Adi's Blog

Cel mai genial blog

Moralitatea este iluzorie

Posted by Adi pe Noiembrie 24, 2010

Initial vroiam sa scriu altceva sub titlul asta, insa intre timp am citit despre dileme morale, ceea ce mi-a oferit un insight deosebit. Moralitatea presupune ca exista un cod etic pe baza caruia cineva poate analiza situatii si lua decizii: daca o decizie este in concordanta cu codul etic, atunci actiunea este morala, daca este in contradictie, atunci este imorala.

Toate bune si frumoase, insa problema este ca, chiar daca am putea stabili un asemenea cod si sa il facem cunoscut tuturor oamenilor, totusi acestia nu ar fi capabili sa il aplice. Ca un om sa actioneze perfect moral tot timpul, inseamna ca judecatile sale sa fie perfect obiective (rationale si nu sentimentale) si, in primul rand… corecte!

Deci este necesara o anumita inteligenta, desigur, cunoasterea principiilor etice, precum si o detasare de factorii de perturbare. Insa, chiar si asa, o persoana poate intra, involuntar, intr-o dilema morala!

Pentru a avea moralitate, trebuie sa presupunem ca nu putem avea dileme morale (sau ca se poate gasi o solutie de iesire pe baza priorizarii principiilor), deoarece o moralitate trebuie sa fie coerenta. Insa, pentru a putea sa rezolvam chiar cateva dintre cele mai delicate dileme dintre cele antementionate, trebuie sa tinem cont atat de intentia cu care este adoptata o anumita decizie, dar si de ce consecinte va aduce aceasta!

Adevarata dilema consta in faptul ca o persoana inteleapta ar putea alege un curs de actiune, care sa fie bazat pe intentii sincere, insa consecintele sa nu fie pozitive! De exemplu, in dilema 9, daca alegi sa salvezi barbatul (ceea ce pare alegerea rationala, avand in vedere ca are cel mai mare nevoie de ajutor) si moare sotia… atunci decizia pe care ai luat-o nu a fost de fapt inteleapta! Sau, la dilema 5, daca iti moare fiica, nu te ajuta cu nimic ca ai salvat nepoata!

Desigur, in general dilemele sunt formulate tendentios, incat cu greutate se pot intalni in viata de zi cu zi. Dar acestea ascund un adevar: din cauza complexitatii sau impredictibilitatii unor situatii, pur si simplu nu putem adopta o decizie morala! Pentru ca, daca iti moare sotia si supravietuieste amantul, atunci ar fi fost mai moral sa iti salvezi sotia si sa moara amantul (nu zic sub aspectul atasamentului fata de sotie… dar, in calitate de sot, ai obligatia sa iti protejezi sotia)! Sau, daca iti moare fiica, atunci ar fi fost mai moral sa iti fi salvat fiica, pentru ca esti obligat sa ai grija de fiica ta! Nu este vorba de partinire sau de ajutat pe cei apropiati in dauna necunoscutilor… dar asta este datoria unui parinte/sot – sa isi protejeze familia!

Putem concluziona ca numai un om perfect iluminat poate actiona de asa natura, incat, tocmai prin amoralitatea sa (activitate mai presus de morala), se poate feri de intrarea in aceste dileme! Spre exemplu, un calugar va fi din start scutit de dilemele cu neveste si copiii, accidente, care sunt grosul! Altfel, suntem la cheremul karmei si nu stim daca actiunile noastre vor aduce roade de seama intentiilor noastre!

O greseala foarte frecventa pe care o fac crestinistii e un aberant exces de zel, cum ar fi, in cazul 3, sa asume vina asupra lor, pentru protejarea fiului vinovat sau chiar sa rateze ocazia de a-si salva viata, in cazul 1, pentru a nu diminua sansele altora de a fi salvati. Desi intentia este nobila (sa te sacrifici pentru altii), ea este gresita. „Luxul” sacrificiului este accesibil doar sufletelor eliberate, care au realizat ca aceasta viata materiala este iluzorie… si tocmai al caror scop este, prin actele lor de sacrificu, sa ajute alti oameni sa se elibereze! Dar, daca tu esti un orb si duci de mana alti orbi…?! In fond, sacrificiul propriei vieti este exact la fel de imoral ca si sacrificiul oricarei alte vieti! Imperativul biblic este a-ti iubi aproapele… exact la fel ca pe tine insuti, nu mai putin… dar nici mai mult (mai mult, pur si simplu nu ai cum sti daca mergand tu la puscarie in locul fiului, atunci fiul, luand aminte la lectia tatalui sau, o va apuca pe calea cea buna sau, dimpotriva, va continua consumul de droguri – caz in care sacrifiul propriu ar fi cu adevarat tamp)!

Aici se impune facuta o observatie: a nu se interpreta eronat ca eu as sustine relativismul moral! Relativism inseamna ca oricine poate ALEGE ce considera ca e bine si rau. Eu am aratat ca  este posibil ca ceva care este bine pentru cineva sa nu fie bine si pt altcineva… dar la modul constitutiv, nu tinand de capricii, pofte si ignoranta (mai mult, faptul ca unui om ii este imposibil sa ia o decizie morala corecta, chit ca fiind cumva nevoit sa aleaga „cel mai mic rau”… acesta nu inseamna ca decizia luata a fost morala… doar pt ca alternativa era imorala. Inseamna, pur si simplu ca respectivul era pus in imposibilitatea de a actiona moral. O actiune este morala daca satisface oarecum niste obiective ale moralitatii, nu doar pt ca alternativa ar fi fost mai imorala). Pentru Iisus a fost moral sa se sacrifice, insa pentru cineva de astazi ar fi profund imoral! Iisus nu s-a sacrificat pur si simplu pt ca asa i-a venit lui… ci pentru ca, eliberat fiind de iluzie, a stiut ca aceasta este datoria lui constitutiva. Un om traind in iluzie nu poate sti care este datoria lui constitutiva, de aceea in problema moralitatii se impune apelul la autoritatea celor eliberati.

Riscand sa inchei lamentabil, mie cea mai dificila dilema imi pare 6! Daca in cazurile 10, 8, 7, 2, raspunsul optim ar fi inactiunea,  in cazul 6, in actiunea ar conduce la moartea tuturor, iar actiunea doar la moartea femeii gravide. Probabil sunt eu prea atasat de dispretul pe care il am fata de natalitate (de fapt, poate ca si la 4 nu as ezita sa las femeia sa se duca la puscarie pentru fapta mea… daca mi-ar parea o proasta care si-ar merita astfel soarta si mai bine i-ar fi dupa gratii, macar sa nu isi mai faca singura rau si altora – dar despre iluzoriul libertatii, ca nu e neaparat rau sa fii privat de libertate… calugarii fac din proprie initiativa asta, si faptul ca iluzia libertatii este cea mai primejdioasa dintre  toate… cu alta ocazie), iar, pe de alta parte, dilema „legitimei aparari”: daca cineva iti pune pistolul in cap, iar tu ai ocazia sa il omori, atunci actiunea optima ar fi tocmai sa nu il omori. Din cel putin 2 motive irefutabile: 1. ai facut act de compasiune, pentru care vei primi rasplata karmatica la urmatoarea nastere, si 2. daca tu tragi, atunci cu siguranta va muri un om (iar tu vei primi rasplata karmatica negativa), dar, daca nu tragi, poate rasplata ta karmatica pentru actul de compasiune se manifesta pe loc si respectivul renunta sa te omoare!

Probabil as cere altei persoane dintre ceilalti sa o omoare pe femeie. Dar inactiunea nu ar ajuta la nimic, deoarece ar muri toata lumea. Inactiunea nu ar ajuta pe nimeni… din niciun punct de vedere, pentru ca nici nu ai putea folosi argumentul emotional… ca iti dai viata pentru altcineva. Sau poate tocmai aici sta talcul: sa isi dea fiecare viata… pentru sine insusi, sa isi piarda viata (materiala), pentru a o castiga (pe cea spirituala), cum zicea Iisus.

Concluzia este ca morala este iluzorie… pentru noi toti, care traim in iluzie. Pentru cineva care devine iluminat, iluzia dispare si acela poate vedea moralitatea reala, dar o va vedea de deasupra.

3 Răspunsuri to “Moralitatea este iluzorie”

  1. JeSsYkA86JeSs said

    În primul rând, moralitatea nu este ‘iluzorie’. Poti sa-i spui ‘relativa’, şi nicidecum iluzorie.
    Aşadar, Adi, principiile fundamentale sau ideile care stau la baza moralităţii, sunt specificate şi de tine, în paragraful al doilea, alineatul doi. Evident, şi nu numai acolo…..
    Însă, ţine cont, raţiunea ne oferă cerinţele morale, cărora trebuie să li se conformeze toate acţiunile noastre. Iar, a efectua ceva, din punct de vedere moral, trebuie şi făcut/realizat.
    De obicei, regulile morale sunt universale, iar moralitatea în sine, trebuie să se axeze pe natura noastră, cea raţională, pe care (cei drept!) o avem, din fericire, cu toţii.
    Încă ceva, atunci când ne intervin problematic preocupări de genul – ”totul să fie al meu/să am eu tot/etc”, adică – ceva în genul unor abordări ‘egoistice’ (să le spun aşa), automat, aceste din urmă, vor reduce cam tot ce ţine de ‘moral’, şi vor reda naştere conflictelor, şi aşa mai departe.

  2. […] si apoi o sa le citesc si pe celelalte, pentru ca sa nu ma las influentata. . Tot atunci citesc si articolul lui Adi. (Marturisesc ca sunt intr-o dispozitie usor depresiva, asa ca nu stiu cat de reprezentative imi […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: