Adi's Blog

Cel mai genial blog

De la deism la teism

Posted by Adi pe Iunie 23, 2010

Aici este vorba despre o expunere extraordinar de interesanta despre karma care transcende cauzalitatea temporala sau cum Dumnezeu l-a pedepsit in avans pe Iulian ca urma sa devina ateist.
Deci auzim frecvent explicatii de genul „l-a pedepsit Dumnezeu” sau „nu spal duminica ca nu imi merge bine”. Desigur, daca ar fi facute cu evlavie si nu dintr-o obisnuinta tembela ar fi mult mai bine. Desigur, ideal ar fi ca cineva sa inteleaga care este relatia fapta-rasplata si cum realizeaza Dumnezeu acest proces. Covarsitoarea majoritate a crestinilor cred ca Dumnezeu ii judeca pentru faptele lor, acordandu-le pedepse sau bonusuri (in aceasta viata sau in viata de apoi). Mai grav este ca multi se apuca sa se roage sa promoveze examene, sa castige al loto, eventual sa li se intample ceva rau dusmanilor. Am explicat intr-un articol precedent ca scopul rugaciunii este instaurarea unei stari de evlavie, favorizanta relationarii cu Dumnezeu (se poate observa ca in rugaciunea Tatal nostru, singura recomandata de Iisus, se pronunta niste rugaminti care nu au nicio finalitate obiectiva, ci sa se faca voia lui Dumnezeu, rezumata printr-o suma de caracteristici descriind o lume cat de cat buna <>. Desigur, nu se poate pune problema ca ii sugerezi tu lui Dumnezeu… ceea ce, de fapt, este voia lui, ci ideea este sa te aliniezi tu, prin smerenie, procesului de implementare a acestei Vointe!).
Rugaciunea de dragul obtinerii vreunui rezultat este, in opinia mea, blasfemie! Da-mi, Doamne, sa castig la loto. Si castiga a 2a zi, iar a treia zi il omoara cineva sa ii ia banii! Stii tu mai bine decat Dumnezeu chiar ce este cel mai bine pentru tine? Dumnezeu stie ce este cel mai bine pentru fiecare si le acorda conform inteleciunii Sale supreme, nu are nevoie de sugestii si milogeli!
E interesant de retinut acest aspect legat de argumentul Hitchens-Einstein pentru deism (nu cred ca Dumnezeu raspunde rugaciunilor)!

Astfel desfiintand mitul „puterii miraculoase a rugaciunii”, aduc si cateva precizari asupra cauzalitatii. In religiile vedice, karma descrie actiunea-reactiunea. Astfel, faptele savarsite de cineva pot produce consecinte imediate sau indepartate in timp (in aceasta viata sau in alta viata). Ceea ce nu stiu inca daca mentioneaza Vedele, insa momentan e contributia mea, este ca aceasta reactiune nu trebuie neaparat sa se desfasoare dupa actiune!! Este pur si simplu improbabil de inteles! Dar, de ce nu? Dumnezeu nu poate fi constrans in niciun fel de timp! Dumnezeu transcende cauzalitatea! Cauzalitatea este o caracteristica a Universului in care traim si a carui cauza este Dumnezeu! Nu numai ca ceva nu poate fi cauza lui Dumnezeu (ceea ce face idioata intrebarea „cine a proiectat Proiectantul”), dar, mai mult, nimeni nu Ii poate cauza nimic lui Dumnezeu! Inclusiv suparare! Deci aceasta idee arunca o lovitura devastatoare mitologiei iudaice din Vechiul Testament!

Mitologie iudaica… cum adica? Vom vedea putin mai incolo!
Revenind, Dumnezeu nu poate fi afectat cu nimic de ceea ce fac oamenii. Deci Biblia, de exemplu, descrie Potopul ca o decizie spontana a lui Dumnezeu de a pedepsi oamenii pacatosi din vremea respectiva, de a curma pacatul. Alte traditii ne spun ca, atunci cand pacatul creste peste un nivel critic, incat sa pericliteze religia, Dumnezeu trimite un mesager profet! Desigur, este cazul lui Noe!
Dar ideea este ca oamenii nu L-au suparat pe Dumnezeu. Ideea ca Dumnezeu ar experimenta stari similare oamenilor, si anume ca raul i-ar produce suparare, este complet straina de religie. Este, de fapt, o antropomorfizare specifica iudaismului si crestinismului!

Dar de unde origineaza aceasta antropomorfizare? Aceasta isi are originea in intelegerea rudimentara a oamenilor din vechime! Dupa cum minunat expun savanti ca Eliade (in Sacrul si profanul), popoarele preistorice isi intocmeau religii in urma unor credinte (astfel, un trib anume ingropa mortii in convingerea stramoseasca ca acestia vor invia la sfarsitul lumii pentru Judecata de Apoi; alt trib incinera cadavrele crezand ca iadul se afla in centrul Pamantului; alt trib punea obiecte pretioase in cavou, ca sa ii fie mortului odihna placuta; alt trib era speriat de fantome etc.), nu ca astazi, cand credintele sunt reglementate de religii (marele avans de la paganism la monoteism este revelatia: oamenii nu si-au mai facut ei religiile dupa cum ii taia capul, ci dupa cum le-a comandat Dumnezeu).

Adevarul este undeva la mijloc: nu este nicio diferenta intre credinta si religie. Sau nu ar trebui sa insemne. Religie, in sens oriental, inseamna modul de viata corespunzand invataturii religioase (modul de viata al credinciosului, mai exact). In mod misterior, la noi are un alt sens: viziune asupra lumii marcata de credinta. Ce diferenta este intre viziune-mod de a privi si mod de viata? Pai prima ramane, din cate vedem, prevalent la nivel teoretic (cati nu se declara crestini, insa, vazandu-le faptele nu iti vine sa ii mai intrebi daca sunt crestini!), pe cand cea din urma (modul de viata)… este pur practic! Romanii au credinta (nu asa ne zice Biserica Ortodoxa, ca e aparatoarea dreptei credinte? 98% dintre romani declara ca cred in Dumnezeu. Crestinismul contemporan promoveaza „credinta” ca cea mai dezirabila virtute… eventual credinta cat mai irationala in niste dogme inventate in secolul 4 fara pic de sustinere scripturala: doctrina Treimii, sacrificiul rascumparator, pacatul originar etc.)

Religia in Orient se numeste Dharma si desemneaza modul de viata al credinciosului, nu sistemul filosofic! Sistemul filosofic hindus se numeste Stiinta Vedica:)
Credinta este pacat!! (daca nu este insotita de iubire)
Iisus a spus cel mai simplu si cel mai magistral lucru, un adevarat univers in cateva cuvinte: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si întâia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti. (Matei 22:37-39)
Aceasta este esenta crestinismului! Dumnezeu este iubire, iar noi nu trebuie sa diferim cu nimic!!

Biserica Ortodoxa insa apara „dreapta credinta”, „Sfanta Traditie” precum si invataturile „Sfintilor Parinti”.
Credinta (a-l cunoaste pe Dumnezeu) nu poate diferi cu nimic de efectul cvasiimediat (iubirea). Daca cineva Il cunoaste pe Dumnezeu, atunci nimic altceva nu se poate intampla decat ca acea persoana sa fie transformata complet si desavarsit in iubire!! Poate cineva sa declare ca crede in Dumnezeu insa face rau altcuiva sau siesi?? Nu a zis oare Iisus ca a doua porunca este la fel de importanta ca prima? Poti sa Il cunosti pe Dumnezeu si sa nu Il iubesti? Poti sa Il iubesti pe Dumnezeu, insa sa nu asculti orbeste SINGURA SA PORUNCA?? Singura porunca… nu sa nu speli duminica sau sa faci cruci cand treci prin fata Bisericii, sa faci pomana la 3 luni la mort sau sa te impartasesti!!
Sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti! Desigur, este mult mai greu! D-aia avem „binecuvantarea” Bisericii Ortodoxe, prin „sfintele taine”, rugaciuni, aprins de lumanari, pupat de icoane etc…. asa zisa binecuvantare sa respectam alte porunci: cinstirea sfintilor, spovedania, cultul moastelor, respectarea dogmelor…

Nu exista credinta (iubire de Dumnezeu) fara religie (modul de viata al cuiva care respecta porunca de a-si iubi aproapele ca pe sine insusi). Credinta si religia sunt esentialmente acelasi lucru.
Revenind la antropomorfizare, aceasta inseamna asocierea de trasaturi umane lui Dumnezeu. Este un fel de inversul personificarii ca procedeu stilistic in literatura, cand unor fenomene, obiecte neinsufletite sau animale li se asociaza caracteristici umane (e.g. cainele e prietenul omului). Dar Dumnezeu este mult mai bogat in caracteristici decat omul, mai exact infinit de bogat! Deci a-L reduce pe Dumnezeu la caracteristicile omului numai stilistic nu este…ci este pocitor, incorect stiintific si… pacatos! Evident, ofensator la adresa lui Dumnezeu.

Dar macar este un efort. Dupa cum aminteam, antropomorfizarea este efortul oamenilor preistorici de a-L intelege pe Dumnezeu… reducandu-l la un „Om in ceruri”. De unde si legatura ca cerurile ar avea vreo legatura cu Paradisul sau ca gradina Edenului ar fi fost pe alta planeta!
Oamenii preistorici isi manufacturau zei (aia mai prosti faceau animale, aia oarecum mai rasariti faceau niste supraoameni, cu multe maini) care sa Il reprezinte pe Dumnezeu… mai pe intelegerea lor. Sa aiba un obiect de inchinare in sfera concretului… se pare ca oamenii respectivi nu aveau capacitate de abstractizare foarte dezvoltata (dar crestinii de ce, oare, mai au nevoie de icoane?).

Moise a fost primul revolutionar. El a primit porunca de la Dumnezeu sa desfiinteze cultele pagane si sa instituie o imagine mai abstracta a lui Dumnezeu… in varful muntelui Sinai eventual. Desigur, dupa cum spuneam, se reusise o pervertire a acestei idolatrii, care, initial, era inofensiva. Initial idolatria nu era pacat… oamenii pur si simplu erau incapabili sa Il inteleaga pe Dumnezeu si aveau nevoie de o imagine, un idol. Dar acestia au uitat care e faza si au transformat idolii in obiecte de inchinaciune. Israelitii au uitat ca idolul ala e o reprezentare (oare crestinii au uitat ca „icoana facatoare de minuni” este o reprezentare?)… si au ajuns sa considere ca Dumnezeu este obiectul respectiv! Desigur, si multe alte perversiuni…

Deci Moise a eliminat porcaria asta pagana si a instaurat monoteismul. Ura! Dar problema este ca… nici Moise nu era Einstein si, cu atat mai putin evreii sa fie intelectuali, cum sa le explice Moise evreilor ca Dumnezeu este deasupra oricarui efort al nostru de a-L cunoaste?
Ce ar fi inteles evreii respectivi? Desigur, Moise nu avea la indemana atata stiinta religioasa, cata s-a produs in ultimele milenii! Si asa, Moise este inovatorul de geniu al zeului vorbitor (uite, ce frumos ca am reusit sa zic o vorba frumoasa de Moise, dupa ce pana acum nu il scoteam din genocid si masacre).
Ce a facut Moise? Le-a zis tuturor ca Dumnezeu i-a vorbit (ocazia cu care a fost scris Decalogul). Ideea a fost buna, un pas dinspre idoli spre „dumnezeul din ceruri”! Evreii au inteles, la un moment dat, ca Dumnezeu nu este un obiect pe care il confectionau ei, ci Cineva care sta in cer si vorbeste din cand in cand cu si prin niste oameni pe care ii trimite cu niste misiuni.

Piesa de teatru de pe muntele Sinai poate fi considerata „Botezul lui Yahwe”! Desigur, o inovatie potrivita, o antropomorfizare ceva mai reusita. Pana la momentul respectiv, Dumnezeu era „mut”, brusc odata cu Moise a inceput sa vorbeasca (desigur, retinem ca Moise a fost redactorul colectiei de carti incluzand Geneza, care contine alte referinte ca Dumnezeu le-ar fi vorbit lui Adam si Eva…)!
Daca stai sa te gandesti, asa, la ocaziile pe care le-au avut diversi sa modifice continutul Scripturilor… iti vine sa te crucesti cate lucruri au ajuns in Biblia de astazi!

Am relatat despre imaginea antropomorfica a lui Dumnezeu prezentata in Vechiul Testament, purtand numele de Yahwe! Aceasta este doar o imagine pe care au creat-o unii oameni (sub o oarece ghidare a lui Dumnezeu). Desigur, in alte traditii exista alte imagini antropomorfice, cum ar fi la hindusi Vishnu (a se mentine deoparte paralelismul Krisna-Iisus) sau la greci Zeus… majoritate istoriei umanitatii mitologia a tinut rol de religie!
Dar de ce mai exista antropomorfism astazi?
Avem la dispozitie atat de multe informatii din Scripturi, incat pare socant ca unii oameni strang cu dintii, in mod asarnamental, de unele credinte specifice preistoriei, cel mult antichitatii!

Dupa Iisus s-a intrat intr-o epoca a „religiei intelectuale”. Crestinismul a fost introdus de o persoana emblematica: Iisus Hristos. El a fost primul care ne-a invatat despre Dumnezeu la modul abstract, despre „Dumnezeul Adevarat”. Tot El ni l-a prezentat pe Dumnezeu fara nume, insa cu „functie”: Tatal! Desigur, si acest paternalism ar putea fi asimilat antropomorfismelor… dar eu cred ca ideea de Dumnezeu Tatal (Tatal inseamna Creatorul, dar este o nominalizare mai intima) este mai curand o descriere a caracterului absolut al lui Dumnezeu decat o antropomorfizare.
Nu vreau sa intru in detalii despre invatatura lui Iisus, nici despre pervertirile aduse Scripturilor de catre Biserica, in frunte cu „Sfintii Parinti”, care au ars toate Evangheliile care nu coincideau cu doctrina si cu dogmele lor. Imi permit chiar sa zic ca mai mult rau au facut acesti „Sfinti Parinti” chiar decat evreii!

Merita amintita si contributia lui Mahomed, care a conturat definitiv caracterul absolut al vointei si intelepciunii lui Dumnezeu si a relatiei pe care oamenii trebuie sa o aiba cu Dumnezeu, aceea de sclavi!
Deci eu sunt fericit sa ma consider sclavul lui Dumnezeu si constientizez acum ca nu as fi putut sa fiu fericit fara acest lucru. Dar trebuie sa revin (sper, pe aceasta cale, ca se va intelege de ce Dumnezeu nu este „zeul crestin” sau Yahwe, ca cineva care crede in Yahwe nu e cu nimic diferit de cineva care crede in Zeus, ca Allah este numele in limba araba al lui Dumnezeu, asa cum God este in engleza si Dieu in franceza, desigur, sau Brahman in indiana, crestinii de origine araba spun tot Allah, asa cum si hindusii de origine romana zic Dumnezeu!):

Deci ideea ca oamenii Il pot supara pe Dumnezeu este analoaga cu ideea ca cineva sa se supere din cauza ca bate vantul sau din cauza ca traieste pe Pamant sau din cauza ca cerul e albastru etc.
Dumnezeu, iarasi, nu poate fi surprins… deoarece este atotcunoscator. Si, putem concluziona, sub aspectul problemei raului, ca Dumnezeu nu poate fi tras la raspundere pentru ca ar fi creat raul… sau ca ar fi permis raului sa existe! De ce? Pentru ca raul… nu exista.

Asta nu inseamna de fapt ca nu exista rau. Ci vreau sa zic ca raul… se anihileaza. Cum? Prin karma! Cineva care comite fapte rele va suferi consecintele faptelor sale, ceea ce anuleaza dpdv moral raul facut (desi, desigur, cainta ar fi fost un mod mai eficace). Dar raul facut poate afecta alte persoane si asta ne deranjeaza cel mai tare! Da, dar persoanele care sunt destinatarul unui rau al caror autor nu sunt… surpriza, primesc, la un moment dat, un bonus menit sa compenseze raul facut asupra lor al caror autor nu sunt!!!
Ce minunat este!
Si anume: daca o femeie este violata, are 2 alternative: sa nu il ierte pe violator si sa urmareasca pedepsirea acestuia (caz in care femeia violata se angajeaza in razbunare, urmarind deliberat raul, deci creand rau. Se va ajunge, intr-un final, ca vinovatul sa fie pedepsit, acesta este mantuit, deoarece raul pe care l-a comis va fi anihilat de pedeapsa primita… insa femeia va urma sa sufere consecintele raului pe care ea l-a facut asupra violatorului… desi pt violator, per ansamblu, ea ii va fi facut un bine, deoarece acesta va fi mantuit! Insa cine o va mantui pe ea? Nasol! Deci concluzia este ca noi nu putem sa ne facem dreptate singuri, orice tentativa in acest sens producand mai mult rau decat bine.

Trebuie sa avem credinta ca Dumnezeu va face cea mai buna dreptate, pe care noi nici nu o putem imagina) sau sa il ierte, caz in care ea va fi mantuita pentru binele facut (iertarea), iar violatorul va suferi ulterior consecintele faptei sale (posibil ca se va reincarna intr-o femeie care va fi violata).
In cazul unei crime este si mai simplu: criminalul nu are nicio solutie de mantuire (decat ispasirea pedepsei), insa victima, in cazul in care era o persoana buna, nu va avea nimic de pierdut, pentru ca va primi o viata si mai buna! In cazul in care era o persoana rea, atunci iar nu a pierdut nimic (desigur, o viata de rautate nu este niciun fel de pierdere), ci, datorita faptului ca a suferit un rau al carui autor nu a fost, va primi bonusul analog celui primit de femeia violata care l-a iertat pe violator. Victimele crimelor iarta intotdeauna… ce interesant!:)

Nu mai zic ca asta pica la tanc si peste „care e vina unui copil mic ca a dat un camion peste el?” Foarte simplu: in viata anterioara probabil a fost soferul camionului!!
Deci ideea despre care vorbeam la inceput este pur si simplu de taiat respiratia! Toata polologhia asta… se poate intampla si invers! Deci pentru Dumnezeu timpul nu curge ca pentru noi, Dumnezeu este atemporal, este intr-un etern prezent, Dumnezeu nu se schimba, Dumnezeu priveste existenta noastra ca un tablou!
Prin urmare, legea instituita de El, karma, pentru guvernarea actiunii-reactiunii la nivelul constiintelor umane, nu are de ce cunoaste temporalitate. Exact! Cineva poate suferi roadele faptei sale inainte de a o comite!!! Absolut socant!

Intr-adevar, Iulian mi-a furnizat ideea asta. Pe scurt: el a suferit un accident la picior in tinerete, care il va afecta sever toata viata. La cativa ani dupa acest accident a devenit ateist (in fine, isi rupsese piciorul… in gips o luna, insa i-a venit ideea sa isi dea gipsul jos dupa 3 zile… l-am intrebat de ce a facut asta… a explicat ceva de genul „de nebun”… si eu mi-am dat seama ca nu un copil care isi da gipsul jos este nebun, ci un adolescent care decide sa devina ateist este nebun!). „Crestinii” ortodocsi ar putea sari imediat cu interpretarea standard: l-a incercat Dumnezeu si Iulian a picat prada capcanei satanei! Doamne fereste sa mai auzim de asemenea asocieri cu acte meschine precum Dumnezeu a intinde capcane!! Sau a incerca oameni sa le vada credinta! Dumnezeu are nevoie sa incerce pe cineva ca sa ii vada credinta? Dumnezeu, care a creat tot Universul, materie si vid, doar prin puterea Cuvantului Sau, are nevoie de o mica sceneta de teatru ca sa afle daca credinta lui Iulian este puternica?

Nu! Dumnezeu a instaurat karma spre splendoarea Sa! Aceasta lege functioneaza mai perfect decat gravitatia si forta electromagnetica, mai fascinant decat corpul uman, mai elegant decat legile matematice…
Aceasta forta a actionat independent de timp, iar Iulian a suferit consecintele deciziei sale proaste de a deveni ateist cu cativa ani inainte de a o lua!
Suficienta genialitate… acum ma duc sa pup oglinda:))

23 Răspunsuri to “De la deism la teism”

  1. iulianmd said

    Uhm… am devenit ateu convins cu vreun an inainte sa-mi rup picioru.. iar indoieli despre dumnezeu aveam cu mult inainte de eveniment…😐

    • Adi said

      Sunt atat de emotionat de acest prim comentariu!!
      Desigur, nu am tinut cont de „adevarul istoric” asa cum nici nu am vrut neaparat sa te asociez cu relatarea… dar, iata, ca o faci tu din proprie initiativa🙂

  2. iulianmd said

    ce vrajeala ai in cap.. dupa ce explic pe alt blog ce si cum.. acum imi spui ca nu ai vrut sa ma asociezi cu relatarea..

  3. Agnusstick said

    Articolul şi/sau autorul sunt inconsistente în multe privinţe şi pivniţe. Cea mai obscură pivniţă e cea în care poţi trăi cu impresia că un Dumnezeu care nu se supără poate iubi, şi că e viu în general. Va să zică nimeni nu îi poate cauza nimic lui Dumnezeu, dar acelaşi Dumnezeu e dragoste… Dumnezeu e viu, dar nu se supără, nici măcar când îl antropomorfizăm atât de tare încât îl definim ca fiind ceea ce ne place nouă mai mult. Rezultă că Dumnezeu nu ne pedepseşte la karmenchinuri, ci rulează un program neutru de reeducare prin anihilare, în timp ce ne iubeşte maximal. Autorul pare să aibă două emisfere presupus cerebrale, dintre care una nu comunică cu alta, iar cealaltă nu comunică cu nimeni. Trist… Fie ca karma să-ţi schimbe dharma de la efect spre cauză, totuşi în timp util!

    • Agnusstick said

      A, uitasem: schimbarea necesară şi suficientă e să pricepi că Isus este Dumnezeu. După chestia asta s-ar putea ca emisferele tale să semene cu alea de pe Poarta Sărutului (adică perfect netede, dar unite).

    • Adi said

      Agnu, tu esti si mai scump:)
      Prima data m-am gandit ca ai scris ca autorul si articolul sunt inconsistente una cu alta… si ma tot sfadeam sa inteleg ceea ce nu ai zis!
      Deci iubirea este esenta lui Dumnezeu… evident ca Dumnezeu nu va varia in esenta sa, incat sa nu mai iubeasca oamenii. Desigur, e cea mai mare iubire sa ii lase liberi, ca acestia sa munceasca sa se autorealizeze… sa reajunga la El!
      Daca vrei sa consideri manifestarile reactive ale karmei ca „efectul supararii lui Dumnezeu”… ai putea! Dar nu are nicio valoare explicativa!
      Nu stiu daca ai spus cu ironie „program neutru” … dar doar un program neutru poate asigura perfecta dreptate si justete a lui Dumnezeu!!!

  4. flyingtoday said

    @Adi
    te afli in eroare . pedepsele pe care le da Dumnezeu sunt pedagogice , sunt post-factum ,niciodata ante-factum ; El da pedepse sa indrepte spre adevar, nu sa chinuie faptura Sa. coreleaza timpul pedepselor intotdeauna DUPA faptele rele ,ca omul sa inteleaga legatura pacat-pedeapsa si sa se indrepte,daca vrea .Dumnezeu nu intentioneaza sa debusoleze pe oameni pedepsindu-i inainte , ce vor intelege oamenii din asta ? nimic .

    =>unul care spune adevarului fals ,adica Sf. Treime e ceva inventat de om , nu are acces la adevar ,caci Sf. Treime il distribuie cui vrea …nu si la cei care „cred” ca stiu adevarul si se cred mai destepti decat sfintii Sai ,pe aia ii lasa la mintea lor.

    Rugaciunea de dragul obtinerii vreunui rezultat este, in opinia mea, blasfemie! Da-mi, Doamne, sa castig la loto. Si castiga a 2a zi, iar a treia zi il omoara cineva sa ii ia banii!

    Da-mi Doamne smerenie …si castigi a „2-a” zi smerenie …iar a „3-a” zi scapi de biciul deja pregatit pentru tine pentru mandria ta. ce zici?

    tu mai zic ca asta pica la tanc si peste “care e vina unui copil mic ca a dat un camion peste el?” Foarte simplu: in viata anterioara probabil a fost soferul camionului!!🙂

    dupa logica ta =>unul care e in viata asta ateu a fost in viata trecuta credincios, adica „urator” de atei 🙂 …pregateste-te ,in viata viitoare tu vei fi ateu ,iar ateul va fi budist (cu inflexiuni crestine unde-i convine ) asa cum esti tu acum .

    • Adi said

      Fly, esti un dragut:)
      Totusi… nu prea ma incalzeste explicatia ta in detaliu despre ceea ce face Dumnezeu si cum… intotdeauna cu asa ceva te supui riscului sa fii intrebat „de unde stii?”
      Nu stiu de ce aduci mereu „sfintii” in discutie… sub aspectul de a fi sau nu mai destept decat ei… cred ca sfintii se caracterizeaza prin sfintenie… altfel ii numeai direct genii!
      „Mintea lor”… este barbarism. A fi mintea a cuiva nu e nicidecum ceva rau…important e ce faci cu ea!
      Da, e util sa te rogi pt smerenie… cu siguranta ca va aprecia Dumnezeu intentia ta… dar la ce e nevoie sa te rogi pt smerenie… nu o poti confectiona singur??
      Eu nu sunt budist! Nici halterofil:)
      Nu am facut o lege din exemplul meu…am ilustrat ca aplicatiile karmei explica mult mai bine evenimente inexplicabile dpdv crestin… prostii de genul pacat originar sau pacatele parintilor sau copiii mici se duc automat in Rai, pt ca nu au pacate… sunt pure si triviale speculatii!

      • flying said

        te supui riscului sa fii intrebat “de unde stii?”

        =>eu stiu de la Sf. Parinti ,aia care nu stiu nimic in comparatie cu tine🙂 dar tu de unde stii ?

        am ilustrat ca aplicatiile karmei explica mult mai bine evenimente inexplicabile dpdv crestin… prostii de genul pacat originar sau pacatele parintilor sau copiii mici se duc automat in Rai, pt ca nu au pacate… sunt pure si triviale speculatii!

        =>pacatul originar e o prostie ? daca omul n-a gresit de ce e plin de patimi si moare ?tu insinuezi ca Dumnezeu a creat ceva imperfect ?atunci tu ai un dumnezeu cam imperfect ,ba chiar neputincios de-a dreptul. nu e Dumnezeul crestinilor.

        =>daca nu exista pacat originar inseamna ca Dumnezeu e nedrept sa ingaduie suferinta impotriva unor nevinovati,care nu i-au gresit cu nimic.
        =>daca nu exista pacat originar ,nici diavol nu exista ,nu? raul din lume il facem noi(fara „asistenta” diavolului) din fire =>deci firea noastra e rea ,deci avem un Dumnezeu rau ; dar daca avem un Dumnezeu rau ,n-are cum sa existe Rai ,nu? sau inseamna ca de fapt cine asculta de poruncile Lui va ajunge in iad caci Dumnezeul fiind rau selectioneaza numai oameni mandri si nesupusi ,care nu asculta de falsele Lui porunci date la deruta .🙂

        e cam greu cu teologia asta ,nu? fii mai atent cand vorbesti ca un anumit lucru e o prostie ,caci daca se dovedeste ca lucrul nu e o prostie inseamna ca …stii tu !

    • Adi said

      Fiecare cu pretentiile lui… tu stii de la „Sfintii Parinti”… eu pretind ca stiu de la Dumnezeu. Desigur ca nu as veni cu ideea ca mi-ar apartine…
      Da, doctrina pacatului originar nu este numai o prostie, este chiar o ticalosenie! Este unul dintre acele articole despre care se spune ca religia urmareste manipularea maselor: daca esti prin nastere pacatos (sau doar o amarata de maimuta evoluata… suna cunoscut?!), atunci ce drept ai tu sa chestionezi „Sfanta Biserica Drept-pastratoare a Sfintei Credinte Ortodoxe”…
      In Biblie scrie ca omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu… nu am gasit niciun pasaj in Biblie unde sa zica ceva despre vreun pacat originar… poate ma luminezi tu… eventual din scrierile „Sfintilor Parinti”!
      Stii prea bine ca intrebari de genul „de ce nu a facut Dumnezeu totul perfect” sunt apanajul ateistilor! Este o definitie a „perfectiunii” dupa standarde ce tin de gustul celui care o defineste!
      Da, nu exista diavol si nici iad. Si nu inventez asta ca sa imi fac fani (dupa cum vezi… nu prea as fi reusit oricum:>) Ideea este insa mult mai serioasa: cf. crestinismului contemporan, tu trebuie doar sa te asociezi cu o confesiune care sa se considere ortodoxa sau universala sau reformata etc. si sa crezi din tot sufletul ca Iisus S-a sacrificat pt ca tu sa fii mantuit… eu iti zic ca nu e chiar atat de usor sa obtii Raiul! Trebuie sa muncesti… atat de mult, incat s-ar putea sa nu iti fie de ajuns o singura viata!!!!!
      Da, recunosc, si pe mine ma inspaimanta ideile mele: daca ma voi reincarna si nu voi mai avea ochi albastri sau 2 metri? Daca nu voi mai fi atat de genial? Daca nu voi mai arata atat de bestial? Daca voi fi femeie!???!?
      Deci mi se pare ca tu iti „alegi” religia dupa gusturile tale!

  5. Adi said

    Multumesc, dragilor, din toata inima!!
    O sa incerc sa va raspund in cursul serii!:)

  6. Andrei said

    Esti un masochist care isi doreste sa traiasca intr-un regim orwellian. Vai de capul tau!

  7. gabriel said

    dumnezo ma ,articolu asta e za best shit evăr. Tine-o tot asa.🙂

  8. @Adi
    tu ai niste idei foarte fixe ,dar am citit si altundeva de un personaj care semana leit cu tine ,ia vezi nu te recunsti si tu in ce relateaza omul respectiv mai jos…citeste primele pagini ,daca nu pe toata.

    Inchisoarea ingerilor cazuti

    • Adi said

      Si ce e in neregula cu a avea idei fixe?
      Atata vreme cat sunt perfecte, nu am nicio intentie sa le modific.
      Nu exista cineva care sa semene cu mine!

  9. […] deism la teism – o altă perspectivă Acest post este un răspuns la articolul lui Adi, De la deism la teism, pe care l-am rezumat oarecum în citatul care urmează. Dumnezeu transcende cauzalitatea! dar, […]

  10. mihaibala said

    Adi, ti-am citit articolul, cum mi-ai recomandat; am incercat sa dau si un raspuns pe pagina mea; te invit sa-l citesti.

    Doar ca o paranteza: Biblia chiar vorbeste despre un pacat originar – Geneza 3. Datorita acestuia, conform Bibliei, a aparut moartea, suferinta, tot raul. Pavel intareste aceasta idee spunand ca toata „firea” (natura, lumea – în alte traduceri) suferă consecinţele păcatului fără să fi avut vreo vină şi aşteaptă ziua în care va fi restaurată („înfiată”, „răscumpărată”). Pasajul respectiv îl găseşti in Romani 8.19-23).

    • Adi said

      Da… e vorba ca printr-un om a intrat pacatul in lume… de acord… doar nu era sa intre printr-un inger sau sa creeze Dumnezeu pacatul🙂
      Dar de la faptul ca un pacat a dat nastere la toate altele pentru ca… pentru ca, daca n-ar fi existat pacatul respectiv, atunci Adam si Eva ar fi fost in continuare in Rai… pentru ca n-au pacatuit, ca au fost si ar fi fost in continuare perfecti… deci in Rai nu e pacat, ci in lumea materiala e pacat… dupa cum am explicat in raspunsul anterior de pe blogul tau🙂
      Deci deoarece au pacatuit au ajuns in lumea materiala… adica pomul ala al cunoasterii este de fapt dorinta de experienta a sufletului, care se concretizeaza in intrupare s.a.m.d.
      Vezi ca filosofia Vedica explica fara sa apeleze la metafore gen sarpe, copacul cunoasterii binelui si raului, mar etc.
      Deci un pacat a dat nastere la posibilitatea si existenta mai multor pacate… dar asta nu are absolut nicio legatura cu doctrina Bisericii ca pacatul ar fi cumva genetic si ca il speli prin botez…
      Un alt aspect al pacatului este societatea omeneasca, ca forma „suprema” de degradare a omului… deci purul fapt ca te nasti in societatea omeneasca este cat toate pacatele originare ale tuturor oamenilor laolalata!!

      • mihaibala said

        Nici eu nu sunt de acord cu doctrina Bisericii, ca pacatul ar fi o pata genetica pe care o speli prin botez. Cred, totusi, ca pacatul este transmis de atunci incoace ca o tendinta permanenta a omului spre coruptie, ca o natura decazuta de la statutul ei originar. Societatea nu este singurul factor degradant; poate ai vazut copii proaspat veniti in lume care isi santajeaza parintii (daca nu le dai jucaria dorita incep sa planga), care mint (se prefac ca s-au lovit doar pentru a fi in centrul atentiei), si care sunt gelosi pe fratii. Aceste tendinte le au toti copiii, chiar daca au fost crescuti intr-un camin de sfinti, feriti de influentele distructive ale societatii etc.

      • spatiu said

        Labareli.

      • Adi said

        Spatiu?!:)
        Mihai, ma bucur ca esti de acord cu mine!
        Insa… trebuie sa explici cumva aceasta „tendinta”… Adica ai 2 factori esentiali care genereaza coruptia: ignoranta si societatea… de fapt ignoranta e „pacatul originar” (nu poti ocoli budismul sub acest aspect:>)… pentru ca la Adam si Eva nu era nicio societate:)
        Si influenta societatii este un produs al ignorantei si toti ceilalti factori care genereaza coruptia decurg din acestia: ignoranta si societatea…
        Eu asa vad momentan lucrurile… tu ce alti factori consideri?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: