Adi's Blog

Cel mai genial blog

Poti alge ce sa crezi?

Posted by Adi pe Aprilie 25, 2011

Aceasta intrebare este foarte interesanta, deoarece frizeaza domeniul nebulos al demarcatiei intre vointa si determinare. Dintotdeauna oamenilor le-a placut sa gaseasca scuze pentru anumite fapte… una dintre cele mai la indemana fiind `asa e firea mea` sau `asa cred eu`.

Dar cu siguranta ca nimeni nu i-ar baga in seama daca ar invoca asa ceva pentru o infractiune… atunci devine interesant de speculat unde apare limita, unde un comportament poate deveni impus, determinat sau cenzurat? Toti oamenii experimenteaza impulsivitate, `imi vine sa`. Imi vine sa mananc, sa dorm, sa scuip pe strada. Totusi, se sustine ca prin educatie ne putem reprima impulsivitatea, folosindu-ne vointa pe post de cenzor, care sa sanctioneze anumite comportamente, respectiv sa le aprobe pe altele.

Dar, daca ne rezumam la aceasta intelegere, nu facem prea mare lucru. Am intalnit frecvent oameni carora le-am impartasit din ideile si activitatile mele geniale, pe care probabil le-au gasit interesante. Intrebandu-i daca s-au gandit pana atunci la asa ceva sau daca intentioneaza sa experimenteze, mai intotdeauna am fost blatat de `nu m-am gandit` si `nu m-am gandit sa incerc`… finalizandu-se cu a nu pune niciodata in practica. De asemenea, multi oameni sunt mirati de curiozitatea cu care explorez chiar si cele mai insignifiante aspecte… cum ar fi de ce canta pasarile.

Este vorba de cultul vointei – daca nu vrei lucruri… ajungi sa nu vrei lucruri. Sunt 2 aspecte aici: primul este cum ajungi sa crezi/vrei lucruri, iar al doilea ce importanta are aceasta asupra optiunilor viitoare.

In primul rand, mintea este un mecanism foarte complex, dar cu o functionare relativ simpla: daca azi vreau sa mananc cartofi, maine vreau sa mananc paste, poimaine friptura s.a.m.d., atunci, indiferent de ce feluri anume de mancare am preferat, in fiecare zi (in mod obisnuit) o sa imi exprim o anumita preferinta (pentru un fel de mancare sau altul). In antiteza, daca astazi ma dezinteresez de a prefera sa mananc ceva… si mananc ce e in frigider, facand asta o perioada, o sa ajung sa nu imi mai doresc niciodata sa mananc ceva special (cel mult cand vad chestii interesante la supermarket).

Este un fel de indoctrinare subliminala: comportamentele pentru care optam… vor ajunge sa determine optiunile noastre… pentru ele insele. Deci vointa are 2 pasi: 1. optiune repetata 2. internalizarea optiunii ca norma.

Daca ma uit la desene animate zile in sir, o sa imi placa desenele animate. Daca ma culc tarziu zile in sir, nu o sa ma mai pot culca devreme. Daca mananc branza zi de zi, o sa ajunga sa imi placa branza. (Poate cel mai bine se remarca in cazul alcoolului sau altor dependente) Adaptabilitatea mintii e remarcabila. Ar trebui sa ne intrebam cum ajungem sa `avem nevoie` de un fum de tigara… fara ca mai intainte sa fi cunoscut in mod repetat gustul tigarii?

Este important de remarcat ca instinctele nu joaca practic niciun rol. Daca stai la birou si auzi un zgomot, automat instinctul o sa focuseze mintea sa afle ce s-a intamplat. Totusi, odata aflata cauza sau in cazul in care zgomotul se repeta sau apare intr-o multitudine de alte zgomote… nu o sa ne mai deranjam. Am suprimat aproape involuntar instinctul de supravietuire. Si foarte remarcabil este si cazul instinctului sexual. Intr-adevar, un instinct puternic… dar puternic pt ca il facem noi astfel. De vreme ce in mod repetitiv instituim norma ca trebuie satisfacut… atunci nu vom mai avea alta vointa decat, de fiecare data cand va mai surveni, sa il satisfacem.

Este un fel de fetish al omului… sa fie liber. Sa fie liber de sine insusi. Sinele, egoul, este cea mai redutabila inchisoare. Aceasta abordare, suprimarea vointei, este analoaga cu ignorarea captivitatii. Omul se acomodeaza cu incarcerarea in ego si considera ca este liber desi este prizonier.

Egoul este acest complex de `imi place`, `vreau`, `imi vine`, `trebuie sa`, `nu pot sa nu` etc. Omul zice `vreau sa fac ce vreau eu`. Insa, prin cel de-al doilea `vreau` se refera implicit la dorintele egoului: daca imi vine sa fac ceva, atunci sa il pot face. Doar primul `vreau` se refera la vointa… insa e cam printre singurele ocazii in care chiar exprima o vointa autentica. (Se porneste de la premisa ca, daca `ce vreau eu` ar fi un random generator de dorinte, atunci eu m-as simti liber daca as putea sa le satisfac pe fiecare. In realitate nu este nicidecum un random generator de dorinte, ci un fel de oscilator real, care, la inceput da o gama larga de dorinte, insa, incet incet, se stabilizeaza in jurul unui minimum de echilibru. Intotdeauna ni se va parea ca suntem liberi, sub aspectul ca ne putem indeplini toate dorintele, insa scapam perspectiva `evolutiei dorintelor`: la inceput ne dormeam multe si chiar eram liberi daca le puteam indeplini, mai apoi ne-am dorit cat mai putine si am fost atat de liberi pe cat le-am putut indeplini.)

Extaziat fiind eu cand am remarcat ce impresionant este ca oameni atat de diferiti, care au trait la mii de ani, la mii de kilometri distanta unul de altul… au ajuns sa aiba idei similare, fara sa fi intrat in contact. Si mi s-a spus ca era de asteptat, de vreme ce oamenii sunt mai mult asemanatori decat diferiti. Totusi, experienta cotidiana ne arata oameni care traiesc cu venituri de la 2 Euro pana la milioane de Euro pe zi, de la frig la cald, de la oras la tara, presedinti, gunoieri, familisti, cu copii, homosexuali, celibatari etc. Toti acestia experimenteaza, intr-o masura sau alta, un fel de `imi place` relativ la stilul lor de viata. Deci sunt asemanatori teoretic, dar deosebiti practic.

Uneori li se intampla sa afirme ca `si-au descoperit vocatia`. Aceasta pleaca de la ideea ca acel `ego` este real. Ca personalitatea, caracterul, temeperamentul sunt niste chestii care ma determina `pe mine`. Ca eu pot fi intr-un anumit fel si ca pot experimenta satisfactie doar in anumite moduri. Daca am un caracter compasionat, atunci o sa ma simt bine ca familist sau daca am un temperament coleric o sa fiu bun razboinic. Si ii indobitocesc pe copii de mici, cu teste de personalitate, ca sa `descopere` ce calitati are copilul, astfel incat sa isi gaseasca `locul potrivit` in societate.

Toata aberatia asta porneste de la mitologia psihanalitica ca omul este cumva codat, eventual in gene, sa fie intr-un fel anume. Sa admitem ca am descoperit o baza genetica pentru homosexualitate. Totusi, asta inseamna sau nu ca o persoana homosexuala din nastere va deveni automat homosexual practicant sau ca o persoana homosexuala din nastere poate sa nu devina homosexual practicant sau ca o persoana care nu este homosexuala din nastere poate deveni homosexual practicant?

Mergand mai departe, vom descoperi ca cineva poate fi `criminal din nastere` si eventual sa il arestam preventiv, inainte sa fi comis vreo crima? Sau poate `presedinte din nastere` si sa facem zodiace pe baza ADNurilor, ca sa aflam cine trebuie votat?

Peste asta, chipurile, se aseaza un layer de `educatie` si de influenta `mediului`. Dar asta iarasi nu ajuta cu nimic, ci, dimpotriva, complica lucrurile: cineva care e homosexual din nastere si traieste intr-un mediu favorizant in acest sens… devine automat homosexual? Daca gasim o exceptie, cum o explicam? Cineva care e homosexual din nastere si traieste intr-un mediu defavorizant… o sa isi suprime homosexualitatea sau o va manifesta? Cineva care nu e homosexual din nastere si traieste intr-un mediu favorizant homosexualitatii, va deveni sau nu homosexual? Stiinta are pretentia ca poate face predictii pe care sa le verifice…

In fond, ce este egoul? Cine este acel `eu`, care vrea ceva si nu vrea altceva, care doreste ceva si nu doreste altceva? Putem conceptual sa punem mana pe el, sa il definim? Religia ne ofera raspunsul simplist, `sufletul`, totodata capatul posibilitatii de investigare. Stiinta ne-a propus, pe parcusul timpului, mai multe variante. Intai, ar fi corpul. Eu sunt corpul meu? Desigur, tot limbajul nostru nu e construit cu aceasta presupozitie, de vreme ce corpul e `al meu`, cand ma doare ceva, nu `dor eu`. Totusi, daca pierdem o mana, un picior, suntem mai putin `eu` decat inainte? Stim ca toate celulele corpului mor si altele noi se nasc, astfel ca tot corpul se regenereaza si in maximum 10 ani avem un corp complet nou. Un fel de reincarnare, dar `eu`-l nu se schimba. Apoi, avem experiente de imaginatie, in care putem lua complet alt corp, de exemplu ne putem imagina ca zburam… si asta face parte din experienta noastra, la care corpul este cu desavarsire absent.

Apoi, stiina ne-a mai propus creierul. Dar creierul nu este decat o parte componenta a corpului. Si el se schimba. Odata cu corpul, creste, imbatraneste si moare. Dar `eu` nu creste si imbatraneste. Suntem mai putin `eu` cand suntem tineri decat cand suntem batrani? Sau suntem mai putin `eu` cand suntem batrani, deoarece suferim o oarece degradare? Apoi, in timpul somnului, creierul doarme, suntem sau nu suntem `eu`?

Alte abstractiuni, gen `memoria`, `amintirile` sau un fel de `pattern informatic al creierului`. Prostii! Un om poate suferi de amnezie si sa nu isi mai reaminteasca nimic. Va fi alt `eu` decat cel de dinainte? In plus, faptul ca uitam diverse lucruri, de fapt covarsitoarea majoritate a experientei vietii noastre este complet uitata… asta inseamna ca suntem alt `eu` decat cel care a experimentat acele lucruri, pe care le-am uitat? Desigur, doi oameni care ar avea aceleasi experiente, ar fi amandoi acelasi `eu`? Caile neurale din creier se schimba perpetuu, nu exista un pattern fix pe parcursul vietii, care sa constituie `eu`-l.

Si ajungem la abstractiunea finala, ADN-ul. ADN-ul pare ca se afla neschimbat in toate celulele corpului, pe toata durata vietii. Mai mult, ADN-ul pare a determina unele caracteristici fizice, cum ar fi sexul, culoarea parului, a ochilor etc. Desigur, sunt nenumarate trasaturi determinate de stilul de viata, cum ar fi inaltimea, greutatea, conformatia, functionalitatea organismului etc. De fapt, sexul nu este predeterminat (dovada ca un cuplu pot avea si baieti si fete), ci este stabilit in functie de evolutia sarcinii, determinata in mare parte de stilul de viata al mamei. ADN-ul nu este chiar asa mare scula. Daca ar fi fost, am fi clonat oameni fara probleme. ADN-ul descrie doar mecanismele de constructie a celulelor, tesuturilor, organelor etc. Este imposibil de vazut cum se poate lega ADN-ul de `eu` (desigur, la modul stiintifico-mistic, de vreme ce noi consideram ca ne cunoastem cat de cat… cand, de fapt, trebuie sa cunoastem cunostinte care nu exista inca despre programare genetica… ca, de fapt, sa cunoastem cine suntem). Desigur, ADN-ul sufera mutatii, iar o maladie precum un cancer sau SIDA nu ne fac mai putin `eu`. Faptul ca ADN-ul are infima legatura cu psihicul este ilustrat si de faptul ca un om poate traversa schimbari majore in viata sa (e.g. schimbare de sex, casatorie, accidente, revelatii etc.), care provoaca schimbari majore in personalitatea acestuia (desigur, nu il fac mai putin `eu`), dar nu se traduc in niciun fel de modificare a ADN-ului. Insa noi urmaream sa explicam trasaturile in relatie cu ADN-ul. Dar, daca se intampla frecvent ca trasaturile sa se modifice fara sa existe o corelatie cu o schimbare in ADN, atunci ipoteza ca ADN-ul este `eu` devine complet nefunctionala.

Desigur, fantezia savantilor nu poate atinge limita. Orice combinatie de factori ar putea fi imaginata ca constituind `eu`-l. Insa ceea ce ne-a aratat cu siguranta stiinta este ca totul se schimba, nimic nu ramane constant. Insa noi experimentam `eu`-l ca fiind constant. Daca nu ar fi asa, atunci eu as putea sa ma dispensez de ce am facut ieri, afirmand ca nu am fost `eu`, ci a fost alt `eu`, ceea ce probabil ma va eticheta ca nebun.

Indepartandu-ma de speculatiile metafizice, retin totusi concluzia ca nu se poate gasi un `eu`, care sa fie subiectul afirmatiilor: `eu prefer cutare si nu cutare`, `nu imi place sa fac cutare`, `eu vreau` etc. Deci nu am putut stabili ca exista o lista predefinita cu lucruri care ne plac si care nu ne plac, pe care le dorim si pe care nu le dorim. Acestea sunt iluzii, ecourile in minte ale vointei. Faptul ca mie nu imi place sa mananc ceapa este ecoul faptului ca nu am vrut sa mananc ceapa ieri, nici alartaieri etc., si nu vreo incompatibilitate intre mancatul cepei si `mine`. Daca de maine m-as apuca sa mananc ceapa, atunci `eu`-l meu de maine va fi diferit, incompatibil cu `eu`-l meu de ieri, ceea ce este absurd.

Deci nu ne putem scuza ca nu credem ceva, deoarece nu exista o baza a incompatibilitatii unei idei cu `noi`. Ci aceasta neincredere este ecoul deciziilor noastre din trecut de a nu crede, fata de care refuzam sa ne asumam responsabilitatea.

6 Răspunsuri to “Poti alge ce sa crezi?”

  1. Raa Nor De Ha said

    Chiar daca nu esti genial.Asa cum te lauzi singur.Iti pui totusi intrebari-mai multe decat o fac cei mai multi oameni-ceea ce e bine.Fiindca calea spre inteligenta si iluminare incepe cu indoiala si cu dorinta de a intelege ceva din lumea care ne inconjoara si de a te intelege pe tine insuti. Eu-l este asemeni mediului inconjurator-evolueaza pe parcursul intregi vietii.Se schimba constant.Daca iti vei analiza propria viata- vei descoperi ca nu mai esti aceiasi persoana care ai fost in urma cu cativa ani.Deoarece nu vei mai face unele lucruri pe care in trecut le savarseai fara a sta pe ganduri.Deci te-ai schimbat-daca te-ai schimbat in bine sau in rau- ramane sa decizi singur. Iti spuneam de obiceiul specialistilor de a privi Universul si Viata prin ochelari de cal.Acea incercare stupida de a reduce universul pentru a se conforma viziuni lor inguste. Eu-l la fel ca restul universului este cu mult mai complex decat cred oameni.Deoarece este totalitatea experientelor acumulate pe parcursul vieti,educatia primita si cea dobandita,presiunea mediului inconjurator,normele societati,cerintele organismului,instinctele animalice,mostenirea genetica…etc.Toate isi vor pune intr-o oarecare masura amprenta asupra eu-lui. Tote aceste influente vor conduce la o decizie ori alta…in functie de care dintre aceste influente vor avea o greutate mai mare in momentul in care suntem pusi in fata unei alegeri. Deci homoxexualul „genetic”-va lua o decizie in functie de care dintre influente va avea pentru el mai multa greutate.Deoarece traim intr-o lume diversificata. Daca el nu ar sti de existenta heteroxexualitati-cu siguranta genetica si mediul in care traieste isi vor spune cuvantul si va iesi din dulap. Pentru ca uni idioti sa nu extraga cine stie ce judecati superficiale din ceia ce spun aici…Am sa spun ca fiecare este liber sa isi manifeste sexualitatea cum crede de cuvinta.Atat timp cat nu o face in public si nu fac rau nimanui. In ce ii priveste pe cei care organizeaza si participa la marsuri impotriva homosexualilor-as vrea sa ii intreb de ce nu organizeaza marsuri impotriva violentei in familia heterosexuala,impotriva violului, impotriva pedofilismului,impotriva violentei de orice fel din societate.Acestea sunt problemele societati pe care ar trebui sa le aibe in vizor si nu inclinatile sexuale ale unor oameni-care de fapt-nu fac rau nimanui. Intr-un final fiecare va fi chemat sa dea socoteala pentru actiunile sale.Si nu inclinatia sa sexuala va fi cea care va atrage verdictul asupra sufletului sau.Ci raspunsul la intrebarea:Daca a fost bun sau rau!

    • Adi said

      `Eu-l … este totalitatea experientelor acumulate pe parcursul vieti,educatia primita si cea dobandita,presiunea mediului inconjurator,normele societati,cerintele organismului,instinctele animalice,mostenirea genetica…etc.Toate isi vor pune intr-o oarecare masura amprenta asupra eu-lui. Tote aceste influente vor conduce la o decizie ori alta`

      DA SI NU!
      Oricum am defini eul… ajungem sa definim un eu fals, iluzoriu. In fond, asta e menirea spiritualitatii, a descoperi adevaratul EU, esenta vietii.

      Oricum, eul este mult mai mult decat tot ceea ce se intampla concret… deoarece include cel putin si toate lucrurile potentiale, care s-ar fi intamplat, daca circumstantele periferice erau diferite.

      De ex, tu ai putea salva pe cineva de la inec…. acest lucru face parte din tine… insa nu s-a intamplat niciodata sa te afli in circumstante in care cineva sa se inece si sa il poti ajuta.

      Unele lucruri te determina mai mult, altele mai putin. Vointa insa este cel mai puternic.

  2. Raa Nor De Ha said

    Daca raspunsul nu ti se pare suficient de-la obiect.Iti voi spune ca:Da!Alegem ceea ce sa credem.Si aceasta convingere vine in urma unui studiu indelungat asupra oamenilor din jurul meu.Am vazut suficienti oameni trecand prin diverse religi si diferite secte religioase in cautarea uneia care sa i se potriveasca.Un exemplu concludent in acest sens este autorul cartii:Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului-Klaus Kennet.In final adevarul gasit de el este biserica ortodoxa. A fost singura care se potrivea personalitati si trecutului sau.Deoarece cel mai mare pacat al religiei crestine este promisiune iertari gratuite.Este suficient sa rostesti un:Doamne iarta-ma.Si iti vor fi iertate toate crimele, faradelegerile si rautatiile.Imi imaginez cat sunt de surprinsi oameni cand constata ca nu exista un zeu atat de indiferent(ca cel descris in biblie), la raul pe care l-au emanat in jurul lor de-a lungul intregi lor vietii mizerabile.Si la Judecata- se vor trezi in fata fostelor sale victime.

  3. Raa Nor De Ha said

    Am salvat sapte persoane de la inec.In tinerete umblam foarte mult la scaldat la raul Timis si la un canal de irigati din Giroc(o comuna de langa Timisoara).Si-da!Am avut ocazia sa salvez vietiile altor oameni-riscandu-mi propria viata.Pe un copil din vecini-de exemplu…l-am salvat de doua ori de la inec. Si am fost constient de fiecare data ca as putea sa imi pierd viata-dar acest lucru nu ma facut niciodata sa stau pe ganduri.Pot spune ca intr-o oarecare masura am avut noroc-desi mai degraba a fost vorba de spiritul de observatie.I-am vazut din timp ca sunt la ananghie si nu au avut timp sa isi piarda cumpatul- incat in lupta pentru a supravietui-sa se agate cu disperare de mine si sa ne inecam amandoi. Cu o ocazie-am luptat vreo jumatate de ora pentru a salva viata unui baiat.Locuia cateva strazi mai departe de strada pe care locuiesc-era cam de aceasi varsta cu mine.Il cunosteam-deoarece era vecin cu un coleg de clasa al fratelui meu. Si ne intalnise-m de multe ori laTimis.Am jucat si prinsa in apa cu acest tip si stiam ca nu e un inotator prea bun. Cu acea ocazie am iesit la scaldat cu un prieten-un vecin.Timisul era crescut si curgea repede.Era o buturuga de pe care eu si acest prieten saream in apa.Eram de vreo doua trei ore in apa si eram rupt de oboseala de la inotat. Acest tip(nu imi amintesc numele lui-doar porecla:Motanul-isi capatase porecla datorita felului in care sufla apa cand iesea la suprafata)bause patru beri.Cand a venit sa se scalde ne vazuse si a intentionat sa ajunga la noi.Datorita spiritului meu de observatie-am vazut ca incercase sa se prinda de buturuga de pe care saream in apa-dar nu reusise.Si a fost luat de curentul rapid al raului-am vaszut ca incepea sa se scufunde si am inteles ca se afla in dificultate.Asa ca am sarit dupa el,l-am prins de brat si am inceput sa inot cu el inspre mal. Prietenul cu care eram vazand ca ma chinui sa il scot la mal-a inteles si el ce se intampla.Dar nici el nu era un inotator prea stralucit.Totusi a inceput sa ma ajute atat cat putea impingandu-ma din cand in cand spre mal.Eram rupt de oboseala de la cele cateva ore de sarit in apa si inotat.Si foarte probabil-daca nu era acest prieten sa ma ajute.As fi sfarsit inecandu-ma si eu. Cum spune-am,raul era crescut si rapid.Obosit fiind, nu puteam decat sa ma las purtat de curent si sa ma apropi incetul cu incetul de mal.Pentru a ajunge la apa mica. Pe drumul spre mal-instinctul de conservare incerca sa ma convinga sa il las si sa ma salvez.Doar vointa si poate incapatanarea-ma facut sa nu renunt si sa reusesc sa ii salvez viata. Asa ca vezi tu-am trecut prin astfel de experiente.Si am salvat vietii-nu e doar o ipostaza imaginara.

  4. Raa Nor De Ha said

    Am sa iti mai povestesc o istorie care demonstreaza puterea instinctului de conservare al speciei.A fost tot legat de o salvarea de la inec.La raul Timis se exploata nisipul de pe fundul raului-astfel ca in urma exploatari ramaneau pe alocuri gropi de trei patru metri adancime.Era principalul motiv al numarului mare de inecati. Oameni nefamiliarizati cu acest rau si poate ca era de vina si o doza de inconstienta din partea lor.Se plimbau din romantism prin apa mica.Si se trezeau cazand in aceste gropi. Eram cu mai multi prieteni si vecini-am vazut un baiat cu o fata plimbandu-se prin apa.Au cazut intr-o astfel de groapa si nu stiau nici unul din ei sa inoate.Un prieten a aruncat o minge de cauciuc inspre fata.Insa prietenul ei-disperat fiind de situatia in care se afla-a incercat sa prinda el mingea.Si scapase mingea.Cinci dintre noi deja inotau spre ei-pentru a ii salva.Numai ca-toti cinci am prins fata si inotam cu ea spre mal.Eu o timeam de un brat,baiatul care aruncase mingea de celalalt…ceilalti trei o agatasera de picioare.Pe prietenul fetei-pur si simplu il lasasem toti sa se descurce cum o putea.Debia cand am ajuns cu fata la mal si ne-am trezit cu prietenul ei langa noi-am realizat ca pe el il lasasem toti in voia soartei. Instinctul de perpetuare al speciei ne-a comandat sa salvam ceea ce e important din punctul sau de vedere.Fata!Si probabil-tot instinctul de perpetuare-cel de procreere-la facut pe prietenul acesteia sa reuseasca sa isi salveze singur viata-desi nu stia sa inoate. Au mai fost alte cateva salvari la care am participat-dar pe care nu mi le pot asuma-pot cel mult sa impartasesc salvarea acelor vietii-cu cei care au participat la ele.Asa ca cele sapte vietii pe care le-am salvat-nu e vorba de un numar magic.Ci de faptul ca a fost ocaziile in care am salvat singur ori aproape singur viata cuiva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: