Adi's Blog

Cel mai genial blog

De ce este lumea imperfecta?

Posted by Adi pe Septembrie 13, 2010

Pentru ca, daca ar fi perfecta, atunci oamenii ar vedea perfectiunea in exteriorul lor, insa perfectiunea poate fi gasita doar in interiorul sufletului!

Raspuns alternativ: Lumea este perfecta, in mod prototipic, spiritual, insa perceptia noastra asupra ei este imperfecta, ceea ce creeaza iluzia lumii materiale imperfecte. Materia nu exista, ci constituie doar perceptia noastra imperfecta a energiei perfecte.

26 Răspunsuri to “De ce este lumea imperfecta?”

  1. Betelgeux said

    Nu exista nici perfectiune si nici imperfectiune🙂. Astea-s doar niste concepte umane, niste iluzii.

    • Adi said

      aaa… mi se pare ca faci abuz de ideea asta de iluzie, ca sa sprijini ideologia nihilista a lui Lex!

    • Adi said

      A… de fapt, din ceea ce zici tu, rezulta ca, de fapt, doar calitatile exista, iar defectele sunt ecoul perceptiei imperfecte a acestora!
      Dualitatea este tot o schela (chiar o sechela) de intelegere, dar asta nu inseamna ca obiectul de inteles nu exista🙂

      • Betelgeux said

        nici macar calitatea, pentru ca daca admiti ca ceva este bun faci asta raportandu-l la ceva rau, pentru ca binele si raul sunt inseparabile; deci in momentul in care mintea noastra apreciaza ceva ca find bun, automat mintea naste si o imagine a raului. totusi, pentru a vedea lucrurile asa cum sunt fara a ne folosi de „schele de intelegere” ar trebui sa transcedem toate sistemele valorice ceea tinde spre imposibil. poate asta inseama iluminarea🙂.

    • Adi said

      Nu sunt de acord nici cu prima premisa, nici cu a doua, dar concluzia este corecta🙂
      Eu vad lucrurile in felul urmator: ca sa construiesti un mecanism de intelegere si interpretare, astfel incat sa faci ceva „bun”, ai nevoie sa intelegi ce este rau.
      Dar nu in mod esential, ci in mod practic… pentru ca asa suntem dependenti sa intelegem… dualist.
      In fond, asta e conditia libertatii, sa ai optiuni:)
      Trebuie mai intai sa intelegi ce este rau… spre exemplu estimand consecintele… simuland actul respectiv… sau rememorandu-l dintr-o experienta anterioara.
      De exemplu, a traversa strada pe zebra (calare:>) e bine, ca, in caz contrar, te calca masina sau ai vazut la tv pe cineva calcat de masina.
      Dar ulterior nu mai ai nevoie sa aplici rationamentul asta de fiecare data cand treci strada, ca sa alegi zebra!
      De aceea nu mi se pare esential defectul, ca poti trece strada pe zebra si fara sa stii ca te calca masina daca nu treci pe zebra. Sau, practic, nu fara sa stii… ci, mai degraba, dintr-un reflex al constiintei!

      • Betelgeux said

        „Eu vad lucrurile in felul urmator: ca sa construiesti un mecanism de intelegere si interpretare, astfel incat sa faci ceva “bun”, ai nevoie sa intelegi ce este rau.” Ca sa construiesti un mecanism de intelegere nu ai neaparat nevoie de dualitate.De dualitate ai nevoie pentru a-ti proteja corpul. Am putea spue ca dualitata este un concept materialist.
        In lumea imateriala a ideilor poti sa scapi de dualitate, nu stiu daca e posibil sa faci asta si in lumea materiala.

      • Carolina said

        ma bucur ca intelepciunea ta creste pe zi ce trece:)adi

    • Adi said

      A… as vrea sa explici mai in detaliu ceea ce ai zis!
      In plus, nu ai venit cu axiomele pe care promiteai sa le enunti ca le accepti… pentru a putea dezbate deism-teism!

      • Betelgeux said

        Hai sa dau un exemplu pe care l-am mai dat odata undeva cu toate ca discutia era pe alta tema. De fapt e o analogie. Eu consider ca nu exista diferenta de valoare intre viata animala si cea umana. Dar credinta asta se manifesta doar in lumea imateriala a ideilor, in cea materiala este imposibil pentru ca suntem conditionati de anumite sisteme valorice infipte adanc in constiinta noastra. Astfel n-o sa am nicio problema daca pretenul de langa mine mananca carne dar nu la fel al sta lucrurile daca prietenul ar manca carne de om. Dar totusi eu consider viata animala la fel de importanta ca cea umana. E, asa stau lucrurile si cu dualitatea; la nivelul ideilor poti sa o transcezi dar nu si la nivel practic, material.

        „In plus, nu ai venit cu axiomele ”
        Mda, dar nu prea reusesc sa gasesc axiome in adevaratul sens al cuvantului. Ci doar axiome ce depind de anumite sisteme de referinta, deci raman tot relative.

      • involutiaspecieiumane said

        In functie de calitatea constiintei, un sine constient poate primi orice tip de corp. Corpul uman este foarte valoros, deoarece in forma umana sinele constient poate intelege diferenta dintre spirit si materie, si poate progresa pe drumul inapoi catre casa spirituala initiala.

        Totusi, daca un sine constient se foloseste gresit de forma umana, va lua nastere dupa moarte intr-un corp mai prost echipat pentru constiinta de sine. Sinele constient poate sa coboare in planul animal sau botanic. Daca se intampla asa ceva, sinele constient trebuie apoi sa treaca prin nasteri in diferite specii inainte sa atinga iarasi forma umana. Acest proces poate fi caracterizat printr-un soi de evolutie spirituala.
        De aceea Lex nu poate face diferenta intre viata umana si ce animala.

      • Adi said

        Invo’, perfect punctat!
        Si destul de nostima si concluzia🙂

    • Adi said

      Lasa… consideratiile paradigmatice! Zii ce axiome ai fi dispus sa accepti!
      Cred ca pentru oameni viata animala trebuie sa fie chiar mai importanta decat cea umana… pentru ca, si noi, daca am fi fost animale, am fi dorit ca oamenii sa considere asta!

      • Betelgeux said

        Motto-ul meu in legatura cu cunoasterea ar suna cam asa : „Cred in totul si in nimic”. Ar putea iesi vreo axioma de aici?
        De exemplu nici macar ideea de la care am pornit chestia asta cu axiomele nu o pot considera o axioma, si anume „nu exista un dumnezeu personal care interactioneaza cu lumea” si asta pentru ca demiurgul gnosticilor nu mi se pare unul imposibil (cum e demiurgul crestinilor).

    • Adi said

      Uite… desi imi place ca faci treaba complexa, te voi ajuta sa o simplifici!
      Construieste tu ce tip de demiurg, zeu, arhitect, creator… cum vrei tu sa ii zici… si eu ma voi stradui sa il identific cu monoteismul!

      • Betelgeux said

        Pai exista deja 2 tipuri gata create pe care le consider posibile : dumnezeul deistilor si dumnezeul panteistilor. Cum poti face monoteism din panteism?
        Cel al gnosticilor se incadreaza din start in monoteism.

    • Adi said

      Bun, accept provocarea ta!
      Nu mi-ai spus daca ai citit articolul meu genial http://adi.trei.ro/?p=788 ?!
      De fapt, mi-ai spus… dar nu ai comentat cu ce ganduri ai ramas!

      • Betelgeux said

        De la deism la teism? L-am citit. Doar ca nu ai rmas strict la subiect asa ca nu mi-o fost foarte clar cum ai facut trecerea.
        Totusi, cred ca aici ai facut legatura : ”
        God does not actually intervene in the world, because an expansion of God actually always manifests in the world”. Pot accepta aceasta manifestare de care zici doar in paradigma panteista de manifestare. Doar ca atunci ai un fel de deism+panteism=panenteism. Tot nu ajungem la teism. Legat de teism un citat din intelepciunea taoista :d :”The name that can be spoken
        is not the eternal Name.”

    • Adi said

      Deci sunt de parere ca problema nu e pusa corect din start… ideea de persoana nu este conceptul central in definirea lui Dumnezeu! Ideea de persoana, individualitate este, in mod socant, tot o schela folositoare intelegerii realitatii:)
      De fapt… este una dintre cele mai obstructionante… pentru ca realitatea este ca toate sunt una… in felul asta trebuie inteles Dumnezeu… ca realitatea fundamentala din spatele tuturor formelor…
      Deism, monoteism, panteism, panenteism… sunt doar niste aproximatii (cu articolul ala am cautat sa impulsionez iesirea din teama cauzata de agnosticism… in fond, putem cunoaste numai daca suntem curajosi sa cercetam si sa experimentam!)… dupa cum bine ai remarcat ca Dao este ceva care nu are definitie… vezi cate conceptii despre Dumnezeu! Chiar daca noi le privim, prin ochelarii nostri occidentali, ca „referindu-se la altceva”, deci a lua parte uneia dintre conceptii, in speta teismul, este un paternalism nejustificat.
      Dar exact acelasi lucru este valabil pentru oricare alta teorie, fie deism, monoteism, panteism, panenteism etc.
      Cred ca este cel mai constructiv sa lasam „slack” pentru ceea ce nu putem inca cunoaste!

  2. Andrada said

    Nu stiu carui fapt datorez „onoarea” de a-mi vizita tu blogul, dar te rog frumos daca nu ai un lucru inteligent sau cel putin o opinie pertinenta de expus sa nu mai comentezi ceea ce scriu. Lucrurile acestea se adreseaza oamenilor care SIMT, nu celor vulgari si goliti pana la refuz de continut.

  3. Adi said

    involutiaspecieiumane, mai zii din ceea ce zici.. cu mare talent!

  4. iulian said

    OFF topic. Vreau sa comentez in legatura cu aia cum ca ce e cel mai greu de dobandit. 50%+ au spus ca intelepciunea, mai putin de 50% dragostea si ultimul loc in urma voturilor este bogatia. Logica mea ilogica zice in felul urmator, ca in jur de 90% au votat fiind intelepti, si cei care au spus ca intelepciunea e a’ mai greu de dobandit sunt foarte intelepti, si deodata ce mai mult de 50% din votanti au spus ca intelepciunea e cea mai greu de dobandit, ei fiind intelepti, rezulta ca intelepciunea e cel mai usor de dobandit, imediat urmand dragostea si nu in cele din urma bogatia. Sau poate, ca cei care au votat intelepciunea sunt vai de capul lor si au gandit „Intelepciunea tre’ sa fie frate, ca asa e bine, cu intelepciunea.”. Deci,, ori intelepciunea de fapt e cel mai USOR (si nu greu cum spune in ala ca nu-mi vine cuvantul in minte) ori cei care au votat „intelepciunea” sunt prosti si astfel e adevarat ca intelepciunea e cel mai greu de dobandit.

    • Adi said

      Interesant!
      Eu am votat ca dragostea e cel mai dificil de obtinut. Motivul a fost ca, daca intelepciunea o poti cumva construi… pe baza unei inteligente mostenite si educate, cizelate de o experienta si niste preocupari adecvate… desigur, de fapt, este vorba de un efort imens…
      Dar nu acelasi e cazul cu dragostea… poate pur si simplu sa pice din cer sau sa nu apara niciodata oricat de mult te-ai stradui!
      Si, desi toata lumea are parte de un fel sau altul de dragoste (mult mai mult decat de intelepciune, din pacate:>)… dragostea adevarata este ceva covarsitor de rar (poate chiar mai rar decat o intelepciune cu adevarat remarcabila)!
      Desigur… nu cred ca exista un raspuns „corect”, ci depinde foarte mult de la persoana la persoana.

  5. rafaelsecret said

    MAI MULTE INTREBARI DECAT RASPUNSURI. NICE CUM GANDESTI BOSS.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: