Adi's Blog

Cel mai genial blog

Ce este religia?

Posted by Adi pe Ianuarie 24, 2011

Religia este preocuparea multimilenara a oamenilor de a intelege sensul vietii si a-si gasi locul in lume.

Spre deosebire de celelalte sisteme si manifestari culturale, religia face apel la adevaruri profunde si valori fundamentale, de origine si natura spirituala. Multe religii prezinta aceste idei religioase sub forma de relatari istorice, mitologice, frecvent colectate in scripturi (carti sfinte).

Manifestari derivate ale religiei includ moralitatea, etica, metafizica, filosofie, arta, existentialism umanist, ritualuri, organizari si institutii publice, precum si credinte.
Religiile pun in general accentul pe practica individuala, dar unele religii isi extind preocuparile si in sfera publica, in politica, educatie, familie si chiar guvernare (cum este cazul teocratiilor).

Fiind preocupari universale (caracteristice tuturor civilizatiilor, la toate momentele istoriei, deci omenirii insesi), religiile au elemente comune si elemente divergente. Teza cea mai puternica a mea este ca elementele comune sunt fundamental intrinseci umanitatii, iar elementele divergente sunt periferice, relativ la contextul socio-istoric.

Cele mai importante religii sunt religiile revelate, occidentale (iudeo-crestinismul 2mld si Islamul 1.5 mld aderenti), respectiv religiile meditative, orientale (`hinduismul` 1 mld, budismul si celelalte traditii religioase orientale 1.5 mld). Pe langa acestea, mai intalnim religii indigene in Africa si Oceania, cu importanta foarte redusa.
Ideile religioase au cunoscut o evolutie istorica importanta, cele 4 religii mondiale avandu-si originea intr-o perioada relativ comuna, denumita Era axiala. Aceasta este o perioada de aproximativ 1 mileniu, centrata in jurul anului 0, in care s-au manifestat ideile revolutionare ale lui Buddha, Lao Zi, Confucius, respectiv Zoroastru, Socrate, Iisus Hristos, Mahomed.

Este important de remarcat ca acestia nu au urmarit a fi intemeietori de religii, asa cum ii privim astazi, ci erau preocupati de diseminarea invataturilor care discipoli si ucenici (care, la randul lor, au raspandit ideile mai departe). Fenomenul sectar de astazi, care are caracteristica ca `cineva isi infiinteaza propria religie` nu are nimic in comun cu originea religiilor moderne.

Asa-zisii intemeietori de religii au activat in areale geografice relativ reduse (neavand la dispozitie mijloace de transport rapide si nici acces la Internet). Arareori se putea ajunge la confruntari de idei intre religii, deoarece acestea au aparut in zone destul de indepartate una de alta. Oricum, `intemeietorii` nu erau preocupati de a concura cu ideile altora (dupa cum vedem astazi ca multi se considera detinatori ai adevarului unic si ai `caii, adevarului si vietii`), ci considerau de cuviinta sa transmita disicipolilor lor ideile fundamentale (comune) ale religiilor, care devenisera sufocate de manifestari externe (inclusiv razboaie religioase) si `proprii` (divergente).

Un bun exemplu in acest sens este faptul ca Iisus a renegat conceptul de `popor ales` (care provenea de la Moise), insistand asupra iubirii aproapelui (idee pornind tot de la Moise, dar mai putin populara decat aceea de popor ales). Sau Buddha, care a contestat sacrificiile rituale vedice, in favoarea emanciparii individuale si a compasiunii (idei tot de origine vedica). In mod similar, Mahomed a abolit sclavia si idolatria, in favoarea devotiunii supreme si moralitatii. Aceste idei se regasesc cu usurinta si la ceilalti.

Nu avem niciun motiv sa credem ca vreunul dintre `intemeietori` ar fi considerat ca invatatura sa ar fi cumva unica si ca auditoriul sau ar fi cumva in mod unic privilegiat in istorie. Dimpotriva, Iisus, spre exemplu, subliniaza ca nu a venit sa schimbe Legea (iudaica), ci sa o perfectioneze. Mai devreme am observat ca Buddha isi construieste  `Calea` pe baza metafizicii upanisadice, respingand doar elementele periferice ce tin de manifestari exterioare. Mahomed prin definitie se proclama urmasul lui Avraam, Moise si Iisus.

Este vital de constientizat ca sociologia religiilor antice difera fundamental de cea contemporana. Astfel, deoarece populatiile erau omogene etnic si cultural, fenomenul sectar nu exista (acesta si-a putut face loc in societatile multiculturale de astazi). Prin urmare, popoarele nu faceau deosebire in corpusul lor intre oameni `de o religie` si `de alta religie`. De fapt, termenul religie este de origine medievala. Era vorba despre o identitate cultural-spirituala, membrii unui popor erau totodata si membrii religiei acelui popor, situatie care favoriza teocratia ca organizare statala ideala.

India si Israelul sunt exemple tipice in acest sens, termenul de hindus si cel de evreu fiind, istoric, desemnari geografice, nu religioase. Un cetatean israelit se recomanda ca evreu (jew), nu ca `de religie iudaica`. Un cetatean indian se recomanda ca hindu, nu `de religie hindusa`.

Abia mai tarziu, cand societatile s-au eterogenizat, bazele teocratiei au fost efondrate. Un bun exemplu este Imperiul roman. Imparatii cezari erau uneori considerati zei, insa, cand in urma cuceririlor, ponderea sclavilor si a cetatenilor de statut mijlociu a surclasat aristocratia, atunci impunerea democratiei a devenit o necesitate politica.
Analog cu faraonii in Egipt. Pe de alta parte, Grecia antica nu a avut un caracter unitar (orase-state) si a pornit din start cu un sistem democratic. Abia ulterior, cu impunerea crestinismului, s-a evoluat la teocratia bizantina.

Retinem importanta conceptului de `traditie religioasa` (in opozitie cu `legamantul` mentionat in Vechiul Testament). Acest concept releva o continuitate in preocuparile religioase ale popoarelor, care nu erau vazut ca un `fenomen cultural`, ca ceva distinct de `fiinta neamului` (acest concept a fost frecvent exploatat de monarhiile medievale). Popor si religie nu erau doua entitati diferite. In principiu, intreaga existenta cotidiana avea o dimensiune cosmica. Omul avea mentalitatea ca traieste permanent in prezenta lui Dumnezeu, si nu ca religia ar fi o preocupare separata de toate celelalte preocupari zilnice.

Este vorba de `filosofia prima`, de intelepciune, invatatura care nu era structurata in stiinta, filosofie, religie, arta etc.
Este neobisnuit elogiul adus `traditiilor religioase` antice, pe care astazi de obicei le consideram pagane. Privim politeismul ca `inferior` monoteismului, iar ritualurile simbolice ca superioare celor sacrificiale. Dar nu suntem capabili sa ne spiritualizam existenta asa cum o faceau acei oameni! Nu suntem capabili sa ne punem in locul lor si sa `legam` toate manifestarile vietii (in sensul in care termenul religie inseamna reunire, a omului cu Dumnezeu, prin spiritualizarea intregii vieti).

De fapt, deja Antichitatea este o perioada relativ tarzie in evolutia traditiilor religioase (am aflat cu surpindere, de la Hitchens, ca si Neanderthalienii se cunoaste ca ar fi avut ritualuri religioase). Relicve se mai gasesc in triburile aborigene, in special in Africa si Oceania, despre care Eliade ne explica ca mentin si pana `astazi` traditii si credinte de mii de ani. Aceste popoare, evident, nu au dispus de `binecuvantarea` accesului la stiinta si tehnologie.

Speculez ca aceasta era axiala a constituit nu numai revigorarea traditiilor religioase, ci si inceputul sfarsitului pentru acestea. Aceasta era este universal apreciata ca `apogeul filosofiei`. Toate scolile filosofice moderne isi au, intr-un fel, originea in scolile filosofice care au aparut in aceasta perioada: platonismul, monismul, materialismul etc.

Dar ce este filosofia?
Cunoscuta ca `iubirea de adevar`, filosofia este o preocupare de domeniul trecutului. Insa filosofia este `prima derivata` a traditiei religioase. Traditia religioasa este `Adevarul`, trairea adevarului. Filosofia este `doar` cunoasterea adevarului. Pana la Socrate nu se punea problema `teoretic vs. practic`. Filosofia nu era o preocupare academica sau un hobby, ci era un mod de viata. Discipolii nu trebuia sa memoreze texte filosofice comunicate de invatatori… deoarece acestea nu faceau decat sa descrie modul lor de gandire si de viata!

A tine predici era atat de simplu precum a iti descrie infatisarea sau structura corporala!
Nu exista necesitatea scrierii, pentru ca ideile filosofico-religioase erau oglindirea perfecta a stilului de viata!
Nu trebuie sa te invete cineva ca trebuie sa mananci cand ti-e foame sau sa faci pipi cand te trece. La fel de simplu ca un instinct biologic era si trairea virtuoasa si spirituala!

Este cunoscut ca succesul apostolilor lui Iisus era tocmai exemplul personal (la fel ca si succesul lui Iisus  fost exemplul personal al lui Iisus). Apostolii erau dispusi sa mearga pana la moarte pentru convingerile lor, pentru ca convingerile lor erau atat de adanc inradacinate in viata lor, incat renuntarea la ele era mai dificila decat renuntarea la viata insasi!

Dar posibilitatea coruperii a condus la existenta coruptiei, iar tot mai multi oameni au inceput sa devieze de la traditia religioasa, de la filosofie, ajungandu-se la `a doua derivata`, arta. Filosofia si-a propus sa reproduca trairea in idee, iar arta si-a propus sa reproduca ideea in motivul de arta.

Nimeni nu se gandeste sa critice arta, desi nici ea nu prea mai este in voga astazi (decat in conditiile in care se transforma in anti-arta, entertainment).

Dupa cum am observat, principalul element de corupere a traditiilor religioase este externalizarea trairii religioase, adica concentrarea asupra manifestarii in dauna trairii (analog, a lasa inselatoarea impresie a iubirii fara ca sentimentul sa existe cu adevarat). Mergand mai departe, exteriorizarea trairii religioase (a spiritualizarii existentei) a condus la filosofie, preocuparea pentru analiza, in dauna trairii. Si mai departe, arta este preocuparea pentru reprezentare, in dauna analizei. Se vede ca spiritualitatea a `iesit` din suflet (religie), a trecut in minte (filosofie), apoi a ajuns in inima (arta)… ca sa sfarseasca in maini (stiinta).

Am trecut peste secole de arta religioasa, naturalista, abstracta, realista etc… pentru a ajunge unde suntem astazi.
Dar nici macar stiinta nu mai este in voga (stiinta fiind forma cea mai degenerata de preocupare pentru spiritualitate: daca am uitat sa ne cautam sensul vietii in religie, filosofie, arta… macar puteam gasi vestigiile sale in Natura). Ateistii militanti de astazi pot fi asemuiti cu idealistii de ieri… retrograzi cautand sensul vietii in stiinta naturala, cand majoritatea si-l gasesc astazi in distractie si senzualitate (`spiritualitatea pielii`).

Am ilustrat `evolutia` preocuparilor oamenilor pentru a descoperi sensul vietii (proces botezat generic religie), de la traditie religioasa, filosofie, arta, stiinta… ajungand astazi. Distractia si senzualitatea sunt religia contemporana.

8 Răspunsuri to “Ce este religia?”

  1. […] Ce este religia? « Adi's Blog […]

  2. De la gene sociale la clone. Ipoteză psihanalitică asupra originii embrionare a religiei said

    Adi, esti cel mai genial!

  3. Bijuteriile şi tatuajele Africii said

    Adi, esti cel mai genial!

  4. Raa Nor De Ha said

    In acest articol te inseli iarasi…moralitatea nu este o latura a religilor.Din motiv ca in marea parte a religilor-moralitatea a fost adaptata pe masura ce societatea a evoluat intelectual…In prima editie a bibliei in limba romana vei gasi multe pasaje diferite de cele scrise in cea actuala. Religia este de cele mai multe ori menita sa justifice crimele si razboaiele omeniri.O alta menire a religilor este sa mentina organizarea tribala in societatea umana.Si mai au menirea sa faciliteze supravietuirea unei paturi a societati pe spinarea multimi… Poate cea mai concludenta dovada a imoralitati-este moralitatea sexuala-pe care crestinsmul a tinut sa o includa in „Cartea sfanta”.Ma intreb cum poti spune ca religia crestina este morala.Din moment ce violul este tratat cu indiferenta in „Carte”.1-Nu este inclus in cele zece porunci. ,,Daca robul mai traieste doua trei zile-stapanul sau sa nu fie tras la raspundere.Deoarece este argintul sau”.Ti se pare ca aceasta este moral-ca stapanul sa aibe drept de viata si de moarte asupra sclavilor.Si crezi ca D-zeu ar trata atat de inegal oameni…

  5. Raa Nor De Ha said

    ,,La fel de simplu ca un instinct biologic era si trairea virtuoasa si spirituala!”Ma intreb daca te consideri un om virtuos.Dupa cate imi dau seama din cele scrise pana acum-sunt de parere ca asa te vezi.Dar ce nu imi pot imagina-este cum impaci iesirile vulgare(injurile aduse celor ce nu iti impartasesc punctul de vedere),cu pretentia de a fi un om virtuos.

    • Adi said

      Ai tu un model foarte bizar de virtute in minte cand tot faci referiri la injuriile pe care uneori le aduc, alteori nu🙂
      Cunoscandu-mi atitudinea fata de oameni in general, pe parcursul atator ani, cred ca sunt printre persoanele cea mai putin agresiva si violenta dintre toti oamenii pe care ii cunosc.
      Tu esti extrem de focalizat in special asupra acestei situatii particulare… care spune foarte putin despre mine in general.

      Ceea ce spune cu adevarat, remarc eu acum retrospectiv… este intelegerea mea progresiva ca statutul omului in lume este unul dramatic, cu proeminente accente tragice. Aceasta imagine mi-am format-o progresand din copilarie/adolescenta spre viata adulta… vazand ca lumea pur si simplu nu e ca in desene animate!

      Si in faptul ca oamenii sunt manati de interese marunte, capricii si pofte (asa cum considera ateistii ca este natural sa se intample)… in dauna gandirii profunde (inspirate de manifestari mai evoluate ale spiritului uman – filosofie, arta, stiinta, religie)… asta imi pare principala cauza a acestei stari a lucrurilor.

  6. Raa Nor De Ha said

    ,,Si in faptul ca oamenii sunt manati de interese marunte, capricii si pofte (asa cum considera ateistii ca este natural sa se intample)… in dauna gandirii profunde (inspirate de manifestari mai evoluate ale spiritului uman – filosofie, arta, stiinta, religie)… asta imi pare principala cauza a acestei stari a lucrurilor.” Atei inteleg mult mai bine decat tine natura umana…Cum iti spune-am: Suntem condusi de instinctele animalice inscrise in noi.Mai rau este cand nu vrem sa recunoastem acest lucru si ne ascundem in spatele religiei.Pentru a ne scuza comportamentul salbatic. Gandirea profunda nu inseamna judecata superficiala a unui subiect…indiferent care ar fi acel subiect.Si e normal ca oameni sa fie manati de interese marunte,caprici si pofte…este ceea ce le dicteaza instinctele animalice. Un rau nu il poti elimina cu adevarat-decat atunci cand ii intelegi sursa si radacinile.Este raul la care te indeamna si imboldeste instinctele animalice.Este raul ascuns in religie-sub masca binelui. Ma intreb daca nu cumva esti reancarnarea sufletului vreunuia dintre inchizitori din trecut ai biserici catolice.Si in loc sa strigi spre cer:Erezieee!-Strigi:Muie la ateisti!

    • Adi said

      E o chestiune filosofica f controversata ceea ce tu tratezi aici cam grabnic… Ce te faci cu natura umana?!
      Instinctele nu sunt unica problema… deoarece existenta societatii le pune suficienta opreliste manifestarilor…
      Dar sunt multe lucruri cu care oamenii se confrunta… care sunt sursa Raului!
      Deja societatea insasi incepe sa devina aceasta sursa a raului… dupa ce si-a indeplinit rolul `civilizator`, a dobandit valente totalitare… si ajunge sa impuna conformism si uniformitate celor capabili sa o transceanda… dupa modelul cum au fost transcese instinctele.

      Un rau nu il poti elimina cu adevarat-decat atunci cand ii intelegi sursa si radacinile.
      Intr-adevar, raul este masura ignorantei. Cunoasterea elimina ignoranta, prin urmare si raul.

      Ateismul este offspringul crestinismului, prin urmare este mult mai pervers si periculos. Dupa 2 milenii de crestinism, stim ce ii poate pielea crestinismului… ateismul este insa ca arma nucleara versus crestinismul fiind cu sulitele🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: