Adi's Blog

Cel mai genial blog

Poate Dumnezeu crea o piatra atat de grea incat sa nu o poata ridica?

Posted by Adi pe August 5, 2010

Ce este omnipotenta?
Deci… omnipotenta este atunci cand…
Pentru a aborda aceasta chestiune atat de complexa si importanta, trebuie sa pornim de la niste premise:
1. Omnipotenta nu este ceva obisnuit… nu ne intalnim zi de zi cu persoane care au aceasta calitate. Dificultatea de a o intelege si defini se explica imediat. Daca as fi fost eu „Sfant Parinte” al Bisericii Crestine, as fi facut dogme din caracteristicile lui Dumnezeu, nu din prostiile canonice.
Omnipotenta este un lucru rar. Desigur, nu atat de rar ca un triunghi patrat, dar aproape la fel de rar. Atat de rar, ca nu se gaseste in lumea materiala!!
De ce nu se gaseste omnipotenta in lumea materiala? Simplu: pentru ca lumea materiala are numeroase limitari, ea nu este eterna, perfecta. Lumea materiala este conditionata, imperfecta si in continua schimbare. Ceva din lumea materiala, prin urmare, nu poate exercita o caracteristica care necesita perfectiune. Asta inteles, e de acum usor de inteles de ce e dificil de imaginat ca ceva poate fi omnipotent.
Omnipotenta decurge din perfectiune, eternitate si stabilitate. Logica este simpla: oamenii sunt imperfecti, deci au o cunoastere limitata. Cineva care este perfect are o cunoastere nelimitata!
Oamenii nu sunt eterni, deci, macar sub aspectul ca se vor muri odata, nu au o putere nelimitata. Doar cineva care e etern are posibilitatea de a avea putere nelimitata.

Lumea materiala e in continua si perpetua schimbare. Cum ziceau anticii, nu te scalzi de 2 ori in aceeasi apa. Se poate vorbi despre cicluri viata-moarte. Elementele primordiale ale lumii materiale, energia se converteste in materie, iar materia in energie, particulele sunt reciclate: din stele se formeaza planete, viata, oameni, oamenii mor, se reintorc in pamant, planeta explodeaza, se reconstituie praful din care se nasc stelele etc. Cam in termenii astia se poate vorbi la scara astronomica de schimbare. La scara mica, cum ar fi durata de viata a unui om, planeta Pamant ne pare eterna, Soarele, Luna, stelele de asmenea. Deci, daca lumea materiala fiind imperfecta, ea este si schimbatoare. Pentru ca exista o infinitate de stari de imperfectiune, dar o singura stare de perfectiune, perfectiunea insasi!

As vrea sa intreb pe cineva care se considera filosof sa imi explice daca este vreo necesitate ontologica sa existe numai imperfectiune si ca perfectiunea sa nu existe!
Deci starea de perfectiune ar fi imuabila, nesupusa schimbarii, pentru ca schimbarea este apanajul imperfectiunii. Evident ca doar cineva care este imuabil poate fi omnipotent.

Dar noi nu cunoastem pe nimeni in lumea materiala care sa aiba aceste proprietati: perfectiune, eternitate, neschimbare… Asta este motivul pentru care ne pare atat de dificil de conceptualizat omnipotenta.
Cum adica cineva poate face orice? Noi vedem ca nu exista o asemenea persoana, pentru ca tot ce exista in universul material este schimbator, imperfect si muritor.
Parca uneori ne vine mai usor de inteles ca ar putea fi ceva „in afara” Universului, decat ca ar exista ceva care ar exhibita proprietati care nu exista in Univers!

Dar nu-i nicio problema!
Este posibil ca omnipotenta sa fie o proprietate atat de contradictorie, incat sa concluzionam logic ca este imposibil ca aceasta sa apara? Acesta este genul de dilema „poate Dumnezeu crea o piatra atat de grea, incat sa nu o poata ridica?”
Nu vreau sa raspund strict la asta, deoarece am mai raspuns Ci sa adresez categoria mai generala de intrebari-capcana pe care le pun ateistii:

1. Intrebari nonsensice, prototipul fiind „dilema pietrei”. Sunt genul de intrebari „poate Dumnezeu face ceva ce nu poate face?”. Este clar ca avem de a face cu 2 propozitii care definesc acelasi termen in doua moduri contradictorii:
P1: Piatra este definita ca ceva facut de Dumnezeu
P2: Piatra este definita ca ceva nefacut de Dumnezeu (nu poate sa o ridice)
Pusa astfel problema se remarca ca „nu este vorba de aceeasi piatra”:)
Poti calari calul care este furnica?
Poti manca mancarea care este cer?
Poti desena patratul care este cerc?
Se intelege ca echivalarea termenilor din cele 2 propozitii conduce la non-sens. O intrebare nonsensica nu poate primi un raspuns inchis, afirmativ sau negativ, asa cum nici nu ai putea raspunde cu da sau nu la intrebarea cum te cheama.

2. Intrebari in care se foloseste termenul „a putea” cu sensul de „a fi permis” mai degraba decat „a fi posibil”:
Poate Dumnezeu sa numere pana la infinit?
Poate Dumnezeu sa faca impartiri la 0?
Poate Dumnezeu sa joace fotbal regulamentar cu 2 mingi deodata?
Desigur, noi avem niste matematici care manipuleaza niste concepte care nu exista in lumea materiala, in special cel de infinit (ar mai fi spatiile n-dimensionale). Oricat de performant ar fi, un sistem matematic are limitarea aceasta… de a descrie salcii plimbatoare. Stiinta trebuie sa descrie si sa explice realitatea. Oamenilor de stiinta le place sa inventeze chestii. Ceea ce este foarte bine, de aici progesul tehnologic. Problema este ca in matematica, cand inventezi chestii, trebuie sa le asociezi cu anumite componente ale realitatii.
Apoi, cand pui intrebari trebuie sa tii cont de acest lucru. Sa incercam o analogie: eu vopsesc ouale de gaina cu culoarea rosie, cele de rata verzi, cele de prepelita galbene etc. Tu ma intrebi, in baza repartiei anterioare, ce culoare trebuie vopsit un mar.

Sistemele nosatre matematice definesc doar anumite parti ale realitatii. Astfel, avem functii definite pe numere reale, pe matrici de numere complexe etc. Nu operam in matematica cu functii definite „peste tot”.
Vezi, in aritmetica nu are sens sa imparti la zero, in analiza poti spune ca converge la infinit. Geometria euclidiana nu poti sa o aplici pe suprafata unei sfere. Poti crea un sistem Peano unde 1+1 sa nu fie egal cu 2.
Deci a intreba chestii de genul asta prezinta urmatoarea falasie: noi definim impartitorul pe R*, adica specificam ca acolo nu se poate, conform regulilor noastre, face impartire, in punctul zero. Apoi ne intrebam „dar Dumnezeu poate face impartire prin O?”
Acesta a fost alt caz de intrebare nonsensica la care nu se poate raspunde, ci trebuie sa observam ca intrebarea este formulata gresit.

3. Aparente dileme morale:
De ce are este atat de multa violenta, boala, suferinta, saracie etc? Cunoscuta ca „problema raului”.
De ce sunt atat de multi oameni in ignoranta despre religie?
De ce ar fi facut Dumnezeu lumea asa cum e, imperfecta?
De ce ne-a mai creat, daca stia ca vom pacatui?

Acest gen de intrebari sunt mai subtile si au mai multe variante de raspuns. Favorita mea este ca Dumnezeu a creat lumea, in asa fel incat sa fie combinatia perfecta de libertate de decizie si fericire maxima pentru cat mai multi oameni. Speculatii de genul „ar fi fost mai bine fara al doilea razboi mondial” pot fi usor combatute de genul „daca nu ar fi fost ww2, atunci ar fi fost direct al treilea razboi mondial si ar fi avut mult mai multe victime” (In acest mod poti specula subiectiv despre orice eveniment din istorie: dar nu putea sa faca Dumnezeu lumea asa incat sa ma trezesc eu mai devreme de dimineata sau nu putea face Dumnezeu lumea asa incat sa ploua de jos in sus si nu de sus in jos sau Nu putea Dumnezeu face lumea asa incat casele sa fie inauntru si nu afara?). Evident ca daca te limitezi la scara populatiei evreilor din Europa si la scara a 10 ani, e dificil sa iti imaginezi ca intreaga lume ar fi fost cea mai buna cu putinta. Dar trebuie sa faci o evaluare la scara intregului Univers, ceea ce stim prea bine ca nu avem cum dispune de mijloace sa facem asemenea simulari. Chit ca nu stim daca putem spune despre Univers, viata ca sunt procese deterministice.

4. Cea mai interesanta categorie este cea a confuziilor metafizice:
Poate Dumnezeu sa moara?
Am aratat mai sus ca conceptul de omnipotenta inseamna ca poate face orice cu lumea materiala, pe care El a creat-o. Actiunea pe care o poate savarsi Dumnezeu asupra lui Dumnezeu nu poate face obiectul lumii materiale. Este o falasie prezenta chiar in Biblie, cand zic aia ca Dumnezeu S-ar supara! Ce aberatie!
Lumea materiala nu Il poate determina pe Dumnezeu, care este imuabil. Deci faptul ca Dumnezeu nu se schimba (ci doar actioneaza) inseamna ca Dumnezeu nu actioneaza asupra Sa.
A muri este o actiune specifica lumii create, o actiune specifica imperfectiunii, lipsei de eternitate si caracterului schimbator al vitii.
Dumnezeu nu actioneaza asupra Sa… de ce sa actioneze (schimbe) asupra Sa, de vreme ce e perfect?

Analogia cu vidul sau cu energia: vidul nu dispare, energia nu dispare, nu se modifica… desigur, trebuie sa atasezi o constiinta suprema si sa inversezi rolurile: pentru ca vidul nu poate actiona asupra lumii materiale, ci lumea materiala actioneaza asupra vidului.
Cu aceasta argumentatie nu am restrans din potenta lui Dumnezeu de a actiona… acolo unde actiunea este ceva posibil, ceva care are sens. In afara lumii materiale nu se poate vorbi de actiune in termenii in care vorbim in limbajul cotidian, denotand uzual schimbarea unei stari in alta stare.

Se intelege ca entitatile care nu sunt supuse constrangerilor lumii materiale (e.g. a provoca o schimbare prin actiune) pot “actiona” (intr-o acceptiune separata a termenului) fara sa provoace schimbari, deoarece acestea sunt imuabile.
In fond, „dilema” se reduce la o generalizare a falasiei „domeniului de definitie”. Noi definim ca actiuni tot felul de lucruri care se intampla in Universul material, cu rezultate in Universul material. Si apoi ne intrebam daca actiuni specifice Universului material se pot intampla si „in afara” acestuia (A nu se intelege „in afara” in sens spatial!)?

Repet ca se pot construi o infinitate de intrebari eronate care sa puna la incercare conceptul de omnipotenta. Unele sunt mai subtile, altele nu. Ceea ce au toate in comun este ca sunt gresite: Poate face Dumnezeu ceva fara sa fi facut acel lucru? Poate Dumnezeu face un lucru si in acelasi timp sa nu faca acel lucru? Poate Dumnezeu face un infinit de lucruri intr-un interval negativ de timp? Poate Dumnezeu sa nu faca ceea ce a facut? etc.

O intrebare simpatica este daca Dumnezeu te vede cand faci baie sau sex… si nu ii este rusine?!
Iarasi avem o folosire improprie a actiunii de a vedea. Observatia oamenilor functioneaza in felul urmator: este captata imaginea vizuala prin simtul vazului, creierul prelucreaza imaginea, iar mintea o interpreteaza asociindu-i semnificatii si aprecieri. Astfel se explica ca ne este jena sa accesam intimitatea altora, pentru ca imaginii ca oameni fac baie sau sex ii asociem ideea de intimitate (intre timp achizitionam informatia despre ce fac oamenii aia acolo), fata de care efectuam judecata ca ar trebui sa respectam intimitatea, ceea ce declanseaza jena.
Dumnezeu nu functioneaza asa. Dumnezeu stie intotdeauna totul! Nici macar nu are nevoie sa se focuseze asupra cuiva care face baie sau sex, pentru ca stie asta fara sa trebuiasca sa vada, si, mai mult decat atat, cunoaste in mod obiectiv, liber de orice subiectivitate.
Poate ca oamenii ar putea, in conditii intelectuale extreme, sa dobandeasca o anumita obiectivitate fata de interpretarea unor situatii, dar ma indoiesc ca un om poate fi obiectiv fata de absolut tot (si echidistant, se intelege)!
Poti sa fii obiectiv fata de ce declara Basescu, fata de razboiul din Afghanistan, dar nu prea poti fi obiectiv fata de foame sau lumina etc.

Un caz particular este „Daca Dumnezeu stia ca o sa pacatuim, atunci mai poate fi omnibenevolent creandu-ne astfel?” Trebuie reamintit ca, in procesul de creatie, Dumnezeu nu a planificat ceea ce se va intampla, cu toate ca stia ce se va intampla. Putem spune despre un programator care face un joc computerizat, ca stie ce se va intampla cu jocul respectiv, cunoaste scenariile posibile: stie ca o sa te plimbi printr-un castel, iti apar zombi in cale, ii omori, salvezi printesa etc. Cand ajunge sa il joace, stie exact si ce se intampla cu adevarat, pentru ca el este la butoane. Aproape la fel este si cu crearea lumii, pentru ca Dumnezeu cunoaste toate scenariile posibile in care poate evolua lumea (chiar Ii este usor, avand in vedere ca dispune de minte nelimitata si timp etern), insa nu se aseaza la butoane, ci lasa jocul in modul demo!

Asta inseamna omniscienta: desi noua nu ne este cunoscut daca deciziile noastre sunt perfect libere sau cat de probabile sunt alternativele de care dispunem, daca exista predestinare, omniscienta inseamna cunoastere nelimitata. Pentru omniscienta nu exista mister!
Conform principiului incertitudinii, oamenii pot asocia probabilitati cu evenimente viitoare. Iar cand calculul se complica, ajung repede la limita posibilitatii de a cunoaste. Dar omniscienta inseamna ca Dumnezeu cunoaste independent de principiul incetitudinii. Este si normal – incertitudinea este o caracteristica data de imperfectiunea lumii materiale. Ceritudinea este principiul omniscientei, care nu se afla in lumea materiala!

Evident ca este necesar un IQ de cel putin 150 ca sa incepi sa intelegi ca atributele lui Dumnezeu nu sunt contradictorii, ci logice decurgand una din alta!

56 Răspunsuri to “Poate Dumnezeu crea o piatra atat de grea incat sa nu o poata ridica?”

  1. spatiu said

    Acea piatra este omul.

  2. Lex said

    omnipotenta e cand poti sa faci sex fara sa simti nevoia de ejaculare.

  3. Lex said

    cum sa fie omul o piatra, parca ideologia voastra sustine ca omul e pamant. blasfemie!

  4. Betelgeux said

    „din stele se formeaza planete, viata, oameni, oamenii mor, se reintorc in pamant, planeta explodeaza, se reconstituie praful din care se nasc stelele etc.” Evolutie ?:p

    Doua remarce-intrebari:

    1.Omnipotenta impreuna cu omniscienta este la fel de rara ca si cercul patrat. Cum ai putea sa cunosti viitorul si totusi sa-l poti schimba ? Din moment ce stii sigur care e viitorul, nu mai poti sa-l schimbi. Ai putea sustine cunostinta viitorului in functie de alegerea facuta…dar asta este deductie si nu omniscienta.

    2. Legat de creatie. Ce ai spus tu acolo nu explica pacatul originar(nu stiu daca tu crezi in el ). Adam si Eva puteau sa aleaga si binele, nu ? Deci raul nu era o necesitate a progresului spiritual. Acuma ne-am putea iara pune intrebarea : care erau sansele ca Adam si Eva sa aleaga sa nu muste din mar? Ca liberul arbitru sa funcioneze corect trebuiau ca probabilitatea sa fie de 1/2. Dar Dumnezeu nu arunca cu zarurile. Cum sta treaba atunci? Apoi, nu era corect ca fiecare om sa primeasca sansa pe care au avut-o Adam si Eva? Si nu-mi spune ca avem sansa asta pentru ca stii bine ca nu-i tot una.

    • Adi said

      „Evolutie ?:p”
      Evolutie in acceptiunea de „desfasurare”, nu in sens de „dezvoltare”. Asa ca cand urmaresti un meci de fotbal… cum zice comentatorul… echipele evoluand in teren. Cu siguranta ca la sfarsitul campionatului campionii nu devin surpaoameni:)
      Dar din descrierea caracterului ciclic ar fi trebuit sa rezulte destul de evident acest lucru!
      1. Deci aceste proprietati nu pot exista decat impreuna: omniscienta, omnipotenta, omniprezenta, omnibenevolenta etc. Ele sunt ceea ce este perfectiune: adica libertate absoluta. Daca nu esti conditionat de nimic (cum suntem noi in lumea materiala), atunci ai toate proprietatile in potenta lor maxima!
      Deci ar fi imposibil sa fii omnipotent fara sa fii omnisicient!
      Daca noi, dupa ce ne eliberam, devenim participanti la aceste calitati… asa cum sunt razele de soare in raport cu Soarele… e interesant de speculat cum!
      Intrebarea ta pur si simplu nu ridica probleme:)
      Daca esti omnipotent, tu decizi viitorul. Viitorul e optiunea ta. Nu vad unde e problema. Daca te gandesti ca nu vrei sa fie asa cum este acum, intervini si il schimbi, atunci viitorul este cum l-ai determinat tu sa fie, ceea ce stii, avand in vedere ca esti omniscient!
      2. Doctrina crestina a pacatului originar face obiectul articolului https://adrianarvunescu.wordpress.com/2010/06/02/blestemata-doctrina-a-treimii/
      Deci pacatul originar este (nu ca cred eu, asa este!) acea optiune libera pe care au luat-o Adam si Eva, care a permis coruperea perfectiunii, deci aparitia tuturor celorlalte forme de imperfectiune in lume… adica celelalte pacate. Evolutia pacatului, daca vrei:)
      Eu inteleg ca tu vrei sa intrebi „dar, daca Adam si Eva erau perfecti, cum de au gresit?”
      Sau proiectez aceasta intrebare care ma intreb eu… intrebarii tale:)
      Sincer… nu stiu cum!
      Este o intrebare foarte profunda: cum poate cineva perfect gresi?
      Este penibila explicatia Bibliei cu sarpele… deoarece sarpele nu avea cum sa fie mai destept decat Adam si Eva, incat sa ii pacaleasca.
      Deci este inimaginabil de forat in persoana lui Adam si a Evei pentru a cauta sursa greselii.
      Trecand pe terenul speculatiei, aceasta (acum spun ca cred) trebuie sa fie ceva de genul „planul lui Dumnezeu”. Si este descris in hinduism, ca sufletele vor experienta materiala… ca apoi sa isi gaseasca inapoi drumul catre Dumnezeu!
      Asta este motiv de fericire, chipurile, pentru ele… ca isi adapa dorinta de senzatie cu fericirea suprema de a se reintoarce acasa la fericirea suprema.
      Si chestia asta are loc ciclic, etern… se creaza lumea, apoi se distruge, se recreaza etc.
      Asa… ar parea logic. Mai multe detalii se gasesc in cartea aia a lui Neil Donald Walsch – Conversatii cu Dumnezeu, care, desi o literatura oribila, contine niste idei interesante! http://www.youtube.com/watch?v=4vusFtw79SY&feature=player_embedded
      Deci in felul asta nu e dat cu zarul, ci e mai degraba conspiratie:)

      • Betelgeux said

        1. „Daca te gandesti ca nu vrei sa fie asa cum este acum, intervini si il schimbi”. Pai tocmai aici e problema. Eu stiu ca in timpul T o sa se intample A, dar ma gandesc ca nu vreau sa fie asa; prin urmare il modific si in T are loc B. Pai asta inseamna ca stiinta mea ca in T va avea loc A a fost incorecta.

        2. Adica existenta raului este necesara pana la urma pentru evolutia spirituala, pentru ca sufletele sa experimenteze materia ? Si din cauza asta este o conspiratie, pentru ca Adam si Eva au fost programati sa aleaga gresit (tocmai pentru ca sa fie posibila experienta asta) ?

    • Adi said

      1. Tocmai in asta consta identitatea intre omniscienta si omnipotenta!!
      Tu privesti totul prin prisma cauzalitatii si a timpului… astea sunt 2 constrangeri specifice lumii materiale!
      In starea de perfectiune nu esti supus nici cauzalitatii, nici timpului!
      Deci nu exista un moment la care tu sa iti pui problema… ia sa vad ce se va intampla in viitor…hmm… nu imi convine, il schimb.
      In starea de omniscienta si omnipotenta tu pur si simplu nu ai nevoie sa iei decizia asta… pentru ca din eternitate a fost cum vrei tu!!!
      In plus, mai e si observatia mai principiala… ca in starea de perfectiune nu exista adevar relativ, adica cel pe care sa il schimbi tu… ci este absolut, adica nu il schimba nimeni!
      2. Deci nu este nimic special in legatura cu Adam si Eva… sunt pur si simplu 2 oameni… doar ca sunt primii:)
      Nu e nimic prototipic la ei… decat la modul figurat!

    • Adi said

      Sper sa am inspiratie sa scriu articolul care face trecerea de la deism la teism!!
      Ar explica totul… dar e asa complex!
      E, practic, una dintre cele mai mari probleme (intelectuale) ale umanitatii!🙂
      Deci vroiam sa clarific ca Adam si Eva sunt pur si simplu oameni care au trait in alte conditii… nu stiu daca strict literal se impune interpretat, dar nu e nimic special la ei care sa nu fie si la noi… adica si tu daca erai in locul lui Adam se intampla acelasi lucru…
      Iar intrebarea e tendentioasa… nu ai niciun motiv sa identifici „a fost proiectat si a facut cutare” cu „a fost proiectat SA faca cutare”.
      Uite, tu faci un vaporas de hartie si il pui pe apa… tu l-ai proiectat sa pluteasca, dar inevitabil se va scufunda la 1 mom dat… cu toate ca nu e o analogie fidela 100%… cam asa trebuie sa nu se inteleaga ca a fost proiectat sa se scufunde, ci sa pluteasca … dar ca pur si simplu nu puteai face din hartie un vaporas care niciodata sa nu se scufunde.
      Intrebarea fireasca ar fi: totusi, sub acest aspect, nu putea Dumnezeu sa creeze „o materie” care sa nu permita degradarea (cum ar fi sa incerci tu vaporasul din hartie plastifiata). Si raspunsul ar fi ca doar sub aceasta forma se putea asigura echilibrul dintre maximum de libertate si maximum de posibilitate de mantuire. Asta e axioma:)

      • Betelgeux said

        interesanta analogia dar asta nu ar inseamna ca Dumnezeu nu e omnipotent? din moment ce nu poate gasi acelasi echilibru si in cazul unui material mai bun…

    • Adi said

      Nu… inseamna ca asta e cea mai buna varianta:)
      Decat ca noi nu apreciem totul in lumina corecta…

    • Adi said

      Pentru a avea o baza a dezbaterii, trebuie sa acceptam niste axiome… niste adevaruri auto-evidente! Asta ar fi fost unul dintre ele!
      Am alergie la discutiile sterile despre logica ma lasa rece… eu zic ceva… interlocutorul zice „ai facut straw man”… eu zic „nu am facut” s.a.m.d.
      Am alergie la „forma”! Ma intereseaza doar esenta.
      Deci sa imi spui, te rog, ce axiome esti dispus sa accepti, si voi incerca sa construiesc de acolo!

      • Betelgeux said

        prin oricare doua puncte trece o dreapta😛

        in contextul discutiei noastre nu pot sa gasesc nici una, tocmai pentru ca imi ceri o axioma care sa nu contrazica teismul; daca, de exemplu, zic : „exista un dumnezeu deist” n-o sa te poti folosi de axioma asta pentru ca, prin definitie, iese din cotextul dezbatut;

    • Adi said

      Iti cer o axioma pe care o accepti! Apoi voi incerca sa construiesc teismul pe ea!
      Desigur, ar fi oarecum aberant sa postulezi ca „Dumnezeu nu poate fi personal”:)
      Deci o axioma trebuie sa respecte criteriul minimalist al simplitatii!
      Chiar acum sunt in procesul de a scrie articolul despre trecerea de la deism la teism, deci este o ipoteza lucrativa:)

  5. spatiu said

    @Adi”Deci nu exista un moment la care tu sa iti pui problema… ia sa vad ce se va intampla in viitor…hmm… nu imi convine, il schimb.”
    Nu il schimbi,te adaptezi.

    • Adi said

      Spatiu, ai fost atent la tot contextul?! Ipoteza era ca tu esti inzestrat cu omniscienta si omnipotenta! Deci nu te modifici tu, ci modifici viitorul!🙂

  6. spatiu said

    Intradevar nu am citit tot textul,am citit doar fugitiv.

  7. Lulu said

    Draga Adi,sa ne prefacem ca suntem intr-o lume unde parerea despre mine a unui crestin narcisist si ignorant ca tine e importanta.

    Cat despre articolul meu, nu am pretins niciodata ca este unul intelectual sau unul bun.Spre deosebire de tine, eu nu mi-am numit blogul „Cel mai genial blog”.Asta este parerea mea, pe care mi-am expus-o cat de bine a putut mintea mea de fata de 15 ani sa o faca.

    Spre deosebire de tine, eu nu cred ca oamenii care au opinii diferite fata de mine sunt prosti.Ii consider asa doar dupa ce vad cum gandesc, daca sunt ignoranti etc.Eu nu caut disperata atentie si nu am nevoie de o gloata de credinciosi care sa ma adore ca sa pot trai.

    Faptul ca tu ataci ateii in modul asta este, o sa folosesc un aglicism…lame.Faptul ca simti nevoia de a insulta ateii numindu-i „urati” (care apropo nu este un defect) dovedeste nivelul tau de maturitate.Si eu faceam asta…cand aveam 5 ani.Ma certam cu copii vecinilor si in lipsa unui epitet mai bun ii numeam „urati”, lucru care ma facea sa ma simt foarte mandra de mine de parca tocmai adusesem argumentul suprem.

    Mai, Adiță, mai,ti-ai luat tu ochisorii de la calea ta iluminata si ti-ai aruncat privirea asupra unei biete fiinte neluminate la minte ca mine?Cata marinimie!

    Credeai ca un link de la „geanialul tau blog” o sa ma faca sa fiu o crestina narcisista si ignoranta ca si tine?Nu sunt asa de usor influentabila asa ca nu-ti flutura bălăriile prin fata mea, pentru ca nu functioneaza.

    Nici sa nu te gandesti ca as putea deveni una dintre persoanele care nu isi pot dezlipi buzele de pe partea ta dorsala si care striga :”Go, Adiță, go!”

    Cheers!

  8. Gheară said

    Heil Hitler !

  9. Lex said

    Hitler era un eunuc pervers.

  10. Gheară said

    Unde pula mea era eunuc? Voi puneţi botul la propaganda evreiască? Dacă n-ar fi avut coaiele intacte, n-ar fi reuşit să facă ce-a făcut.

    • Lex said

      era o gluma :))

      Hitler probabil sublima sexualitatea sa in discursuri publice fanatice.

      • Gheară said

        Nu cred că sublima sexualitatea, ci doar îşi folosea energia in alta parte. Hitler a fost un fel de ascet….violent !

        PS: Adi îi calcă pe urme ! :))

      • Lex said

        facem clubu ascetilor extremisti si sociopati?

      • Adi said

        aaaa… nu mai stiu unde am citit sau vazut ca avea orgasm in timp ce isi auzea vocea in discursurile respective!!!
        Ca se dusese la doctor sa ii spuna… si doctorul a zis ca e bine asa :)))

  11. Gheară said

    Atunci….HEIL ADI !

    • Adi said

      Heil toata lumea!
      Mai putin Basescu, Boc… ailalti politicieni, Dawkins… si ailalti cacanari:)
      Probabil era eunuc doar… practic.

      • Gheară said

        Băi ţărane, tu ştii ce înseamnă eunuc? Tu pui botul la povestile alea cu „si-a pierdut un coi in razboi?” Habar n-ai anatomie si biologie.

    • Adi said

      Nici nu stiam despre coi in razboi… de fapt e prima data cand aud despre eunuc… m-am uitat in dex sa vad daca inseamna chiar castrat… zic ca poate doar nu le folosea!

      • Gheară said

        Ce inseamna la tine nu le folosea? Tu te gandesti la sex? Da, la sex probabil ca nu, dar le folosea in alta parte. Nu te capul deloc. Mai invata anatomie si biologie.

    • Adi said

      la secretia de testosteron!!

  12. Adi said

    Mie nu imi plac fascistii… singurul fascist digerabil imi pare Lex!

  13. Gheară said

    Joci poker?

  14. Eustake said

    Dupa mine atotputernicia este extrem de la indemana ca intelegere: a face tot ce vrei. Punct. Dumnezeu POATE tot ce VREA, dar NU VREA tot ce POATE. Orice alta intelegere asupra atotputerniciei este o filosofeala fara rost. Si oricum, Dumnezeu este infinit si nu este margnit de un spatiu in care sa iti poti forma repere precum „sus” si „jos”, astfel ca „ridicarea” este un concept omenesc, material, care nu se aplica niciodata la Dumnezeu.

  15. tot stau și mă gîndesc care ar fi fost contra-argumentele drăcușorului de bertrand russell, inventatorul albului negru …

    că acest paradox, formulat mai de mult în astfel de termeni a fost formalizat pe la 1900, cînd găina a clocit un pui viu pe care la numit « paradoxul mulțimii tuturor mulțimilor » care cică nu există!

    deci … nu există dumnezeu!

    și eu am redecoperit acest drum, ca mulți alții înaintea mea, și am desfăcut nodul negrului alb sucindu-l de la dreapta la stînga … însă sunt mulți cei care l-au desfăcut invers, sucindu-l de la stînga la dreapta!

    cuanta nedefinită a paradoxului stă desfăcută acum în lume în două variante:
    există numnezeu
    nu există dumnezeu

    asta-i viața, armata și soldații, cu ăștia defilăm, n-avem alții!

    • Adi said

      NU exista argumente, ci doar lipsa de intelegere!

      Cand ajungem la un paradox trebuie sa concluzionam ca am gresit la un pas al rationamentului nostru… ceea ce nu ne permite sa tragem nicio concluzie!!!

      Ex. P1: Pe tine te cheama Urechilă
      P2: Urechila este nume de iepure.
      P3: Iepurii nu scriu pe bloguri
      Paradoxul rezultat este ca tu esti un iepure, dar nu poti fi un iepure… iar concluzia care `se impune` este ca tu nu existi🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: