Adi's Blog

Cel mai genial blog

Cum interactioneaza sufletul cu trupul?

Posted by Adi pe Mai 13, 2010

Trebuie sa ii dau credit lui Tiago pentru ca mi-a adresat aceasta intrebare, careia n-am stiut sa ii raspund. Este probabil cea mai inteligenta intrebare (daca nu singura inteligenta) pe care o poate adresa un ateist. Pentru ca toate celelalte intrebari sunt stupide, evident, deoarece sunt adresate de ateisti.
Problema este cunoscuta sub numele mind-body dichotomy.
Si anume: sunt procesele „mentale” de natura spirituala sau de natura materiala?
Ce diferenta este intre spirit si materie? Materia este forma de organizare a energiei, iar spiritul este constiinta energiei.
Dar cum poate interactiona ceva pur spiritual, non-material cu ceva material? Pare o intrebare legitima. Dar, daca este din gura unui ateist, nu ar putea sa fie legitima, pentru ca in gura unui ateist se afla numai cacat, deci nu legitimitate.
Totusi…sa privim intrebarea. Ce fel de interactii cunoastem? Fizica studiaza interactiile prin particule, mai exact forme particulare de manifestare a energiei (camp). Deci, daca am plasat spiritul sau intelectul la nivel superior materiei, interacita cu materia nu se va face „in limba materiei”, ceea ce probabil suna putin contraintuitiv, deoarece cineva inteligent ar vorbi pe limba prostului, ca sa se inteleaga cu el.
Sa vedem…materia are 2 proprietati: alcatuire si organizare. Alcatuirea se refera la „din ce se constituie materia”, din ce este ea formata, si anume stim ca materia este o forma de organizare a energiei (de la stringuri, quarci, particule elementare, atomi, molecule, substante, corpuri, organisme, planete, galaxii).
Mirific gand! Energia este materialul din care materia este facuta. Iei o mana de energie, ii dai o forma si ai obtinut materie. Foarte frumos! Ce este forma asta pe care o „dai” energiei ca sa obtii materie?
Aceasta este organizarea, de care aminteam mai devreme. Organizarea este asadar forma pe care o dai energiei cand faci materie.
Ne intrebam daca materia poate exista doar prin sine, prin legile ei de alcatuire. Multi oameni sunt de parere ca da. Si ei construiesc piramida existentiala cu baze materialistice spunand: nivelele superioare sunt descrieri simplificate ale nivelelor inferioare – ceva de genul ca un cod de nivel inalt este, in calculatoare, o forma mai usoara de reprezentare a unui cod de nivel jos, care este dificil de scris si de inteles de om, dar in baza caruia calculatorul functioneaza.
Problema se ridica cand te intrebi cum introduce omul date in calculator? Cum s-ar putea asta explica materialist? Niste atomi din creierul cuiva se organizeaza singuri si actioneaza de o asa natura incat are loc un gand, pe care organismul il traduce in miscari ale mainilor pe tastatura, introducand caractere cu rol de comenzi, pe care procesorul le interpreteaza s.a.m.d. cam chinuitor proces. Richard Dawkins pare ca este mandru de acest mod de functionare a creierului sau… probabil este bucuria pe care o au idiotii care cred ca inteleg ceva ceea ce nu inteleg de fapt.
Asemenea principiu de functionare a mintii este de neinteles.
Intorcandu-ne la premise, trebuie sa infirmam ca organizarea materiei este inerenta alcatuirii materiri. Organizarea materiei este independenta de alcatuirea materiei si nu emergenta din aceasta. Organizarea este non-emergenta. Teoriile care incearca sa explice materialist formarea Universului si a vietii sunt foarte fanteziste. Ne putem pune intrebari legitime, de genul: cum a ajuns electronul sa se invarta in jurul nucleului? Raspunsul materialist: aceasta organizare este inerenta existentei electronului si protonului. Cum a ajuns o cantitate infinita de masa compactata intr-un volum singular sa explodeze si sa se extinda? Materialistul: Nu stim…dar trebuie cumva sa fie inerent. Cum au ajuns stelele sa se formeze dintr-o imprastiere de gaze? Materialistul: asta stim, prin condensare(?!) Este imperios de aratat ca nu exista niciun argument in favoarea acestei idei stupide, ci doar este unica explicatie care suna stiintific. Cum s-au format planetele? Simplu, stelele au scuipat toate metalele si nemetalele necesare prin intermediul vanturilor solare etc. Cum s-a format viata? Elementele alea chimice scuipate de soare, care au format Pamantul, s-au reactionat ele si s-au complicat reactiile si compusii pana a iesit brusc ceva viu. Mda…cu cat ne apropiem de timpuri mai recente, cu atat explicatiile sunt mai incarcate de „argumente”. Cum au aparut asa multe animale? Pai, simplu… la inceput erau doar bacterii, care nu aveau ce face si s-au combinat cu altele, asa sporind complexitatea organismelor, pana s-a ajuns la faza cu mutatiile aleatoare, ale caror indivizi purtatori au fost selectati iar aleator de natura si asa au ajuns oameni. Interesant! NOT
Observam ca la tot pasul putem intreba: de ce s-a intamplat aia? Materialistii trebuie sa raspunda la toate intrebarile cu „este inerent existentei materiei”.
Dar noi stim ca exista ceva care este organizarea materiei. E modul firesc al oamenilor de a percepe lumea. Este produsul primar al intelectului: intelegerea. Cand te uiti la un triunghi desenat pe hartie nu zici ca vezi o multime de puncte (evident ca nimeni nu e tampit sa zica ca forma triunghiului este inerenta multimii de puncte din care acesta este format, dimpotriva, mai curand faptul ca este alcatuit dintr-o multime de puncte este inerent faptului ca are o forma). Cand te uiti la un om nu zici uite ce gramada de atomi. Daca exista ceva ce exista, din perspectiva oamenilor, forma este aceea care exista mai mult decat materia!
Dar ce este cu forma? Forma este responsabila… de tot ce este. Foarte clar: daca electronul nu ar avea forma pe care o are, iar protonul nu ar avea forma pe care o are, nu s-ar putea atrage. De altfel, amandoua particulele sunt alcatuite din energie, care pur si simplu s-ar amesteca cu restul de energie, in niciun caz nu s-ar respinge. Deci forma este responsabila pentru interactiune, nu materia!
Unde ne duce asta? Departe de tema initiala.
Da si nu. Apreciez ca lumea platonica a ideilor este o filosofie utila in intelegerea acestor idei. Dar nu este adevarul ultim! Pentru ca este cam confuz ce e lumea asta a ideilor, in ce sens este ea o lume, are ea o existenta separata de materie sau este doar in mintile oamenilor, este lumea ideilor eterna, este mai eterna decat energia etc. Desigur, suntem insufletiti de exprimari personificatoare de genul „comunismul inca traieste la noi in tara”, „crestinismul prospera”, „coruptia e in floare”, „focul pare viu”, „sufletul orasului”, chiar si simpla apreciere a unei idei ca superbe!
Dar hai sa explicam Creatia in termeni stiintifici, ca sa nu fie in mintile unora ca creationismul nu ar fi stiinta. Dumnezeu ia o mana de energie. Ii da o forma si…pac! (Aici am facut eu o comparatie inspirata: tocmai stranutasem si i-am zis lui Tiago: uite Big-Bangul salivei. Iar el mi-a replicat ca eu sunt zeul salivei, nostim.) Acum exista materie…care este foarte raspandita – cuarci amestecati, nimic clar. Ce urmeaza? Dumnezeu, acum, ca are o gramada de materie, nu mai trebuie sa creeze alta energie sau alta materie. Este suficienta. Acum trebuie organizata materia. Se baga Dumnezeu si ii da o forma la toata materia aia „netocmita si goala” (desigur, am sarit peste faza cu crearea formei cuarcilor, din motive de tehnicitate). Asa rezulta stele, planete, galaxii etc. Dar Dumnezeu nu a vrut doar sa impodobeasca un brad de Craciun, ci si sa aduca un cadou. Si, pe una dintre aceste planete, Dumnezeu a organizat elementele care se aflau acolo in forme de viata. Si pentru ca nu era suficient doar un trenulet care se invarte pe sine, a creat si un copil, care sa se joace cu el. Foarte frumos!
Revenind la dihotomia trup si suflet. Am retinut ca Dumnezeu l-a creat pe om din constituente din care, la urma urmei, a facut si tot restul (pamant). Dar ce este asa special la om? Evolutionistii, idioti, ar zice ca nimic. Dar asa o fi? Desigur, admiram bogatia si frumusetea naturii, dar ne intrebam daca natura „stie” cat este de frumoasa! Oare Universul stie cat este de mare? Oare energia stie cat este de fundamentala?
Interesant. Ce inseamna a sti?
A sti este legat de intelegere. Intelegerea, explicam anterior, este produsul primar al intelectului.
Deci, daca omul e „una” (dpdv materialist) cu tot ce exista, atunci ce este special la om? Este special ca, in cazul omului, Dumnezeu a ales sa mearga un nivel si mai sus in organizare, creand o „forma” suprema: sufletul. Intelegem in acest fel ca trupul omului este alcatuirea sa, iar sufletul este forma sa. Ajungem si la problematica eternitatii sufletului.
Deci sa sintetizam in urmatorul tabel:

Energia ia forma de particule, conform legilor fizicii, atomii iau forma elementelor si a substantelor, conform legilor chimiei, materialele iau forma de viata, conform legilor biologiei, iar animalele (fie spus) iau forma umana, prin intermediul spiritualitatii. Este minunata aceasta evolutie a materiei pana la spirit. Doar ca ea a fost posibila prin intermediul lui Dumnezeu, care a creat formele intermediare (si, desigur, energia cu care s-a inceput tot procesul). Dumnezeu ne-a facut cunoscute retele prin care se obtin: din energie, particule, din particule, substante, din substante, viata, din viata, spirit.
Intrebarii stupide „au animalele suflet” i se cuvinte un raspuns elegant: daca inlocuiesti „energia” de la inceputul procesului cu Dumnezeu insusi, atunci o sa rezulte ca si animalele sunt facute din Dumnezeu.
Mai este o „chichita” pe care vreau sa o abordez.
Ce este aleatoriul? Si cu ce este important in discutia de fata?
Random este cel mai frustrant cuvant pentru un savant. Oamenii de stiinta studiaza legi, iar random inseamna fara lege. Dpdv stiintific, un fenomen aleator este nelegiuit. Dar cum se intampla ca „exista” lucruri aleatoare? De ce unele fenomene sunt legice, iar altele aleatoare?!
Mai mult decat atat, spre deliciul si isteria savantilor, randomnessul se gaseste la toate nivelele!
Ar trebui sa incepem cu singularitatea (Big Bang, Black Hole etc?). Singularitatea nu este ceva pe care savantii l-au definit ca aleatoriu, ci necunoscut (ceva pentru care nu s-au stabilit inca legi pe care sa le incalce). Diferenta este ca ceva declarat aleatoriu savantii recunosc ca nu l-au inteles, cat despre singularitate savantii inca nu au inteles ca nu l-au inteles.
Urmeaza fizica cuantica. Caracterul probabilistic al teoriilor din fizica cuantica i-au starnit repulsia lui Einstein, cand acesta a zis ca Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul. Dar, atentie, cuantic inseamna fundamental, nu inseamna aleator! Toata lumea se gandeste la mecanica cuantica ca la probabilistica. Nu fizica cuantica este probabilistica in sinea ei; in sinea ei, fizica cuantica este doar fundamentala (studiaza niveluri de organizare mai mici decat fizica nucleara). Probabilistic este caracterul teoriilor cu care ne-au lovit savantii pana in prezent, nu fenomenul insusi!
E interesant ca evolutionistii se bucura sa harnesuiasca aleatoriul de partea lor: din reactii spontane intre elemente chimice iese viata, din mutatii aleatoare iese adaptare, din selectie naturala aleatoare iese evolutie!
Prin definitie, daca un proces este aleator, atunci rezultatul sau nu este cunoscut, este imprevizibil. Adica daca o etapa din procesul evolutiei are caracter aleator, inseamna ca rezultatul intregului proces este necunoscut! Evolutionistii fac figura: ei zic ca rezultatul nu este necunoscut, ci ca rezultatul este…lumea actuala. Deci, daca rezultatul este cunoscut, atunci nu mai ai cum sa sustii ca o serie de procese din trecut (care se intampla si in prezent) au caracter aleator.
Oamenii neinformati trec acest aspect usor cu vederea. Evolutionistii nu recunosc decat ca mutatiile au caracter aleator, dar il imbraca in termeni pomposi – „schimbarea frecventei genelor”. Dar selectia naturala este cel putin la fel de aleatoare ca si mutatiile! Daca nu crezi, spune-i asta unui geniu sau unei miss world… nascuti in Somalia. Sau celui mai mare, frumos si rapid iepure… pe care l-a mancat vulpea. Cand evolutionistii recunosc ca mutatiile sunt aleatoare, acestia se refera la caracterul lor: se muteaza gena cutare sau cutare, in felul cutare sau cutare. Dar inghit elefantul omitand ca, de fapt, mai aleator este individul care sufera mutatia. Degeaba ai tu cea mai benefica mutatie, care urmeaza sa se manifeste peste 20 de generatii intr-un avantaj evolutiv, daca maine te mananca leul.
Deja era greu de crezut procesul evolutionist si cu un singur element aleatoriu – mutatia. Pentru ca trebuia sa adaugi elemente aleatoare peste elemente aleatoare peste elemente aleatoare peste elemente aleatoare etc., pe verticala, ca, generatie dupa generatie, sa obtii o „adaptare”. Si termenul e impropriu; evolutionistii mananca cacat ca asociaza adaptarea (pe baza genetica) cu adaptarile somatice care le vedem zi de zi: pupila se dilata, muschii cresc, parul isi schimba culoarea etc. Dar astea nu au nicio legatura cu ipoteticele adaptari rezultate din mutatii genetice aleatoare. Evolutionistii definesc circular: adaptare este trasatura care sporeste probabilitatea supravietuirii, mutatia individului care a supravietuit este declarata adaptare…pentru ca acesta a supravietuit.
Darmite ca trebuie sa mai adaugi un factor aleator si pe orizontala – selectia naturala. Selectia naturala nu il alege pe cel mai „adaptat”, ci pe cel mai norocos. Eu pot sa fiu cel mai puternic si fertil, daca maine ma mananca ursul, degeaba am avantaj asupra ta, care n-ai un picior. Mizeri mai sunt evolutionistii!!
Dar „savantii” sunt cei mai jmekeri – ei ataseaza probabilitati evenimentelor aleatoare. Asta este un mod de a face filosofie din matematica, pentru ca nu are nicio legatura cu lumea reala. Conform curbelor de distributie, daca pui o bila intr-un seif ermetic incuiat, ai probabilitate de 0.0000001% ca bila sa iasa singura afara! Stiinta adevarata!! Pe faza stau speculantii din stiinta, care extrapoleaza ca, daca alti destepti au calculat aceasta probabilitate, inseamna ca in 10 milioane de ani bila va iesi singura din seif! N-am cuvinte…
Aleatoriul trebuia, dpdv stiintific, sa fie dusmanul evolutionistilor, insa, jigodiile acestea si l-au luat de partea lor. Cum poti sa te intitulezi savant si sa crezi in aleator? Sa spui ca ceva este aleator ar trebui sa fie mai injositor decat sa zici ca nu stiu, a avut loc un miracol!
Consecintele in alte stiinte sunt si mai spectaculoase: matematicienii zic despre anumite numere ca sunt aleatoare. E.g. zecimalele lui PI nu urmeaza nicio regula. S-au gandit baietii sa vada de cate ori apare fiecare cifra intre primele 6 miliarde de zecimale ale lui PI. Activitati intelectuale in toate regula.
Intrebare: apare vreodata o secventa de 20 de cifre 7 consecutive in desfasurarea lui PI? Cine se incumeta sa raspunda? Desigur, pentru ca, intr-o infinitate de combinatii de cifre apar toate combinatiile posibile, lol. Dar cum demonstrezi asta, trebuie sa credem pe cuvant pe cineva?
Ce alte fenomele mai sunt „cunoscute” ca aleatoare sau nedeterministice? Ia sa vedem: zborul insectelor, bataile inimii, miscarea browniana, principiul incertitudinii al lui Heisenberg, zgomotul electronic, starea de inalta impedanta, oscilatorele, radioactivitatea, fluctuatiile bursiere etc.
Dumnezeu are atatea mijloace prin care intervine in Univers, insa evolutionistii sunt prea handicapati ca sa se prinda!
Putem sa adaugam la aceasta lista liberul arbitru? Ar fi mare greseala! Intelectul fiind cel care exercita liberul arbitru, nu se poate ca acesta sa produca ceva aleator. De la nivelele inferioare de organizare a existentei, ordinea si complexitatea cresc pana la nivelele superioare! Energia este pur si simplu haos (dupa cum zicea Luceafarul lui Eminescu: Din chaos, Doamne,-am aparut. Si m-as întoarce-n chaos… Si din repaos m-am nascut, Mi-e sete de repaos). De vreme ce nu exista organizare la nivelul fundamental al energiei, nu se poate pune problema nici de miscare, nimic. Energia este in haos, Dumnezeu ii da forma, complexitate si ordine! Cuarcii sunt predominant haotici, atomii sunt mai putin haotici, elementele chimice deja sunt stabile, iar vietuitoarele prezinta deja organizare proprie. Ramane de extrapolat ca intelectul este cea mai organizata forma de existenta. Depaseste in ordine trupul, ceea ce este interesant!
Este aici loc de predestinare? Predestinarea este o falsa problema care se rezolva singura prin reglarea corecta a perspectivei: pentru mintea ignoranta nu exista decat aleator, pentru ca nu exista intelegere superioara; insa cu totul alta este intelegerea pentru intelectul spiritual, care este in contact cu Adevarul Suprem!
Si, pentru minunatia incheierii, sa explic in detaliu cum are loc interactiunea sufletului cu corpul! Nu are loc nicio interactiune! Dupa cum am explicat, spiritul este „forma” vietii. Desigur, nu se poate confunda cu aspectul sau cu forma corpului. Nici nu se poate interpreta eronat ca sufletul ar fi o emergenta a trupului, din motivele enuntate la inceput! Sufletul este o caracteristica a vietii, de aceeasi importanta ca si existenta vietii insasi. Si cum ramane cu eternitatea sufletului? Daca trupul moare, isi pierde „forma”?
Sa recapitulam: energia (in stare pura) vede doar energie; stringurile vad doar stringuri, cuarcii vad doar cuarci, atomii vad alti atomi, elementele chimice vad doar alte elemente chimice, animalele vad doar alte animale…omul vede alte suflete (inclusiv raspunsul la intrebare) doar prin spiritualitate!

30 Răspunsuri to “Cum interactioneaza sufletul cu trupul?”

  1. she(ri)ful said

    De experimentul doctorului Duncan McDougal din 1907, ce parere ai?
    Daca e adevarat ca sufletul ar cantari,invariabil,21 de grame,as putea spune ca multe persoane sunt…..”rahitice”,nu ti se pare?

    • Adi said

      E interesanta intrebarea. Trebuie sa ma documentez, deoarece despre acest experiment am auzit doar in treacat! Oricum, avand in vedere amploarea subiectului, probabil vor mai exista revizuiri ale acestui articol si, implicit, ale pozitiei mele in cauza.

      • she(ri)ful said

        Hilara,ipoteza cum ca:sufletul unui caine nu cantareste nimic pentru ca nu e incarcat de atatea pacate ca si al unui om.
        De unde si zicerea:”suflet de caine”! :)))

    • Adi said

      Hm…deci sufletul este o entitate nemateriala, nu are cum sa aiba masa proprie. Eu l-am definit, in cadrul articolului, ca o „forma” (respectiv a vietii).
      Se intampla multe lucruri cu organismul in momentul mortii. De fapt, moartea nu este neaparat un moment, este un proces, la ce stadiu s-a referit experimentul? Daca exista o diferenta de masa, atunci probabil este explicabila anatomic, dar asta nu are legatura cu sufletul, ci cu procesul mortii.

      • she(ri)ful said

        din cate am inteles eu citind articolul,este vorba chiar de masa sufletului ca atare,ea ramanand invariabila,indiferent de greutatea proaspatului decedat.

    • Adi said

      Articolul meu sau ala cu experimentul?!?

    • Adi said

      Imi dai si mie un link catre articol?

    • Adi said

      Am citit articolul. Tind sa nu am incredere in „experimente macabre si misterioase” descris acolo. Prea imi aduce a disectie pe extraterestri etc.
      Articolul în care dr. Duncan MacDougall şi-a expus teoriile a fost publicat, în 1907, într-o prestigioasă revistă medicală…fara nume…şi a ajuns rapid în paginile ziarului New York Times…ca orice alt scandal.
      MacDougall s-a gîndit că sufletul ar trebui să fie o entitate care ocupă un anumit spaţiu… numai prostii. De unde si pana unde?
      Apoi, nu sunt sigur ca dispuneau acum 100 de ani de dispozitive de masura atat de performante, incat sa masoare fix 21 grame.
      Pentru a face comparaţie, doctorul american a injectat 15 cîini cu substanţe letale. Asta deja depaseste orice masura. Adica, sa mai zic, de dragul „cercetarii medicale” mai iti permiti sa faci misto de tuberculosi si alti oameni care oricum mor, dar sa te apuci sa ucizi caini?!?!?
      Nimeni nu a reusit sa explice disparitia celor 21 de grame…pana mea…d-aia a stat lumea in loc si niciun alt mister al stiintei nu poate fi mai mare! http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_unsolved_problems_in_physics
      Mie imi pare articolul o gluma foarte proasta, imi pare rau ca l-ai adus in discutie.

      • she(ri)ful said

        Din pacate,viata trebuie privita si din unghiul asta. Altfel nu ar mai fi culoare.Cat despre caini….cunosc cazuri de injectii letale pe oameni ,de dragul experimentelor stiintifice.Cainii sunt…. apa de ploaie.Iar sistemele de masura performante….ce-ti trebuie tehnologie ultramoderna cand noi nu suntem in stare sa dezlegam ceea ce au intocmit stramosii nostri cu miloace nuuult mai rudimentare?

    • Adi said

      Pai ziceam ca ma indoiesc ca acum 100 de ani puteai masura 21 grame cu precizie.
      Desigur, nu in balanta sa zici ca ai 3 monede de 7 grame. Cum ai fi cantarit un cadavru sa vezi ca e cu 21 grame mai usor decat cand era viu?
      E barbarie sa zici ca faci studii pe animale… omorandu-le. Pana mea, ce rezultate fundamentale a relevat studiul ala?! Chiar si in ipoteza idioata a respectivului, trebuia ca sufletul cainelui sa cantareasca la fel precum al omului?!🙂
      N-as merge spre fatalism stiintific… poate vom dezlega misterele respective. Avem avantajul acum, in special, al populatiei, daca sunt mai multi oameni, sunt sanse mai mari sa se gaseasca mai multi destupati la minte:))

  2. Lex said

    Ti-am zis barosane, fenomenele mentale nu explica nimic pt ca necesita la randul lor sa fie explicate, si daca nu le explici ceva stiintific / empiric atunci e nonsens.

  3. AlexTD said

    Ce parere ai de http://news.yahoo.com/s/space/20100518/sc_space/whyweexistmatterwinsbattleoverantimatter#mwpphu-container ?

    • Adi said

      Interesant! Banuiam eu ca baietii se joaca, ca nu aveau obiective precise, dar, iata, ca au descoperit ceva interesant si aparent util:)
      Desigur, nu pot sa am o parere… momementan sunt doar rezultate, sa vedem ce interpretare vor pune pe ele!

  4. oberst said

    Cum ar putea explica religia bolile mintale?

    • Adi said

      Asta este o gluma? De ce ar trebui sa explice religia bolile mintale? Si de ce ar trebui sa ofer eu raspunsul?:)
      Cum explica religia fizica cuantica…
      Cu asta se ocupau liderii religiosi la inceput, sa caute raspunsuri in religie la toate chestiunile… care nu aveau legatura cu religia. Apoi, pe masura ce s-a dezvoltat stiinta, s-au dezavuat invataturile respective ale liderilor religiosi.
      Religia se ocupa cu studiul lui Dumnezeu, al relatiilor oamenilor cu Dumnezeu si alte chestiuni relevante…
      Ipoteze de genul „din cauza pacatelor” sau „din cauza pacatelor parintilor” sau „ca sa faca Iisus o minune” etc. sunt irelevante. Religia ar trebui sa iti spuna cum sa nu pacatuiesti, nu ce se intampla daca pacatuiesti. Asta ar fi speculatie, nu stiinta.
      A… explicatia, in cadrul articolului, ar fi ceva de genul: daca ti se bruiaza statia walkie-talkie, atunci nu il mai auzi bine pe interlocutor si nici el nu te mai aude bine pe tine.

      • Exemplu said

        insa religia, ea, ea spune si ce sunt pacatele. cine este ea sa fi obtinut credibilitatea si autoritatea decisiva de a decide daca ce faci tu este pacat sau nu? cine este sufletul sau, intregul sau suflet, care sa poata ajunge intrun asemenea hal incat sa creada ca poate sa decida in locul altora, cand ea, de fapt, nu face decat sa zadareze sau sa profite de sansa, credulitati si inutilitati? unii ar dori ca tu sa le raspunzi la comentarii, eu insa nu indic ceea ce doresc poate doar subconstient.

        sufletistii fie fericiti. amin.

        Za warudo.

    • Adi said

      Exemplu, multumesc pentru comentariu!
      E singurul raspuns pe care pot sa ti-l dau🙂

      • Exemplu said

        poti mai multe. te subapreciezi. patrunde in aduncul tau. cauta. cauta. cauta. prin introspectie vei gasi cuvinte. sens. totul ti se va deschide si vei putea simti.

    • Adi said

      Da, sunt convins ca, daca patrund in adancul meu, gasesc si eu o gramada de cuvinte pe care pot sa le insir fara ca altcineva sa le inteleaga!!

    • Adi said

      Ce este Za warudo?

      • Exemplu said

        raspunsul, desi la prima vedere ascuns si de neatins este ubicuu, spatial vorbind. tot ce trebuie sa faci este sa cauti pe google si raspunsul ti se arata.

    • Adi said

      http://en.wikipedia.org/wiki/Za_Warudo
      Cam complicat:)

  5. nume said

    ciunganu e godless ala …. deci saracu e un frustrat , un om urat , slabanog … si isi da atata importanta pe net , crede ca enunta el sisteme de idei superioare , dar , de fapt , denunta doar lipsa lui. Si doar daca ia bate in cap isi revine .. te bagi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: