei de la periferia filosofiei. Dar alaturarea “evolutionismului geologic” este pur artificiala. E ca si cum ai argumenta teorii lingvistice folosind mecanica cuantica. Si, in plus, imi scapa de ce trebuie risipiti atatia bani ca sa se faca gropi in pamant sa descopere fosile. Trecand peste faptul ca sunt miliarde de oameni care n-au ce sa manance, macar acei bani ar putea fi investiti in protectia si cercetarea speciilor de animale in viata, nu a celor disparute.
Ne innebunesc astia cu explicatii legate de aminoacizi, proteine…de parca posesiunea si uzul termenilor ar fi dovada teoriei. Este si cazul “metodei datarii cu izotopi de carbon”, cu a carei nefunctionalitate teoretica i-am inchis iar gura fizicianului antementionat. Si anume: sa zicem ca presupui ca izotopul ala de carbon 14 se injumatateste la o rata constanta. Astfel masori cateva mii de ani. Dar, in “miliardele de ani” sunt “prezise” sute de ice-aguri, cutremure devastatoare, impacte cu meteoriti etc. Aceste evenimente bulverseaza complet compozitia atmosferei, a solului si a apelor (raportul C14/C12 de azi nu mai este acelasi nici macar cu cel de acum 100 de ani – au fost intre timp o gramada de eruptii vulcanine, explozii nucleare, largirea gaurilor in stratul de ozon ceea ce duce la marirea cantitatii de radiatii din atmosfera). Nu se mai poate aplica liniaritatea presupusa a datarii cu izotopi de carbon. Ceasul trebuie resetat. Insa “savantii” ignora acest aspect si fac predictia ca cutare fosila sau mineral are varsta de x milioane de ani, bazata pe predictia anterioara care dadea doar cateva mii de ani, si pe presupunerea ca “s-ar cunoaste” ca au mai fost sute de ice-aguri, cutremure devastatoare si impacte cu meteoriti intre timp. Atfel prezic milioane si miliarde de ani, cu precizie realista de 1.000.000%. Si se minuneaza ce precizie de 90-95% au avut, bazandu-se pe un rationament circular de toata frumusetea.
Serios, stiinta a luat-o rau de tot pe aratura. Adevaratii savanti ar trebui sa studieze ratiunea, frumusetea si comprehensibilitatea universului si a vietii.
In alta ordine de idei, Darwin habar nu avea de ADN, genetica etc. El credea ca celula este o bucata de materie…pur si simplu, cam in genul a ceea ce se credea despre atomi, si stim ca aceasta convingere este veche din antichitate…si nu prea face cinste unei teorii “moderne” si revolutionare.
Apoi, el insusi, declarand ca intentiile sale nu sunt de natura ateista, a pus la baza teoriei sale “o celula” care a fost creata. Idee care iarasi nu face cinste sustinatorilor contemporani ai evolutionismului.
Insusi fundamentul teoriei lui este corupt. El zice ca mutatii aleatoare + selectie naturala + timp = evolutie. Insa, neprivite in lumina evolutionista, toate descoperirile de fosile demonstreaza ca mutatii aleatoare + selectie naturala + timp = extintie. Asa se explica toate speciile alea disparute. De fapt, e o certitudine ca majoritatea speciilor care au trait pe Pamant…au disparut. Faptul ca nu mai traiesc speciile respective nu le face in niciun mod automat “verigi lipsa”.
Darwin a recunoscut cu numeroase ocazii limitele teoriei sale. Spre exemplu, el a anticipat ca vor fi descoperite o sumedenie de fosile tranzitionale in sprijinul teoriei. Desigur, asa ceva nu s-a intamplat in 150 de ani. Au existat insa numeroase falsuri si scandaluri, care au lasat impresia ca dovezile ar fi “multe”. Dar, in 150 de ani, daca teoria evolutiei ar fi fost adevarata, cat de multe dovezi incontestabile ar fi trebuit sa existe?
Alta situatie care demonstreaza empirismo-ghiceala lui Darwin a fost exemplul cu “evolutia ochiului”. In calitate de presupus biolog, el nu a avut nicio dovada ca asemenea proces ar fi fost posibil. Insa si-a inchipuit el o modalitate imaginara in care procesul evolutiei s-ar fi desfasurat. Asta nu prea suna a “sound science”.
Nu in ultimul rand, Darwin insusi a fost inselat de numeroasele minciuni vehiculate in sprijinul teoriilor epocii respective (e.g. Haeckel). Chiar permitandu-mi neobrazarea de a ilustra Biserica ca manipulanta a unor falsuri grosolane din domeniul stiintelor naturii (specifice Inchizitiei si ulterior), este evident ca moralitatea savantilor sec 19, precum si sistemul de validare “peer reviewing” erau ineficace in trierea teoriilor false de dragul celebritatii. E interesant de intrebat daca Darwin, avand informatiile din prezent, ar mai fi conceput teoria evolutiei.
Si, in plus, avand in vedere cate falsuri (Java Man, Piltdown Man, Neanderthal, Nebraska Man, Lucy – doar pretinse fosile intermediare intre maimute si oameni), cate inselatorii si fraude s-au facut pentru sustinerea acestei teorii… nu vad ce culoare are obrazul cuiva care ii sustine credibilitatea.
Cel mai mare ghinion al lui Darwin a fost, insa, ca miscarea Designului Inteligent a aparut abia la 100 de ani dupa moartea sa. Si era si cazul sa apara ceva revolutionar, deoarece evolutionismul ajunsese sa se imputa. Creationismul a fost doar o filosofie timp de 2 milenii, iar in secolul 20 a inceput sa fie considerat un mit. Abia cu aparitia Designului Inteligent, a devenit o teorie stiintifica respectabila si de o inegalabila eleganta (aceasta inegalabila eleganta este data de faptul ca o teorie holista, a tot ceea ce exista, invoca nu o cauza supranaturala, ci o cauza naturala, inteligenta, specifica universului si vietii, subintelegandu-se ca este dirijata de un factor supranatural). Teoria se bazeaza pe observatia ca anumite caracteristici ale universului si ale vietii sunt cel mai bine explicabile prin cauze inteligente, decat prin mecanisme naturalist-aleatoare.
Desi a aparut in Statele Unite, succesul sau nu s-a materializat prin adoptarea ca paradigma de catre comunitatea stiintifica si nici prin introducerea in invatamant. Nici nu era de asteptat sa razbata “din prima”. “Comunitatile stiintifice” sunt marcate de aroganta specifica de a respinge noul – astfel recunoscand ca tot ceea ce au facut pana atunci a fost degeaba. Si uneori “oamenii de stiinta” lipsiti de filosofie (asa cum aratam in alt articol) sunt chiar mai ingusti la minte decat profanii, care au religia ca filosofie.
Cel mai mare castig a fost crearea unui sistem filosofico-stiintific coerent, opus materialismului evolutionist, centrat in jurul conceptelor de proiectare minutioasa a universului, complexitate ireductibila, complexitate specifica, realism teist etc.
Preconizez ca va avea loc o dezbatere interesanta in urmatorii ani despre restructurarea domeniului de aplicabilitate al stiintei, momentan restransa la studiul naturii. Se va admite ca mecanismele actuale nu pot explica satisfacator entitati si fenomene atat de complexe precum aparitia universului si viata? Deja, in fizica, s-a pasit “in afara Universului” prin teoria M a super-stringurilor. Urmatorul pas va fi in afara viziunii inguste a materialismului?