Adi's Blog

Cel mai genial blog

Inca putin despre Advaita Vedanta

Posted by Adi pe August 2, 2011

Dupa cum aratam in articolul precedent, scoala filosofica intemeiata de Adi Shankara insista pe identificarea sinelui individual (Atman) cu Sinele universal (Brahman). Aceasta se explica usor prin faptul ca implicarea individuala (Jiva) a lui Atman in lumea materiala este iluzorie (Maya).

Aceasta concluzie poate fi usor sustinuta de urmatorul thought-experiment. Toti oamenii simt ca exista. Sentimentul de existenta al fiecarui om in parte este diferit de sentimentul de existenta al celorlalti oameni? Este sentimentul meu ca eu exist identic cu sentimentul tau ca tu existi? Daca am face schimb de `roluri`, am simti vreo diferenta?

Diferentele intre noi sunt date de subiectivitatea cu care percepem realitatea. Daca insa cineva nu ar avea niciun fel de perceptie: n-ar vedea, n-ar auzi, mirosi, simti etc., in plus, nici nu ar avea ganduri in minte si nici amintiri… cum s-ar simti acea persoana? Ar simti probabil un fel de existenta pura: eu exist pur si simplu. Desigur, nu ar constientiza existenta a nimic altceva in afara de sine. Nu exista nicio obiectie teoretica pt acest experiment… este posibil de imaginat cineva anesteziat si amneziat. Este insa imposibil de exprimat ce ar simti persoana respectiva, dar stim ca nu are cum sa fie `nimic`, pt ca este in continuare in viata.

Este remarcabil de concluzionat ca sentimentul propriei existente ar fi identic la toti oamenii, independent de toate diferentele fizice si mentale care exista intre acestia! Nu exista doi oameni identici sub aspect trupesc si psihic, dar toti oamenii impartasesc sentimentul fundamental al existentei proprii. Ce deosebit de interesant!

Totodata, acest monism pur idealist depaseste net si fenomenologia si ne face sa intelegem si cum au luat nastere celelalte sisteme religioase. Reamintesc cele 3 izvoare care inspira gandirea religioasa: sentimentul sacrului, contemplatia asupra lumii (`creatia`, necesitatea implicita a unui Creator) si contemplatia asupra sufletului (locul in lume, sensul vietii, incluzand viata dupa moarte).

Sistemele religioase incipiente, pe care astazi le numim `pagane` sau politeiste, au pornit prin investigarea sentimentului sacru. Primitivii au constituit edificii si stabilit credinte si obiceiuri care sa traduca trairea lor. Manifestarile externe au fost menite a exprima misterul interior. Divinul era dimensiunea fundamentala a vietii, nu materialul. Primitivul vedea toate fenomelele si evenimentele din viata sa ca manifestare divina, motiv pt care desemna zeitati responsabile. Nu putem vorbi strict de iluzie in acest caz, ci putem remarca Avidya, o oarece naivitate (sub influenta Maya, Jivatman – in stare completa de Avidya, ca in cazul omului nereligios, doar prin simturi – percepe pe Brahman ca Prakriti, natura materiala). Primitivul nu urmarea sa raspunda intrebarilor existentiale, ci pur si simplu sa traiasca linistit si in acord cu natura si vointa zeilor (fara sa striveasca corola de minuni a lumii; reamintesc ca zeii fac parte din aceasta lume materiala, sunt entitati superioare a caror comuniune este cautata). Putem identifica, la acest nivel, telurile primare ale vietii fiind identificate ca Artha, Kama si Dharma, prosperitate materiala, satisfactie vitala si simtul datoriei.

Contemplatia asupra lumii constituie sursa principala a credintelor pe care astazi le numim occidentale, de sorginte abrahamica. Evreii, crestinii si musulmanii pornesc de la observatia naturii lucrurilor, ca tot ceea ce se intampla are o cauza in lumea in care se intampla; prin urmare, lumea insesi trebuie sa aiba o cauza in afara ei (cunoscutul argument cosmologic). Aceasta cauza este Creatorul. Este usor de inteles ca aceste credinte pornesc de la nostalgia miturilor creatiei si construiesc pe filiera istorica. Putem distinge influenta Mayei: daca percepem in mod eronat lumea materiala ca realitate fundamentala, suntem indreptatiti sa consideram ca a fost creata. Dar, daca intelegem ca lumea materiala este un construct mental, iluzorie (practic, mintea creaza materia), nu mai ajungem la concluzia ca lumea este creata ex-nihilo de un creator transcendent ei (sub influenta Maya, Jivatman percepe cu mintea pe Brahman ca Ishwara, Lord, forma manifestata a lui Brahman, Saguna Brahman, respectiv Creatorul din religiile clasice). Sezisam totusi ca progres accentuarea importantei Dharmei ca obiectiv principal al vietii materiale.

Contemplatia asupra sinelui este insa izvorul cel mai profund al ideilor religioase. Cine sunt eu pare o intrebare mai fundamentala decat cine a facut Pamantul sau de ce a fulgerat. Analiza statutului existential al omului, conditiile de efemeritate, conditionare si suferinta izvorasc cele mai profunde idei religioase, pe care le intalnim in Orient si in traditiile mistice. Realizand natura sa spirituala, omul care risipeste Avidya, invingand astfel Maya, transcende (prin implinire sau detasare) obiectivele primare ale vietii, dedicandu-se exclusiv obiectivului fundamental, Moksha, eliberarea si Nirvana.

Aceasta tipologie se suprapune pe abordarile mantuirii. Astfel, prima categorie dezvolta karma-yoga, salvarea prin actiune, fapte subscrise si dedicate implinirii Dharmei. Primitivul nu intrevedea o transcendere a lumii, ci o integrare in aceasta, la modul universal insa, nu particular. A doua categorie dezvolta devotiunea, bhakti-yoga, salvarea prin dedicarea catre divinitate. Omul transcende conditia materiala prin serviciu devotional. Toate actiunile sale se subscriu unui obiectiv mai inalt decat `simply Dharma`, acesta fiind relationarea cu divinitatea. Astfel se si explica necesitatea scripturilor. Omul religios intuieste ca simpla conduita morala nu este suficienta si initiaza un demers de cunoastere (este adevarat, la mana a doua).

Acest demers de cunoastere este insa incununat cu jnana-yoga, realizarea naturii spirituale, prin experimentarea personala a unitatii cu divinul. Acest demers este unul de sinteza, care cuprinde si perspectivele anterioare, karma-yoga si bhakti-yoga. Nici vorba de alternativa, ci de complementaritate (karma-yoga reprezinta implinirea Dharmei, fara de care progresul spiritual nu poate exista, iar bhakti-yoga sporeste progresul prin remedierea karmei negative, purificare a mintii fara de care cunoasterea ar fi imposibila).

Dupa cum am aratat, Shankara explica ca, in context pragmatic, creatia este activitatea existentiala (asta face el, asta e natura lui, ca si cum focul arde sau apa curge) a lui Ishwara (Saguna Brahman din varianta `monism calificat` a Vedantei), altfel spus manifestarea, emanatia lui Brahman… concept analog cu `energiile necreate` din crestinism. Dumnezeu nu creaza lumea din nevoie, interes sau pentru vreun motiv, deoarece fiind perfect, nu are nevoi sau interese, nici macar din dragoste, deoarece Dumnezeu este dragoste la modul absolut, nu are nevoie de obiect al dragostei sale (relatie de iubire intre subiect si obiect, asadar dragoste relativa).

Aceasta ar suna oarecum descumpanitor, ca Dumnezeu nu creaza lumea de fapt din dragoste si, in plus, Jivatman apare oarecum inselat de iluzoriul creatiei (Maya). Este, in orice caz, mai bine decat ca sufletul sa fie inselat de iluzoriul dragostei lui Dumnezeu🙂 Dar, mergand pe analogia piesei de teatru, publicul nu se supara ca este `inselat` de faptul ca actorii interpreteaza un rol care nu este `actorul insusi`. Tocmai asta este frumusetea piesei de teatru (lila), altfel nu s-ar duce nimeni la teatru sa vada oameni obisnuiti fiind ei insisi, neinterpretand nicio piesa. Acesta este misterul fortei creatoare a lui Dumnezeu (si al oricarei creatii in general), a transforma ceva in altceva, care acel ceva nu era inainte sa se aplice forta creatoare. Cand vezi o statuie din piatra nu te deranjeaza ca sculptorul a ascuns ca statuia a fost confectionata din piatra, dandu-i o silueta umana.

In context absolut, insa, multiplicitatea creatiei apare ca iluzorie. Atman (principiul personal) este unic si identic cu Brahman (realitatea absoluta). Nu este vorba de niciun impersonalism, realitatea absoluta este constiinta unica. Atman nu este doar o parte care se dizolva in intreg, ci Atman este chiar intregul (in acest fel, intelegem totodata ca nu principiul personal se dizolva, ci iluzia multiplicitatii). Atman apare doar ca multiplicitate (mai multi Atmani) in sensul in care Luna apare ca mai multe reflectii pe diferite suprafete de apa. Analog, Atman apare asociat cu mai multe corpuri ca urmare a Maya.

Atman este, asadar, spectatorul piesei de teatru (lila), care se identifica cu rolul interpretat de diferiti actori (Maya, manifestata pragmatic in gunele lui Prakriti) devenind Jivatman. Cititorul acestor randuri o face tocmai din acest statut, de actor. Salvarea vine atunci cand actorul realizeaza ca el este de fapt spectatorul.

9 Răspunsuri to “Inca putin despre Advaita Vedanta”

  1. babacher said

    Am mai citit articolul acesta pe blogul tau dar nu l-am comentat caci nu sunt asa de initiata in mitologia orientala ca tine si nu stiu daca nu te vor plictisi parerile mele.
    Imi place mitologia orientala adresata meditatiei lipsita de interesul pentru valori materiale dar nu se prea potriveste cu stilul nostru de viata. :))N-ai timp sa meditezi mai mult de o ora si asta doar la culcare.
    Totusi inteleg ceea ce scrii si recunosc ca ai dreptate. E un altfel de a privi lucrurile.
    Fac o singura observatie, daca Dumnezeu este perfect si nu are necesitati care sa justifice in nici un fel interesul lui de a face lumea, dece a facut-o?
    Eu inteleg ca nu are nevoie de dragostea noastra dar de ceva tot trebuie sa aiba nevoie ca sa fie interesat sa se apuce de treaba, are nevoie sa existe :))
    Daca nu faci nimic nu existi, Deci Dumnezeu, ca sa existe trebuie sa faca ceva, macar trebuie sa gandeasca.
    Deci sterge de acolo ca Dumnezeu nu are nevoie de nimic. Are nevoie sa existe si face pentru asta ceea ce trebuie. Doar ceea ce trebuie si din necestiate ! :))
    Inainte de a exista Dumnezeu nu exista nimic, nimic nu misca. :)) Asa ca savantii au inventat Big-Bangul ca sa poata explica existenta lui Dumnezeu.
    Glumesc dar ar fi multe de spus. Dumnezeu asa cum i;l inteleg eu are mai mult din dumnezeul oriental decat din cel crestin dar e greu sa discuti in termeni pe care nu-i stapanesti.

    • Adi said

      Un comentariu! Ce dragut… multumesc🙂
      Recunosc ca chestiile astea fundamentale… care sunt relativ teorie, pe care apoi le deceli prin experienta mistica… si eu citesc de multe ori aceleasi materiale, apoi altele, apoi iar recitesc… pana inteleg🙂
      Evident ca e dificil sa intelegi… dintr-o perspectiva din care nu ai mai privit niciodata!
      Eu practic f rar meditatie… organizat. Adica practica propriu-zisa…
      Ci mai mult spontan… ma trezesc uitandu-ma pe geam, in timp ce lucrez la birou… si ma luminez vizavi de un lucru neasteptat🙂
      Noaptea nu este indicata practica meditatiei! Noaptea este tamas… nu e de mirare ca majoritatea activitatilor sexuale se petrec noaptea🙂
      Dimineata la 4-5 ar fi ideal!

    • Adi said

      Sunt f nervos, deoarece de 2 ori am scris comentariul asta si de 2 ori s-a blocat Mozilla si am pierdut continutul🙂
      Asa… a 3a oara!
      `daca Dumnezeu este perfect si nu are necesitati care sa justifice in nici un fel interesul lui de a face lumea, dece a facut-o?`
      N-a facut-o!!
      Shankara explica cu minutie ca actiunea si cunoasterea sunt… antonimice. In fine… este o chestiune foarte complexa.
      Marele triumf al filosofiei vedice este ca ne explica ca ignoranta noastra ne face sa credem ca lumea a fost creata!
      Intreaga existenta nu este de aceasta natura (cauzala, cosmologica), ci doar asa ne pare noua, din cauza iluziei (manifestata prin ignoranta dpdv al cunoasterii si pacat in fapta).
      Este adevarat ca mitologia puranica prezinta mituri ale creatiei, care sunt insa de o simbolistica aparte… Este vb de tripleta Brahma, Vishnu, Shiva, relevand aspectele de creatie, mentinere si distrugere.
      Este probabil la fel de apocrifica ca si Treimea crestina… dar ideea este cam aceeasi, de ipostas. Desi persoanele in sine nu au nicio corespondenta. Vishnu cel mult se mai zice ca se intrupeaza in Krishna, Rama, Buddha si alte Avatare… dar aceasta este o teologie foarte tarzie. Insa cea mai populara in India contemporana.
      Trebiuie intelesa si dihotomia manifest-nonmanifest. Saguna-Nirguna.
      In aspectul manifest, care ne apare noua, prezentat in literatura, Ishwara, Lord, creatorul… in acest cadru, se considera ca a crea, mentine si distruge este Dharma lui Dumnezeu, jobul sau. Asa cum Dharma focului este sa arda, cu asta se ocupa Dumnezeu… Focul nu `are nevoie` sa arda… ci pur si simplu asta face parte din existenta lui.
      Desigur, aspectul nemanifest nu poate fi comunicat prin literatura, ci doar prin experienta mistica🙂
      Traditiile `occidentale` vizeaza evident cu precadere aspectul manifest. Cam in liniile astea se poate tentativa o raportare a celor 2 moduri de gandire.

  2. babacher said

    Spui ceva interesant si ar trebui sa dezvoltam pentruca sunt mai multe idei. Fiecare necesita discutii.
    Deocamdata ma gandesc la ce spui tu, actiunea si cunoasterea un fel de doi termeni pentru acelasi sens, sau sa zicem, similar…
    Da…….. poate fi si intr-un fel chiar este…..
    Si daca Dumnezeu nu a creat lumea si nici nu il intereseaza ce rol are Dumnezeu ? Este doar de decor pentru a ilustra „perfectiunea”..
    In cazuL asta eu nu i-asi zice Dumnezeu ci Mr. Perfectiune !
    Dar ti-am spus, ma mai gandesc si revin !

    • Adi said

      actiunea si cunoasterea… tocmai am citit si eu de curand acest eseu upanishadic, al lui Krishnananda:
      http://www.swami-krishnananda.org/essay/essay_1.html
      N-ai decat sa te chinui cu engleza… eu nu as citi autori romani in aceasta problema.
      Desigur, Eliade e un caz aparte… dar el mai mult cu istoria, sociologia… decat cu filosofia.
      Sau poti sa astepti pana ma trasneste pe mine inspiratia si scriu si eu un articol pe aceasta tema… ceea ce nu iti recomand. Cel putin avand in vedere ca intre aceste 2 articole au trecut 7 luni🙂
      Ai remarcat totusi ca am zis actiunea si cunoasterea sunt… antonimice. Nu SINONIME??
      In mod inevitabil, daca noi percepem lumea si o intelegem in mod distorsionat… din cauza ignorantei. Atunci cu atat mai mult pe Dumnezeu,.
      De fapt, al triumf deosebit al filosofiei vedice este aceasta formulare a `supraimpunerii`: Maya este proiectata pe Brahman. Ignoranta ne face sa percepem pe Dumnezeu ca `lumea`.
      Aici ar aduce a ceea ce in occident se cheama `panteism`, dar este un termen extrem de ignorant, deoarece sugereaza ca Dumnezeu ar fi EGAL cu lumea, Universul. Cand, in realitate, lumea este iluzorie, iar Dumnezeu adevarul absolut. Ceea ce sunt perfect opuse.
      Contempla asupra analogiei cu sarpele si funia. Un colac de funie, pe intuneric, pare un sarpe. Cand aprinzi lumina (distrugi ignoranta)… vezi adevarul, colacul de funie! Sarpele era aceasta superimpozitie.

  3. babacher said

    Am vazut ca ai mai scris ceva si m-am intors sa vad ce. Cred ca sunt adormita de tot. Nici nu am mai citit tot ce ai scris acum dar am vazut prostia ce am scris ! Nu stiu cum am inteles eu in loc de antonime sinonime.
    Revin maine ca acum vorbesc aiurea

    • Adi said

      Dimineata e modul intelepciunii, sattwa, sa ai mintea clara, sa studiezi.
      Ziua e modul pasiunii, ca sa ai energie, sa lucrezi,
      iar noaptea e modul ignorantei, ca sa dormi, sa te odihnesti.

      • babacher said

        Nu am ajuns cu studiul hinduismului asa avansata ca sa discut ceea ce ai adus in discutie dar am inceput sa ma documentez:))
        M-am documentat asa cum se poate documenta cineva azi, pe google ! :))
        Nu pot spune ca habar nu aveam despre religia hindusa, dar nici ca o inteleg suficient. Citind acum o sinteza, am tras o concluzie potrivita unui raspuns mai “general”.
        Chiar documentul citit spune ca cele doua religii, crestinismul si hinduismul sunt nereconciliabile, si are dreptate, asa sunt, dar au si ceva in comun.
        – Crestinismul este preocupat de definirea lui Dumnezeu ca fiind asa cum se defineste singur prin inspiratia divina a cartilor sfinte, “Eu sunt ceea ce sunt” . De fapt o trinitate compusa din: Tatal (creatorul), Fiul (cuvantul sfant) si Sfantul Duh (puterea), legati intre ei prin niste legende frumoase. Crestinul este interesat sa ajunga langa Dumnezeu si crede ca acesta se face dupa moarte daca va avea un anume mod de viata, credinta, rugaciuni si ritualuri.
        – Hinduismul nu este preocupat de a-l defini Divinitatea considerand ca de fapt “ Este ceea ce este”, totul, dar il defineste tot ca o trinitate compusa din Brahma (creatorul), Vishnu (elementul pozitiv) si Shiva (elementul negativ), combinatia intre ei fiind deasemenea o diversitate de legende frumoase. Hindusul este preocupat de a ajunge si el langa divinitate si este si el de parere ca asta se intampla dupa moarte iar calea este tot un anume mod de viata, de fapt constrangeri psihice greu de realizat asa ca si-a luat o marja de siguranta admitand ca daca nu ii reuseste “din prima”, poate incerca si a doua si a treia oara, ori de cate ori trebuie, prin reincarnari succesive, dar este dator sa se straduiasca caci reincarnarile sunt mai fericite sau mai putin fericite in functie de cat s-a straduit.
        Eu sunt adepta unui mod relaxat de viata. Mi-e teama ca traiesc doar odata si nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard. Nu intentionez sa ma chinuiesc nici ca in ritualul crestin habotnic si nici in ritualurile yoghine fantasmagorice. E interesant sa le practici cu titlu informativ pe ambele dar nu exagerat. Pana la un punct si crestinii au un stil de viata sanatos si inteligent, la fel si practicarea exercitiilor yoga dar ce e mult, strica.
        Discutand insa despre yoga, sunt exercitii interesante. Nu mi-as propune insa niciodata sa ating Nirvana sau o alta stare definita prin nu stiu ce cuvant caci nu mi-as propune niciodata sa ajung in lumea de dincolo cu un vehicol care sa ma plaseze mai „in fata”, mai „langa divinitate”. Daca as fi interesata de un loc mai in fata as da din coate aici si m-as asigura ca pot face asta si aici, in lumea asta,
        Imi pare rau daca te dezamagesc. Am vazut ca esti dur si poti sa spui ceea ce crezi chiar daca nu convine celui care te asculta. Nu ma supar daca spui ca sunt o ignoranta sau si mai rau.
        Astept insa sa imi dai argumente pentru un stil de viata, yoghin sau crestuin sau sa comentezi ceva interesant din credinta hindusa caci exista multe adevaruri in afirmatiile unor guru hindusi.
        :))
        Dar inca nu am citit ultima ta postare. Poate acolo e ceva mai interesant. Timpul este foarte scurt. Nu prea ajunge pentru cate vrem sa facem.

    • Adi said

      `Religia hindusa` este mai degraba un termen peiorativ🙂
      Sub umbrela termenului `hinduism`, inventat de britanicii colonialisti prin sec 18… sta toata traditia multimilenara, filosofica si religioasa, a subcontinentului indian🙂
      E, practic, un termen mai amplu chiar decat `Occidentul`🙂
      Lasand laoparte elementele mitologice, strict nationale etc. …ramanem cu perla gandirii umanitatii, filosofia vedica.
      De fapt, insusi termenul `vedic` face referire la Vede… dar pretentia este ca acolo doar au fost formulate in scris pt prima data, in realitate ele insotind omenirea dintotdeauna (circuland in forma orala). Si este adevarat ca idei similare intalnim in cadrul tuturor traditiilor mistice, inclusiv crestina si musulmana.
      Asa… exista scoli intemeiate pe textele vedice si scoli neintemeiate pe acestea… dintre care cel mai proeminent exemplu este budismul. Budismul este probabil cel mai cunoscut produs al culturii indiene, totusi nu este unul `ortodox`.
      Asta suna cam bizar, avand in vedere ca suntem obisnuiti ca mai toate grupurile religioase cunoscute sunt intemeiate pe aceleasi scripturi.
      Desigur, insa, cele mai multe scoli sunt intemeiate pe filosofia vedica… si sunt cu adevarat multe! Poate la fel de multe ca si sectele crestine🙂

      Am schitat eu in raspunsul anterior, vizavi de `manifest` si `nonmanifest` cam de ce crestinismul si hinduismul sunt nereconciliabile… dar nici nu vad de ce te-ai fi asteptat sa fie… in fond, Occidentul si Orientul sunt diferite cam de la cer la pamant🙂
      Destul de comica totusi sinteza prezentata de tine. Sunt multe situri din-astea de panarama… in special cele care favorizeaza crestinismul, dupa cum indici tu, ca o cale directa… iar celelalte cai `pe ocolite`, improvizatii.
      Este dificil sa gasesti o sursa obiectiva🙂
      Eu pretind oarecum acest statut… de vreme ce am experienta in ambele domenii… si nici vreun interes sa prezint pe cineva in mod distorsionat. Dimpotriva, una dintre marile mele realizari este intelegerea mai profunda a crestinismului autentic… din perspectiva vedica.

      nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard. Este un rationament f corect. Daca stai sa te gandesti, o viata de om este foarte rara si pretioasa… in multitudinea de specii de animale! Evident ca trebuie exploatata la maximum!

      Yoga este un termen neinteles. El defineste integral stilul de viata, nu doar niste practici rituale.
      `Daca as fi interesata de un loc mai in fata as da din coate aici si m-as asigura ca pot face asta si aici, in lumea asta` Si asta este o strategie f buna. Desigur ca nu este de incurajat o atitudine mediocra fata de viata.
      Ai vazut reactii dure din partea mea, pt ca Mihai insista ca ideile lui sunt cele mai bune… iar cand il pun sa argumenteze se da ocupat🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: