Adi's Blog

Cel mai genial blog

Argumentul din design

Posted by Adi pe Iunie 2, 2011

La modul general, argumentul afirma ca in Univers se observa structuri complexe (in special viata si mintea umana), care sugereaza ca ar fi fost proiectate. Probabilitatea ca aceste structuri sa fi evoluat in mod naturalist este atat de mica, incat estimarile vizavi de varsta si volumul Universului fac procesul imposibil (de exemplu, Hoyle afirma ca nici daca tot Unviersul era plin cu supa primordiala, tot nu se putea forma o celula). Prin urmare, au fost create  de o inteligenta.

Si disputele acerbe se poarta in jurul mecanismelor de explicare a acestei complexitati. Insa eu vreau sa ma opresc succint asupra unei forme particulare, si anume fine tuningul. Cosmologia moderna a identificat niste constante independente care, daca ar fi fost putin diferite, Universul ar fi aratat cu totul altfel, facand viata imposibila (constanta cosmologica, numarul de dimensiuni, densitatea materiei in Univers, relatiile intre fortele fundamentale, proprietatile particulelor).

Roger Penrose a estimat aceasta coincidenta la 1:10 la 10 la 123 (este imposibil de spus cate cifre are numarul asta). Si disputele s-au prelungit daca nu cumva exista o multitudine de universuri, in care constantele iau diferite valori, iar noi ne-am nimerit sa fim in ala accesibil vietii. Alternativ, Universul ar putea evolua intr-o serie infinita de ere, in care constantele sa aiba diferite valori…

Lasand SF-ul laoparte, faza mai e ca sunt zeci si sute de constante, fapt care oricarei minti mai deschise ii starneste in mod natural simple intrebari de genul: dar de ce sunt 3 (4, 11) dimensiuni si nu mai multe sau mai putine? De ce sunt 16 particule in modelul cuantic… si nu 10 sau 100? De ce lumina are viteza pe care o are?

Sa vedem niste variante interesante de raspuns: avem 3 dimensiuni spatiale pt ca oamenii s-au gandit, in mod arbitrar, ca pot merge inainte-inapoi, stanga-dreapta, sus-jos. Daca isi imaginau ca Pamantul e sferic, atunci concepeau niste coordonate circulare, nu axiale, iar toata matematica astazi arata altfel.

In modelul standard sunt 16 particule pentru ca atatea au inventat savantii pana acum. Mai demult erau mai putine. Cand or `descoperi` astia de la LHC bosonul Higgs, gravitonul, materia neagra… atunci vor fi mai multe particule in model.

Lumina are viteza respectiva pt ca, mai inainte ca aceasta sa fie calculata, niste neni au stabilit arbitrar unitati de lungime si unitati de timp, precum si au definit viteza ca relatie intre distanta si timp. Precum si au inventat conceptul de viteza, ca si pe cel de lumina.

In fine, toate aceste constante sunt definite arbitrar sau empiric, pe baza altora anterior definite in mod similar. Cam brutala observatia ca toata matematica, fizica si toata stiinta este fundamentata pe niste `constante fundamentale` definite arbitrar de niste oameni… cu mult timp in urma!

O intrebare foarte interesanta era daca matematica e o lume platonica sau o constructie a mintii. Matematica este `out there`, in Univers, sau `in here`, in minte? Raspunsul transant mi-a fost revelat in cartea lui Fritjof Capra, The Tao of Physics:

The notion of fundamental laws of nature was derived from the belief in a divine lawgiver which was deeply rooted in the Judaeo-Christian tradition (cunoastem prea bine obsesia juridica a evreilor). This notion of an eternal, divine law of nature greatly influenced Western philosophy and science. Descartes wrote about the ‘laws which God has put into nature’, and Newton believed that the highest aim of his scientific work was to give evidence of the ‘laws impressed upon nature by God’. To discover the ultimate fundamental laws of nature remained the aim of natural scientists for the three centuries following Newton.

In modern physics, a very different attitude has now developed. Physicists have come to see that all their theories of natural phenomena, including the ‘laws’ they describe, are creations of the human mind; properties of our conceptual map of reality, rather than of reality itself. This conceptual scheme is necessarily limited and approximate, as are all the scientific theories and ‘laws of nature’ it contains. All natural phenomena are ultimately interconnected, and in order to explain any one of them we need to understand all the others, which is obviously impossible.

Si urmeaza o explicatie detaliata, din care sintetizez:

What makes science so successful is the discovery that approximations are possible. If one is satisfied with an approximate ‘understanding’ of nature, one can describe selected groups of phenomena in this way, neglecting other phenomena which are less relevant. Thus one can explain many phenomena in terms of a few, and consequently understand different aspects of nature in an approximate way without having to understand everything at once. Thus physicists construct a sequence of partial and approximate theories, each of them being more accurate than the previous one, but none of them representing a complete and of final account of natural phenomena. Like these theories, all
the ‘laws of nature’ they describe are mutable, destined to be replaced by more accurate laws when the theories are improved.

The incomplete character of a theory is usually reflected in its arbitrary parameters or ‘fundamental constants’, that is, in quantities whose numerical values are not explained by the theory, but have to be inserted into it after they have been determined empirically. Quantum theory cannot explain the value used for the mass of the electron, nor field theory the
magnitude of the electron’s charge, or relativity theory that of the speed of light. In the classical view, these quantities were regarded as fundamental constants of nature which did not require any further explanation. In the modern view, their role of ‘fundamental constants’ is seen as temporary and reflecting the limitations of the present theories.

It is evident that the complete ‘bootstrap’ view of nature, in which all phenomena in the universe are uniquely determined
by mutual self-consistency, comes very close to the Eastern world view. An indivisible universe, in which all things and
events are interrelated, would hardly make sense unless it were self-consistent. In the Eastern view then, as in the view of modern physics, everything in the universe is connected to everything else and no part of it is fundamental. The properties of any part are determined, not by some fundamental law, but by the properties of all the other parts. Both physicists and mystics realise the resulting impossibility of fully explaining any phenomenon, but then they take different attitudes. Physicists, as discussed before, are satisfied with an approximate understanding of nature. The Eastern mystics, on the other hand, are not interested in approximate, or ‘relative’ knowledge. They are concerned with ‘absolute’ knowledge involving an understanding of the totality of Life. Being well aware of the essential interrelationship of the
universe, they realise that to explain something means, ultimately, to show how it is connected to everything else. As this
is impossible, the Eastern mystics insist that no single phenomenon can be explained:

What is soundless, touchless, formless, imperishable, Likewise tasteless, constant, odourless, Without beginning, without end, higher than the great, stable – By discerning That, one is liberated from the mouth of death. Katha Upanishad, 3.15

There the eye goes not, Speech goes not, nor the mind. We know not, we understand not How one would teach it. Kena Upanishad, 3

It moves. It moves not. It is far, and It is near. It is within all this, And It is outside of all this. Isa-Upanishad, 5

Tranquil, let one worship It As that from which he came forth, As that into which he will be dissolved, As that in which he breathes. Chandogya Upanishad, 3.14.1

Brahman is life. Brahman is joy. Brahman is the Void . . . Joy, verily, that is the same as the Void. The Void, verily, that is the same as joy. Chandogya Upanishad, 4.10.4.

L8 edit: am reurmarit debatul Hitchens-Craig… la un moment dat, Hitchens critica argumentul din design pe baza faptului ca Universul se indreapta spre distrugere etc. La care Craig replica ca durata operationala a unui obiect nu este relevanta pt chestiunea daca a fost proiectat sau nu, si masinile se defecteaza, si calculatoarele se strica… dar cu siguranta ca au fost proiectate. Hitchens nu a stiut sa raspunda simplu: noi deducem ca Universul ar fi fost proiectat pe baza observatiilor despre acesta. Daca argumentele ca Universul nu ar fi fost proiectat sunt mai puternice, atunci concluzia se impune ca Universul nu a fost proiectat. Raspunsul lui Craig asuma ca ipoteza `Universul a fost proiectat` trebuie contrazisa complet, ceea ce nu este cazul. Hitchens trebuia doar sa incline balanta argumentelor in favoarea sa, nu sa demonstreze ca designul este imposibil.

O analogie ar putea fi un proces: Craig sustine ca acuzatul este nevinovat, Hitchens arata ca acuzatul nu are alibi pt momentul crimei. Desigur, exista argumente pt condamnare, de genul motiv, prilej etc. si alte argumente impotriva… totul sta in stabilirea validitatii alibiului.  Craig practic afirma ca, desi acuzatul nu ar avea un alibi valid asta nu inseamna ca a comis crima. Dar nu faptul individual ca nu are alibi inseamna ca va fi condamnat. Ci cumulul tuturor dovezilor prezentate. Deci Craig nu ajunge sa arate ca individual orice critica a designului nu elimina complet posibilitatea designului, ci sa arate ca nu poate exista o masa critica de argumente impotriva designului, care sa faca aceasta ipoteza mai putin plauzibila decat alternativa.

39 Răspunsuri to “Argumentul din design”

  1. fastleppard said

  2. fastleppard said

    http://fastleppard.deviantart.com/gallery/#/d356a1y

  3. fastleppard said

    http://fastleppard.deviantart.com/gallery/#/d34op0b

  4. fastleppard said

    http://fastleppard.deviantart.com/gallery/#/d30iqen

  5. fastleppard said

    http://fastleppard.deviantart.com/gallery/#/d2qb0mi

    • Adi said

      Fast, ce frumos!
      Vreau sa fac si eu un clip… gen ala de am facut cu fotografii, Omenirea e o boala

      • fastleppard said

        Alea sunt lucrarile mele, eu l-am desenat cu placa digitala in corel .
        E ca si cum ai picta , numai ca pictezi digital, bine la unele am combinat si niste efecte gen 3d!
        Prima data am facut schite in creion, apoi l-am scanat , si colorat pe pc in corel sau photosop .
        Iar melodia de la clip este de la trupa Boston , iar melodia se numeste – The Launch , si mi sa parut ca se potriveste extraordinar cu creatiile mele .
        Mai am cateva documentare acolo pe youtube facute de mine , unul dintre ei e cu ingerii dacazuti .

  6. fastleppard said

    Si link-urile celelate sunt tot din creatiile mele, postate pe deviantart , unde am eu cont .
    :d

  7. fastleppard said

    Poti sa faci si cu poze, ca e mai simplu si mai rapid , sa il editezi din imagini cu efecte , un sunet pe fundal , si eventual o titrare s-au o inregistrare vocala .

  8. fastleppard said

    Uite asta e editat de mine , montajul din film , suprapus cu melodia, si am suprapus imaginile sa se potriveasca exact !

    • Adi said

      Nu mi se pare deloc ca imaginile se potrivesc exact!!

      • fastleppard said

        Eu zic de partile din film, decupate .
        Imaginile au fost pus ela sfarist si nu leam pus exact pe masura .

    • Adi said

      Ba nu, se potriveste… dar nu prea imi place melodia! Desi ideea este interesanta…
      In fine, ce parere ai despre ce a zis Socrate, ca daca oamenii ar cunoaste Binele, atunci automat ar face ce este bine?

      • fastleppard said

        Pai Socrate dupa parerea mea daca ar fi trait pe vremea lui Hristos cu siguranta ar fi devenit apostol , la cat de smerit era pentru vremea lui .
        Eu din cate am studiat despre el, am inteles ca se multumea cu putin, era bland si avea o smerenie pe cfare oamenii la acea vreme nu o prea apreciau , li se pare putin deviat pentru ca era bland .
        Stiu ca era cam urat , bine asta spuneau atenienii .
        Dar el a fost un om prea bun pentru epoca in care sa nascut , si a fost deosebit .
        Da ar fi normal daca oamenii ar sti sa discearna binele de rau , ar fi pace , dar pe acet pamant binele inseamna nebunie .
        Pentru ca prin bunatate multi si-ar pierde puterea, controlul s-au stapanirea .
        Sunt oameni care pe acest pamant numai din a stapani pe altii traiesc , subjugare, vrajba, si inrobire a celorlalti .
        Iar cei rai vad binele din alta perspectiva – un ucigas spune ca a facut un bine ca la omorat pe cel ce la deranjat, sau daca a dat in cap ca sa fure averea victimei, tot un bine reprezinta pentru ucigas – dar asta nu e o cale dreapta .
        Binele trebuie sa fie in sensul de blandete, iertare, si repsect reciproc asociat cu ajutorul fata de semeni .

    • Adi said

      De acord. Dar este adevarat ca orice fapta pe care o savarseste orice om… i se pare acestuia ca este un lucru bun? Si de ce?

      • fastleppard said

        Hristos spunea ca daca nu va veti iubi si dusmanii, ce rasplata mai asteptati din ceruri !
        Bunatatea trebuie sa fie absoluta , si a fost frumos manifestat prin Socrate dar desavarsita prin modelul nostru si mantuitorul nostru Iisus Hristos .
        Daca il ai pe model pe Iisus nu iti mai trebuie nimica, daca citesti spalmii o sa iti dai seama ca David a avut momente cand era prigonit dar cu rabdare si intelepciune sia dat seama ca dusmanii lui vor cadea in propria groapa, sau nelegiuire , pentru ca orice fapta pe care o faci vine inapoi ca un bumerang .

    • Adi said

      Fast! Tu ai fost atent care era intrebarea?🙂

      • fastleppard said

        Pai cand faci fericit un om printr-un dar , sau cand il scapi de o greutate care il apasa pe umeri e deja un lucru inevitabil de bun .
        Daca acel individ sufera si nu are scapare iar tu in cauza il ajuti este un lucru bun .
        Daca acel om urmeaza asceza si stie sigur ca numai prin anevoi se va desavarsi , el va avea deja o intelepciune si o cale de urmat si te va refuza cu politete ca nu e nevoie sa il ajuti pe el, dute si ajuta pe altii care au nevoie de ajutor .
        Ascetul dintr-o paine nu manaca decat jumate sua un sfert pentru ca se gandeste ca si alt om infometat ar putea sa manace din ea .
        Pentru noi cei din societate binele vine prin comoditate si prin distractie , daca e facuta cu bun simt iese frumos, iar daca e facuta cu nesimtire si nerusinare se numeste deja dezdrabalare , chiar daca unora le place si se simt bine .
        Ca sa cunosti ce inseamna binele in adevratul sens al cuvantului trebuie sa ai parte de suferinte, pentru a tanji dupa bine .
        Binele absolut nu va fi cunoscut de oamenii de rand care traiesc intr-o societate materiala cu principii materiale , binele va fi cunoscut numai de acei indivizi care au suportat din greu multe necazuri si neajunsuri si au tinut pana la capat .

    • Adi said

      The condition through which one passes at the time of death is supposed to be something like the dream state. When a person is about to pass away from this world, his waking consciousness in the sense of his awareness of the sense-world, the consciousness of people outside and the feeling of the presence of things around, etc. etc. diminishes in intensity, gradually. He cannot think as other people think. Then he will be in a state of dream, as it were. Though it is of a different kind, yet it is supposed to be something like dream. It is not exactly similar to our normal dreams of daily life in every respect, in every minute detail, but it cannot be compared to any other state. It is a dream-like experience because it is not intense like waking perceptions of the world, nor is it a complete obliteration of consciousness like in sleep. It is not abolition of all feeling. There is some sensation. And they say, when you are about to pass away from this world, you have some perceptions of the other world also. You will begin to see certain things. The feelings will indicate where you are going. The other world will begin to reveal itself in some modicum. Just as when you cross the boundary of one country and enter into another country, you will see the police of this country as well as that country. This police will see what you are taking out of this country, and the other police will check up what you are bringing. Both will be seen. You have to be checked up by two kinds of police when you are crossing from one country to another country. Likewise, at the time of passing, the conditions of life in this world will be pulling you in the outward direction towards objects of this world, due to the attachments you had earlier. The love of body, the love of relatives, the love of wealth, the love of position, various types of loves – they pull the mind back to this earth, and so you feel a sort of unhappiness as you know these have to be left behind. Then there is the pull from above, which tells you, as it were, ‘here your stay is finished, now you must come away’. That intermediate state through which one passes is said to be a kind of preparation for waking into another world altogether, which you call, ordinarily, rebirth. Rebirth does not necessarily mean coming back to this world. It is an awakening in any realm whatsoever, according to the nature of your desires, the actions that you performed in this world, etc.

    • Adi said

      This great Being, Mahan Aja, is the Ātman, or the Self of beings.’ Sa vᾱ eṣa mahᾱn aja ᾱtmᾱ: ‘This immortal great Reality is the Self of all beings’, a very interesting sentence. It is the great Reality; It is also the inner Self of all beings. You should not forget this aspect. It is not an extra-cosmic creator of the universe; it is not a transcendent God who is above our heads. It is at once the Ātman, our very Being, our very Self, and the very Existence of all things. It is the immortal Being which is also the Self of things. Yo’yaṁ vijñᾱnamayaḥ prᾱṇeṣu: ‘It is manifested as the light in one’s own intellect, in one’s own reason, in one’s own understanding. The little light that peeps through our intellect is this great Light of Being.’ It is luminous in one’s own heart as the deepest conscience. The heart that you speak of generally, the feeling that you speak of, the conscience that you speak of, is the Hṛdaya of the Upaniṣhad. It is cosmic in its nature. The little heart of yours which appears to be encased in the body is really cosmic in its nature. It is all-pervading. The little ether in the body is very much like the cosmic ether. The little space inside a small vessel is not distinguishable from the vast ether outside, as we all very well know. Likewise is this little peeping, twinkling consciousness – ether in our own hearts, indistinguishable from the consciousness ether of the Absolute outside. The comparison is very interesting and very apt, of course. The space within a little tumbler is indistinguishable from, not different from, the vast space outside. The distinction between the two is only apparent; it is not real. It is only the walls of the vessel that make us feel that there is a distinction between the space within and the space without. There is no such thing as space within and space without. It is an impartite all-comprehensive expanse. So is the consciousness which is the ether of our hearts. So, this ether of the heart within us, the little space within, which is twinkling with the light of intelligence in our own selves, is identical with the Universal Light.

  9. anyone said

    „In fine, ce parere ai despre ce a zis Socrate, ca daca oamenii ar cunoaste Binele, atunci automat ar face ce este bine?”

    Dpmdv ce a zis Socrate aici ar trebui catalogat ca o lege fundamentala dupa care functioneaza omenirea.

    Totusi, din cele spuse de Socrate ar rezulta ca toata lumea face binele. Si s-ar parea ca intradevar asa este.

    „Binele absolut nu va fi cunoscut de oamenii de rand care traiesc intr-o societate materiala cu principii materiale , binele va fi cunoscut numai de acei indivizi care au suportat din greu multe necazuri si neajunsuri si au tinut pana la capat.”

    Binele absolut, in acest moment nu-l cunoaste nimeni, si nici nu l-a cunoscut nimeni niciodata (cel putin nu in perioada despre care omenirea detine informatii). Nici Isus, nici Buddha si nici altii (sau poate l-au cunoscut in forma de la punctul (1), putin mai jos). Ei au cunoscut doar parti ale binelui absolut. Chiar daca sunt oamenii care cunosc binele absolut si il „folosesc” in fiecare zi ei nu au cum sa demostreze ca acela este binele absolut. Sau, poate chiar acele persoane de la care nu se asteapta a cunoaste binele absolut, il cunosc, poate fara sa fie constiente de acest lucru. Mai pe scurt binele absolut nu poate fi demostrat, probabil doar daca: (2)

    Sau cine stie, poate l-au descoperit altii dar il tin bine ascuns, fapt care s-ar contrazice cu ideea de bine. In sensul ca acel care a descoperit binele absolut si nu face binele de a-l oferii si restului omenirii pentru a trai mai bine, nu face bine🙂. Si in acelasi timp se contrazice cu ce a zis Socrate. (1) Doar daca, binele absolut „ii spune” celui caruia la descoperit ca nu e bine ca lumea sa stie binele, astfel face bine ca-l tine ascuns.

    (2)Dar totusi, ca sa cunoasca binele absolut ar fi trebuit sa se intalneasca cu Dumnezeu, sau cu ala sau aia care a facut lumea, viata, existenta.

    • Adi said

      Primele 2 afirmatii le gasesc practic echivalente… fiecare om are orientarea lui, worldviewul propriu, imaginea lui despre lume, care ii dicteaza ceea ce este bine si ceea ce nu este bine
      …chiar si la modul ca `nimic nu este rau sau bine, ci fiecare decide sau societatea decide sau omenirea decide sau Dumnezeu decide`

      Dar evident ca astea sunt doar simptome ale iluziei umane. Binele absolut nu poate fi dependent de capacitatea cuiva de a lua decizii. Nici macar din partea unui legiuitor/arbitru perfect!

      Tot Socrate parca mai spunea ca o revelatie din partea zeilor nu este decat un fapt deja cunoscut… insa pus intr-o lumina noua.
      De vreme ce, dpdv al moralei, gasirea binelui absolut este un esec… singura concluzie de la sine evidenta este ca binele absolut nu poate face obiectul unui sistem moral.
      Prin urmare, a fi chiar perfect moral nu poate fi sinonim cu a cunoaste binele absolut.

      • anyone said

        Dar daca chiar binele absolut este o iluzie? Probabil ca totul e perfect asa cum e, probabil ca noi doar ne facem iluzii. Deci daca nu exista raul absolut(totul e perfect), cum ar putea exista binele absolut. Sau de ce ar mai fi nevoie de el?

        Cred ca binele e raportat strict la existenta noastra sub forma de om, de viata pe Pamant. Daca ma ajuta e bine, daca nu e rau. Iar pe Dumnezeu nici macar nu-l intereseaza acest bine. Pentru Dumnezeu acest bine sau rau este doar o proprietate a vietii.

    • Adi said

      Nu se poate afirma ca binele absolut ar fi iluzoriu sau real… insa fara dubiu ca orice opinie am exprima noi privind binele absolut… aceea ar fi iluzorie!
      O cunoastere la modul asta, superficiala, relativa, este incompatibila cu natura absoluta a binelui.

      E intr-un fel f aproape de adevar sa afirmi ca totul e perfect asa cum e… daca intelegi cum anume si raul (ceea ce percepem noi ca rau, la randul sau iluzoriu) face parte din acest bine absolut!!🙂

      • anyone said

        „Nu se poate afirma ca binele absolut ar fi iluzoriu sau real… ”

        La fel as putea spune: Nu se poate afirma ca omul cu 7 capete, trei maini, 11 ochii si fara picioare ar fi iluzoriu sau real.🙂

    • Adi said

      Exact!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: