Adi's Blog

Cel mai genial blog

Argumentul simplitatii

Posted by Adi pe Aprilie 19, 2011

De mult timp ma intrebam cum poate cineva sa fie atat de imbecil sa creada ca realitatea fizica, materia, este alcatuita din 16 tipuri de particule fundamentale. Aceasta poligamie este, printre altele, un viol bestial al parcimoniei, un fel de sinucidere prin taierea venelor cu lama lui Occam.

In alta ordine de idei, trebuie sa retinem ca principiul parcimoniei tine mai mult de estetica decat de logica. Este un principiu de dezirabilitate, nu de stabilire a adevarului (este un `rule of thumb`). O teorie nu este adevarata pentru ca este mai simpla, ci este mai functionala decat una care este mai complicata. Einstein ne atragea atentia ca totul trebuie mentinut cat se poate de simplu… dar nu mai simplu decat atat!

De fapt, cea mai simpla teorie materialista ar fi ca nu exista decat o singura particula fundamentala, care se deplaseaza cum vrea ea, cu viteza infinita, `desenand` tot Universul. Punct.

In fine, argumentul este urmatorul prezentat in cartea lui Karen Armstrong: Avicenna’s proof begins with a consideration of the way our minds work. Wherever we look in the world, we see composite beings that consist of a number of different elements. A tree, for example, consists of wood, bark, pith, sap and leaves. When we try to understand something, we ‘analyse’ it, breaking it up into its component parts until no further division is possible. The simple elements seem primary to us and the composite beings that they form seem secondary. We are continually looking for simplicity, therefore, for beings that are irreducibly themselves. It was an axiom of Falsafah that
reality forms a logically coherent whole; that meant that our endless quest for simplicity must reflect things on a large scale. Like all Platonists, Avicenna felt that the multiplicity we see all around us must be dependent upon a primal unity. Since our minds do regard composite things as secondary and derivative, this tendency must have been caused by something outside them that is a simple, higher reality. Multiple things are contingent and contingent beings are inferior to the realities upon which they depend, rather as in a family children are inferior in status to the father who gave them being. Something that is Simplicity itself will be what the philosophers call a ‘Necessary Being’, that is, it will not depend on anything else for its existence. The absence of such a supreme being would mean that our minds were not in sympathy with reality as a whole. That, in turn, would mean that the universe was not coherent and rational.

Deci retinem ca, pentru a putea intelege existenta, Universul etc. trebuie sa postulam o simplitate fundamentala. Ceva atat de simplu, incat nu poate fi inteles prin analiza rationala bazata pe descompunere in factori primi. Dar acea simplitate fundamentala trebuie totodata sa confere posibilitatea intelegerii rationale a intregii existente (alta decat fundamentul simplitatii insusi). Deci trebuie sa fie o entitate care cumva sa emane ratiune, ceea ce nu prea poate fi afirmat de quantum vacuum, `energie` sau superstringuri. Daca o asemenea simplitate fundamentala nu exista, atunci mintile noastre au o tendinta incorecta de a cauta adevarul (descompunerea in parti simple), prin urmare, tot ceea ce am cunoaste ar fi gresit.

6 Răspunsuri to “Argumentul simplitatii”

  1. creca said

    nu poti sa intelegi universul prin prisma „simplitatii” pentru ca momentul temporal al perceperii lui nu coincide cu momentul simplitatii acestuia. te-ai nascut mult mai tirziu decit universul, iar stadiul din care il percepi apartine demult complexitatii si nici macar putin simplitatii.
    de fapt, te mira posibilitatea ideii de simplitate intr-o retea infinita de determinari.

    • Adi said

      Mai imi iau cateva zile ragaz ca sa inteleg ce vrei sa zici🙂

      • ics said

        creca vrea sa spuna ca noi apartinem exclusiv clipei prezente, iar incercarea de monitorizare „tehnica” a universul e o maaaare aberatie.

    • Adi said

      Nu vad ce rost are determinarea temporala. Timpul este iluzoriu, la fel ca si complexitatea.
      De fapt, timpul si complexitatea sunt acelasi lucru!

    • Adi said

      Pai, in primul rand, `timpul` nu este o entitate… un ceva, pe care sa pui mana, ceva care sa aiba o existenta proprie. Ci timpul este un construct al mintii. Ajuta la intelegerea superficiala a realitatii, dar impiedica intelegerea in profunzime.
      Apoi, iluzoriu este ceva care are `mai putina existenta` decat altceva. De exemplu, gandurile au mai putina existenta decat lumea materiala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: