Opriti transplanturile!

Acest mesaj NU are legatura cu fundamentalisme crestine. Si nu are legatura nici cu traficul de organe.

Nu fac apel la vreo pretentie privind sanctitatea corpului uman, ci fac apel la contemplarea unui principiu de bun simt, `daca nu functioneaza, schimba`.

Aparent asta e filosofia medicinei: relatia medicinei cu viata umana se constituie in interventia corectiva asupra unor defecte survenite in functionarea corpului uman. Dar aceasta filosofie este eronata. In primul rand, dezvoltarea acestei conceptii se datoreste unui fel de `capitalism` in domeniul medical. Medicina occidentala a inregistrat performante modeste in domeniul prevenirii si tratamentului nonintruziv (alternativ si naturist, fata de alopat). Insa, gratie preocuparilor insistente de cercetare in biologie si chimie, medicina a dezvoltat disproportionat aspectul de tratare intruziva.

Acum, nu ar trebui sa ne lovim de termeni. Tratarea intruziva nu este rea sau buna, ci trebuie sa discutam in ce situatii este sau nu oportuna. Tratarea intruziva pare a se preta in mod optim pe cazurile de accidentari, urgente, care fac obiectul `terapiei intensive`. Daca suferi un accident de masina sau o otravire, o reactie foarte puternica se impune, deoarece viata pacientului este pusa serios in pericol. Traumatismele sunt de obicei atat de severe, incat depasesc cu mult capacitatea naturala de autorefacere (in timp util) a organismului, periclitand supravietuirea.

Aceste situatii pot fi combatute doar prin medicatie de urgenta, operatii si asistenta medicala de inalta specializare. Aceste metode necesare fac usor obiectul `industrializarii`. Medicatia de urgenta, menita sa intervina strict asupra unor stari de soc, este apanajul industriei farmaceutice. Blocurile operatoare si instrumentatia, tehnicile, iarasi, sunt de eficacitate direct proportionala cu progresul tehnologic. Iar educatia medicala vine puternic in urma acestora.

(Este important sa nu pierdem din vedere ca, desi omenirea a perfectionat medicina sa trateze accidentele rutiere… cine cauzeaza acele accidente rutiere?! Este oare medicina de urgenta asa mare progres… de vreme ce contributia ei este repararea unora dintre pagubele pe care oamenii insisi le fac?!)

S-ar parea ca aici se incadreaza si transplanturile. Dar este oare asa?

Se pare totusi ca majoritatea oamenilor, pe intreaga durata a vietilor lor, nu se intalnesc atat de frecvent cu situatii in care vietile sa le fie periclitate dramatic. Hence termenul `accident` (4.4% din decesele cauzate au loc din aceasta cauza). Desigur, dezvoltarea transporturilor, a diferitelor munci sau activitati cu risc… poate produce un salt in numarul de accidentari. Insa este de asteptat ca niciodata acestea sa nu dobandeasca suprematia in fata imbolnavirilor.

Imbolnavirile reprezinta procese mai indelungate, in care afectarea organismului se face prin varierea conditiilor de mediu. As dori sa includ aici bolile infectioase (contaminantii nu iau stapanire asupra mediului chiar peste noapte), bolile degenerative, cardiovasculare, cancerul, precum si bolile cauzate de stilul de viata.

Desigur ca medicina a inregistrat progrese fabuloase, cum ar fi transplantul de cord, interventii pe creier, unele succese in tratarea cancerului etc. Dar trebuie sa fim atenti daca medicina contemporana ataca si problemele cele mai frecvente ale populatiei, nu doar pe cele mai dificile (si rare).

Depinzand de criteriu (am ales pentru moment sa discut doar despre medicina din tarile dezvoltate), aflam cu surprindere ca cele mai frecvente boli sunt cariile dentare, raceala si alergiile. Ma tem ca nici cel mai optimist doctor nu va sustine ca medicina e capabila de a face ceva in privinta imbunatatirii acestei situatii.

Trecand peste durerea de cap, constipatie/diaree si reumatism, ajungem la bolile care chiar omoara: diabetul, bolile degenerative ale sistemului nervos si bolile cardiovasculare. Unde vreau sa ajung? La afectiunile a caror tratare implica un transplant. Medicina contemporana se faleste cu tehnologie space-age de transplant… dar cat de utila este aceasta?

Rasfoind statistici, ajungem sa aflam ca cele mai frecvente afectiuni care necesita transplant sunt bolile de rinichi si de ficat. Insa acestea reprezinta 3% din toate mortile cauzate de boli. Asta poate fi un lucru rau sau un lucru bun, depinde cum interpretam: Ori transplanturile sunt atat de eficaci si frecvente, incat mortile din cauza acestor boli sunt `atat de putine`… ori nu.

Statisticile arata ca in SUA au loc cele mai multe transplanturi (de 2 ori mai multe decat in Europa, in conditiile in care populatia Europei este de 3 ori mai mare), 15.000 pe an, dintre care 10.000 de rinichi. Tot statisticile arata insa ca in SUA aproape 50.000 de oameni mor anual de boli de rinichi. Pe langa acestia, inca peste 72.000 supravietuiesc pe listele de asteptare. Numarul de cazuri totale de boli cronice de rinichi, in diferite stadii, urca pana la 10% din populatie! Un calcul simplu indica ca in SUA, fata de 2.5 milioane morti anuale cauzate de boli, 15.000 de vieti sunt salvate de transplante! 0.4%…

0.4% comparativ cu un socant 51.3%, oameni care mor de boli de inima si cancer (in tara cu cele mai multe transplanturi din lume… nu mai reamintesc ca africanii mor de diaree si malarie).

Numai ca un procent imbecil de mic de oameni sunt avantajati de tehnologia medicala din epoca stelara, dar costurile sunt pe masura. Insa trebuie totusi sa revin la chestiunea pe care am evitat-o in deschidere: traficul de organe.Traficul de organe era inimaginabil pana la universalizarea acestui mijloc medical, transplantul. Nu jupuiau mafiotii pe oameni de organe… ca sa le manance.

Dar nu mic mi-a fost socul cand am aflat despre o cunostinta, care petrecea vacanta in Bulgaria, ca a fost rapita de mafioti, i-a fost furat un rinichi, apoi abandonata. Asta se intampla in Uniunea Europeana!!

Cat de suspect este ca vietile unor oameni sunt salvate cu pretul vietilor a zeci de mii de oameni… intr-o criminalitate organizata de miliarde de dollari anual? Este recunoscut ca 10-20% din cele 70.000 transplanturi anuale se fac cu rinichi rezultati din traficul cu organe. Preturile variaza intre cateva sute de dollari in Africa, India, China, Brazilia… pana la mii, in Europa de Est (Moldova si Romania) si Orientul Apropiat, si peste 100.000-200.000$ in SUA.

Cati oameni mor din cauza traficului de organe? Oameni carora le sunt practic furate organe. Copii scosi la licitatie pentru organe. Asasinate pentru organe. Organe furate de la pacienti spitalizati. Israelul finanteaza guvernamental mafia colectarii de organe de la palistinieni.

De parca nu era suficient de tragic, 30% din  transplanturile de rinichi esueaza din cauza respingerii organului donat de catre organism. Cifra urca pana la 60% pentru transplanturile de ficat. A murit el Steve Jobs cu ficat transplantat…

In plus, `salvarea unei vieti` prin transplant inseamna doar amanarea mortii cu cativa ani!

Dar ce am cu transplanturile? Am aratat ca intreaga conceptie este ineficace si gresita… dar am o solutie mai buna? Desigur, pentru un pacient in stadiu terminal nu am nicio solutie. Dar nici sistemul medical, care ii da sanse de 1 la 10.000 sa poata primi un transplant. Toata abordarea trebuie schimbata!

Sistemul medical trebuie sa se implice, la toate nivelurile, in preventia bolilor, nu numai in tratarea lor. Chiar daca un medic ajunge sa trateze o boala, este oricum indezirabil ca pacientul a contactat boala. Cu atat mai mult ca milioane contacteaza aceeasi boala! Dar, daca nu ar mai fi boli, de unde si-ar lua medicii spagile? Cea mai buna strategie este ca medicii sa ocroteasca sanatatea oamenilor, nu doar sa se ocupe de remedierea problemelor care survin.

Medicina trebuie sa redevina arta sanatatii, asa cum era considerata in Antichitate, nu stiinta bolii, cum este astazi.