Adi's Blog

Cel mai genial blog

Why do people have sex?

Posted by Adi pe August 6, 2011

Aparenta stupizenie a intrebarii ascunde foarte multa profunzime…

Desigur, raspunsuri superficiale cu duiumul: pt ca le place, pt ca vor, pt ca se simt bine in compania partenerilor, pt ca e cool, din ratiuni de familie, copii etc. Se alatura si explicatiile din biologie si psihologie, legate de instinct si satisfacerea nevoilor. Insa e ceva mai metafizic decat asta… Sexul ocupa un loc fenomenal de deosebit in randul oamenilor, spre deosebire de animale.

`Civilizatia` a condus ca oamenii sa consimta asupra relatiilor sexuale, sa manifeste pudoare, emotivitate, anumite norme de moralitate si practica etc. Nu ne asteptam de la oameni cum vedem ca se intalnesc 2 caini pt prima data, se miros in fata si in spate si hop unul peste altul. Cu atat mai putin in mijlocul strazii si, desigur, am dori sa evitam cazuri monstruoase, gen violuri sau, in opinia unora, intre persoane de acelasi sex.

Ca si in cazul mancatului cu furculita mai degraba decat cu mana… s-a iscat un adevarat ritual. Nu te duci pur si simplu pe strada si iei la intamplare o femeie. Ci te cosmetizezi, te imbraci frumos, eventual petreci ore in sir la sala de sport, solar etc. Nu mai zic de banii dati pe pornografie, sa inveti la perfectie pozitiile. Apoi te apuci de curtat, intalniri, romanticisme, vrajeala… Se remarca protuberant spiritul uman… a crea complexitate pentru a da semnificatie aparenta unor fapte simple.

Cand gatesti masa, pui farfurii, tacamuri, flori… daca stai sa te gandesti, nu se schimba cu nimic ceea ce bagi in gura si ceea ce se intampla cu alimentele… ci este vorba de o plictiseala metafizica a omului de a face lucrurile simple… motiv pentru care le complica. Iar aceasta complexitate nenecesara (dpdv al activitatii de baza) reclama, mai departe, crearea unei complexitati si mai mari, care sa trateze complexitatea precedenta. Trebuie sa cumperi tacamuri, sa stergi masa, sa speli fata de masa, sa cureti farfuriile etc.

Omul este un complex enorm de risipit timp si resurse. Acesta este un fenomen bipolar. La un pol se afla `sentimentul sacrului`, acel impuls de a da semnificatie vietii, chiar in cele mai marunte amanunte. La celalalt pol se afla `golul metafizic` (lipsa evidentei unui sens aprioric, a semnificatiei, misterul), instrainarea omului intr-o lume, cu care se vede fortat sa interactioneze. Este acea `anxietate existentiala`. Merita poposit putin…

Angstul este un concept existentialist, occidental. Echivalentul crestin ar fi `the dark night of the soul`. Chiar si in psihologie ar corespunde cu un fel de criza intermediara a vietii… sau de tranzitie. Este polul opus al `sentimentului sacrului` pentru ca tocmai acest sentiment confera impulsul de a cauta un sens al vietii, care nu este de gasit in lumea materiala. Omul nu are cum sa nu isi puna uneori intrebari existentiale si, in fata incapacitatii formularii unui raspuns clar, adopta o atitudine evaziva: ori sunt prea mic si neexperimentat si voi afla raspunsul cand voi fi mare, ori sunt in mod ireductibil prea mic si nu voi afla niciodata… ce-o da Dumnezeu, ori secul `intrebarea nu are sens` (din fericire, insa, pana in prezent, progresul in cunoastere s-a datorat oamenilor care chiar s-au straduit sa gaseasca raspunsuri la intrebarile care s-au ridicat)… constanta este ca omul nu ajunge la un raspuns si decide sa `isi vada de treaba lui`. Dar care este treaba lui?

In Antichitate si pana mai de curand, asta era treaba lui, Dharma omului, sa afle raspunsul la intrebarile existentiale. Treptat, omul a renuntat si s-a reorientat catre `a-si trai viata`. Problema este ca, in absenta formularii unui obiectiv fundamental, nu pare niciun mod clar, darmite optim, de a-ti trai viata. Daca stadiul anterior, al filosofiei, se referea la intrebarile existentiale, acest stadiu, al moralei, ar constitui aspectul practic.

Dar cum poti face o practica daca n-ai o teorie ca lumea? Simplu, in deriva. Haotic. Fara cap si coada. Oamenii in mod constient resimt tensiunea existentiala. Nu mai este explicit, ca filosoful care nu mai poate dormi noaptea, ci este omul de rand, cuprins de dilemele, incertitudinea si conditionarea vietii in lumea materiala. Aceasta anxietate existentiala se manifesta in mod inconstient, iar omul reactioneaza, in baza manifestarii sentimentului sacrului, prin tentativa de a atribui semnificatii actiunilor sale.

Aceasta reactie este fireasca… avand in vedere ca actiunile sale sunt inevitabile. Omul nu poate sa opreasca rotatia planetei, sa anihileze tumultul lumii, sa se puna opreliste schimbarii. Omul nu poate sa nu actioneze; in fond, si inactiunea tot actiune este! Insa omul decide sa asocieze semnificatie actiunii sale (atasament, despre care sper sa vbesc cu alta ocazie, vizavi de karma-yoga). Eu nu ma scol dimineata ca pur si simplu nu mai dorm, ci ma scol pt ca e o noua zi si ca sa fac cutare si cutare. Eu nu ma duc la piata sa cumpar mancare sa am ce manca, ci ma duc sa fac cumparaturi, o activitate pur administrativa, aproape manageriala. Eu nu fac sex cu persoana cutare pt ca asa imi vine, ci pt ca o iubesc.

Omul devine un filosof practician – isi analizeaza si concepe propriile actiuni. Astfel se nasc teorii despre cauzalitate, intentionalitate, vointa, dorinta etc. Eu ma gandesc ca motivul pt care vreau sa ma duc la piata sa iau mancare… este ca imi este foame. Iar cauza pt aceasta este ca n-am mai mancat de mult timp. Desigur, suntem imbalsamati in mirajul stiintei… cunoastem atatea despre noi insine si despre lume… dar omitem tocmai cunoasterea fundamentala, ca aceste lucruri tocmai noi le-am inventat!

Cam asta desebeste omul de animale, imaginatia. Omul inventeaza tot felul de entitati abstracte, modele matematice, legi naturale… apoi se inchina acestora. Omul este un prost. In loc sa se bucure de viata, se apuca sa o `studieze`. Am fost in dilema asta… contemplam la faptul ca animalele viseaza. Am vazut ca pisicile mele, in timp ce dorm, au diverse manifestari specifice starii de veghe. Ceea ce este o indicatie ca viseaza, dar ce viseaza? Noi ne dispensam cu preocuparea fata de animale, afirmand ca toata activitatea lor este raspuns la instincte (fuge de colo-colo ca sa se apere, alearga ca sa manance… si unii extrapoleaza modelul si in cazul omului).

Dar in somn nu poate fi vorba despre asa ceva!! Pisica nu miauna, in timp ce doarme, pt ca a perceput un stimul, in mediul inconjurator, care sa ii aduca bucurie. Ci pisica are, in mintea ei, o imagine fata de care reactioneaza. Cum se produce imaginea aia… e o alta chestiune. Dar important este de semnalat ca imaginea aia trebuie ca exista, deci chiar si animalele au o anumita perspectiva asupra lumii!! Ceea ce este pur si simplu remarcabil…

Inca nu stiu ce concluzie trebuie sa trag in legatura cu asta. In fine, revenind, datorita acestei inclinatii a sa catre a conferi semnificatie subiectiva actiunilor sale, omul a creat o complexitate monstru. Omul a ajuns `sa nu aiba timp`, de parca timpul ar fi ceva care l-ai pierdut din buzunar. Nu mai zic cei care `nu au bani` sau `nu au implinire` sau `se simt singuri` sau `se simt sau nu iubiti`. Desigur, la scara economica, se ajunge la enormitati de genul `nu avem suficienta stabilitate financiara` sau `viteza de circulatie a capitalului e prea scazuta`.

Ce rost are toata prostia asta?? Si, pentru ca toate entitatile astea fantomatice au inceput sa il preseze, omul creaza si mai multa complexitate, ca sa trateze `problemele` pe care el mai devreme le-a creat. Astfel, trebuie sa faci management al timpului, planning, sa iei o masina mai rapida, avionul, sa faci un credit, sa te apuci de un hobby, sa aderi la o retea de socializare, de dating etc.

Si si mai departe. trebuie sa faci un management mai general, sa decizi cata importanta acorzi planificarii timpului si cata planificarii resurselor… trebuie sa faci mai multe drumuri si rationalizezi mijloacele de transport, nu mai ajunge sa te deplasezi cu masina proprie, trebuie sa inchiriezi o masina sau sa iei un taxi. Te apuci de un hobby, dar iti trebuie ceva pregatire. Eu m-am decis de azi sa ma apuc de fotbal… dar imi trebuie un echipament, o minge, un teren, alti jucatori… Mi-am facut cont pe Facebook, foarte bine, acu trebuie sa browsuiesc prietenii, sa instalez aplicatii, sa imi personalizez skinurile si securitatea…

Toata complexitatea asta este pur si simplu imbecila. Pentru cei mai prosti e oarecum utila, deoarece isi umplu timpul cu lucruri inexistente… potolindu-si temporar setea metafizica. Dar si aia incep sa se simta stresati, obositi, extenuati. Am ilustrat cel mai tragic exemplu, care va conduce la distrugerea umanitatii, este complexitatea cauzata de structura urbana.

Suprafata terestra a Pamantului este atat de mare, incat chiar si suprapopulatia sa de 7 miliarde ar incapea… 40 de oameni pe kilometru patrat (desigur, in mod subiectiv nu toata suprafata poate fi considerata locuibila)! Fiecarui om al planetei ii revin 25000 metri patrati din suprafata acesteia (o curte patrata cu latura de 500 metri pentru fiecare om)! Acesta in mod natural, insa, gratie civilizatiei, covarsitoarea majoritate a oamenilor nu ajung vreodata sa isi permita sa cumpere macar a zecea parte din aceasta suprafata de pamant!!

Alt lucru comic, cat frunzaream statisticile astea, mi-am reamintit ce imbecil de aproximative sunt cifrele. In primul rand, data fiind curbura Pamantului, ce echivalenta este intre suprafata idealizat plana a Pamantului si cea reala? Apoi, formele de relief, tarmurile, raurile etc. Dar vor oamenii sa masoare cu sublerul suprafata Pamantului si trimit sateliti in atmosfera pentru scopul asta… pur si simplu ii pune dracu sa nu o lase in pace de suprafata!

Dracu i-a pus pe strastramosii lor sa inventeze conceptul de suprafata, acelasi drac nu ii lasa in pace astazi sa masoare suprafata terestra a Pamantului! Nu mai zic de alte imbecilitati, cum ar fi distanta pana la Soare sau varsta Universului!

Ceea ce ilustram este ca simpla suprafata a Pamantului este arhisuficienta pentru a gazdui populatia umana… fara sa luam in considerare cladirile supraetajate. Dar, nu, domne, la oameni le trebuie infrastructura, industrie, magazine, discoteci. Trebuie sa faca fabrici sa aiba unde sa se duca cu masina. Trebuie sa faca institutii, metropole, trebuie sa faca toate cacaturile sa isi complice si ditstruga propria viata si pe a celorlalti.

Revenind la sex… sexul ocupa un loc interesant in civilizatia complexitatii. Sexul este exact motorul ei!! In primul si cel mai trivial rand, sexul este mijlocul procrearii, multiplicarea populatiei, cresterea complexitatii. Daca n-ar fi fost sexul, n-ar fi fost nici complexitatea (desigur, lansand laoparte chestiunea extinctiei). Fateta opusa este ca sexul este aparent incentivul cel mai puternic. Buddha spunea ca, daca ar mai fi existat o hindranta la fel de mare ca sexul, nu ar fi reusit niciodata sa se elibereze.

Tot mai multi oameni admit fatis ca scopul vietii lor este sexul. Cei mai multi insa, in mod inconstient, traduc acest impuls in emotionalisme, gen imi doresc sa fiu iubit, sa am o familie, sa fiu in randul lumii… astea sunt tot eufemisme pt sex. Sexul (intr-o acceptiune usor extinsa, ingloband hedonismul), in variatele sale forme, incluzand viata de familie si societate (entertainmentul-forma subliminala de sex), pare a fi cea mai puternica dorinta a oamenilor, cel mai inalt obiectiv.

In Antichitate aveam filosoful, eroul, poetul si politicianul care cautau sa dobandeasca virtutea, in Orient aveam ascetul si contemplativul servind Dharma. In lumea contemporana avem omul slujitorul sexului. Toata magistralitatea civilizatiei umane este templul zeului sexului. Nu fac aici vreun exchibitionism psihanalitic, de genul ca dorinta de bogatie, putere si celebritatea sunt forme elevate prin care omul dobandeste mai mult sex. Este mult mai simplu, atata vreme cat gandesti cu capul in pantaloni, sex se cheama!

In incheiere, reamintesc dilema sexualitatii in sanul religiei. Crestinismul a inventat tot felul de sugubatii, de genul institutiei casatoriei, al privirii placerii ca pe un dar divin, o necesitate naturala, o castitate impusa din afara (ce aberant este ca aceeasi societate ii obliga pe unii sa fie sexuali, iar pe altii reprimati). Insa acestea nu sunt decat amagiri satanice.

Nu ai cum sa fii sexual si religios in acelasi timp… exact cum nu poti fi negru si alb in acelasi timp, precum nici simultan patrat si cerc . Una dintre explicatii le-am ilustrat mai devreme. Nici faza cu `e natural` nu tine, deoarece tocmai ce am aratat ca numai natural nu e, ci este un act ce tine de civilizatie. Insa sexualitatea nici nu trebuie ignorata, deoarece ea ne spune extrem de multe si interesante lucruri despre viata!

Da, intr-adevar, sexul poate fi mijloc de cunoastere, nu numai obiect de placere. Nu ma refer la Tantra, ci ma refer la mijlocirea cunoasterii oamenilor. De exemplu, cea mai triviala informatie pe care o dobandim despre un om care este foarte pasionat de sexualitate… este ca cu siguranta nu este pasionat de religie.

Nu putem sa ignoram realitatea sexului, chiar daca admitem ca este un lucru rau, prost si satanic, deoarece ne inconjoara si afecteaza, chiar daca nu percepem in mod direct. De exemplu, ne afecteaza prin efectele pe care le are asupra oamenilor cu care interactionam. E cunoscut exemplul parodic al `femeii nesatisfacute` sau cine stie ce alta situatie, in care raportarea fata de sex se traduce intr-o schimbare generala de atitudine, pe care o va afisa fata de noi.

Oricum, nu se poate vbi despre extrema disfunctionalitatii negative a functiei… adica daca nu mananci, mori. Evident ca nu exista niciun risc pentru viata sau sanatate asociat cu absenta sexualitatii. Din contra! Mai mult, trebuie sa tinem seama ca si modelul ala cu ierarhia nevoilor… este doar un model. Este o schita a intelegerii oamenilor asupra unor situatii. Daca instinctul sexual a fost piramidisit laolalta cu mancarea si securitatea… nu inseamna automat ca se impune sa ai aceeasi atitudine fata de sex precum ai fata de hranire. Trebuie sa fim foarte reticenti vizavi de importarea normelor prescriptive din modelele descriptive. Nu scrie nicaieri ca trebuie sa iti satisfaci nevoile. Poate, eventual, scrie ca daca nu iti satisfaci anumite nevoi, risti sa mori (cum este cazul hranirii).

Dar stiinta nu are cum sa iti spuna ca TREBUIE sa faci ceva. Poate, eventual, sa iti indice ca ceva este placut, dar nu poate stabili ce este normal, cu atat mai putin ceea ce este optim. Nevoia de odihna – unii dorm juma de zi, altii isi sacrifica sanatatea pt a munci. Securitatea – unii umbla cu masini blindate, bodyguarzi, armament… altii comit atentate sinucigase. Dar cum ramane cu nevoile superioare? Unii se casatoresc, altii nu. Unii trec peste ele si divorteaza, altii traiesc toata viata cu ele neimplinite. Despre nevoia de intelegere, ce sa mai zic, ca s-a mascat complet, la covarsitoarea majoritate a oamenilor, ca nevoia de a afla cum sa dobandesti cat mai mult sex.

Pur si simplu pt ca stiinta a categorisit (nu comentez calitatea acestui demers) anumite fenomene ca nevoi… nu rezulta de nicaieri ca `natural`, normal, benefic, util, dezirabil… ar fi sa le satisfacem. Simpla corelatie cu faptul ca ele sunt frecvent satisfacute, in diverse proportii… nu este nimic altceva decat corelatie, observatie empirica. Nicidecum implicatie sau lege.

Dar, chiar si asa, sa admitem un lup mancat de oaie, ca ar fi `natural` sa faci sex (care, nu pot sa suprastresez, natural insemna doar prezent in natura, nicidecum ca asa ar trebui sa fie. Asa cum si cacatul se afla in natura, insa nu ii obliga cu nimic pe oameni sa se usureze in parcuri, ci in toalete).

Si considerand si analogia gresita cu mancarea. Problema e ca daca mananci de fiecare data cand ai `chef` si ceea ce ai chef, o sa te ingrasi, o sa te imbolnavesti de toate bolile si o sa mori in chinuri (alternativa foarte interesanta la inanitie). Trebuie sa ai control, rationalizare, chibzuire, moderatie… care poate sa mearga pana la post sau abstinenta cvasitotala! Insa functia sexuala este atat de puternica, incat conduce la crearea de alti oameni. Spre deosebire, daca mananci ceva stricat, borasti si nu s-a intamplat nimic. Cu totul alta e daca aduci copii in conditii nefavorabile. De aceea trebuie sa fii cu ochii-n 15 inainte sa te gandesti macar sa iei o decizie in acest sens.

Prin urmare, cel mai sigur, ca sa eviti riscuri incalculabile, ca si cand nu esti sigur daca o ciuperca este otravitoare sau nu, nu o mananci… analog, de vreme ce este pur imposibil sa prevezi viitorul indepartat, destinul copiilor… cel mai bine este sa iei decizia de a te pune la adapost de riscuri catastrofale. Prin aceasta scurta anecdota am ilustrat practic, dubland argumentarea teoretica din prima parte, ca cea mai buna viata este fara sex.

24 Răspunsuri to “Why do people have sex?”

  1. iani said

    Titlul prezentarii tale ar putea fi reformulat cam asa: De ce ar vrea a cincea maimuta (the fifth ape) sa faca sex? Un raspuns logic ar fi: din aceleasi motive pentru care si celelalte „apes” o fac.

    Acum incearca sa iti imaginezi ca prezentarea ta s-ar aplica la primatele hominide, in general. Cum ar suna argumentarea ta in dreptul cimpanzeilor sau urangutanilor?

    P.S. De ce sa oferim un raspuns simplu cand se poate unul complicat? Pentru ca cel din urma se numeste… raspuns doct.

    • Adi said

      Iani, multumesc pt tentativa de a raspunde🙂
      Dar imi pare ca ai raspuns doar titlului…nu si ideilor continute in articol.
      Dupa ce vei termina de citit, vei vedea ca se refera la atitudini si caracteristici specifilce oamenilor… pe care, btw, te invit cu mare caldura sa le explici evolutinist!

      • ianis said

        Imi pare rau ca prin reformularea titlului s-a prabusit constructia plutitoare, oricat de aerodinamica parea la prima vedere.
        Dupa citire si rascitire am am priceput ca eseul tau nu era despre oameni (aia reali, care fac sex precum cimpanzeii, de exemplu:) ) ci despre niste definitii personale, probabil, … suprarealiste.

    • Adi said

      Nu… eseul meu este despre oameni.
      Eu nu cunosc entitatile `suprarealiste` la care tu faci referire….

  2. tu nu ti-o tragi? r u for real? scuze daca erai ironic, nu am putut citi articolul tau complet, ma dor ochii

  3. E said

    Sexul nu e doar o ciuperca. E mincare.

  4. babacher said

    :)) Eu cred ca totusi sexul este mai important pentru animale decat pentru om caci omul se mai si controleaza si despre acest control scrii aici.

    • Adi said

      Omul trebuie sa aiba motivatie sa se controleze…
      Datorita ratiunii, poate concepe aceste motivatii.
      Dar ratiunea poate fi folosita si invers, pentru a demonta motivatiile `traditionale`… sau cele care nu convin intereselor hedoniste.

  5. Darius said

    Imi cer scuze ca deviez un pic de la subiect.
    Adi, vorbeai undeva despre „lipsa de educatie, saracie intelectuala”…”in comparatie cu europenii occidentali”.
    De ce mai stai in Romania, sau ai plecat deja?
    P.S. Ciudat hi5 ai!

    • Adi said

      Chiar ca deviatie de la subiect🙂
      Dar la ce te refereai?
      Pai nu stau in Romania… d-aia mi-am permis sa fac comparatia!
      hi5-ul era de cand stateam in Romania :))

    • Adi said

      Atata tot?
      Tu ai ramas… si daca da, de ce?🙂

      • Darius said

        Da, am ramas, pentru ca am inceput o facultate si vreau sa o si termin si poate si din lasitate.

    • Adi said

      Bv. Dar stii, dar poate ca e mai important sa elucidez la ce ma refeream prin “lipsa de educatie, saracie intelectuala”
      …daca ti-ai reaminti contextul.
      Lasitate?!

      • Darius said

        Da, ai dreptate, dar sunt in plina dezvoltare. Si totusi, nu e deloc usor sa traiesti printre oameni „saraci intelectual”.

    • Adi said

      De fapt, nu conteaza unde traiesti… ci ce aitudine dezvolti… atat fata de oamenii in mijlocul carora traiesti, ci si, desigur, in general…
      E de la sine inteles respectul meu extraordinar pt multi ganditori din India… care au trait in mijlocul unor societati foarte speciale (macar dpdv nostru) :)))

  6. Lotus said

    Am citit primele paragrafe dar am renunţat. Pentru că nu răspunzi întrebării din titlu şi nici nu dai impresia că o vei face pe mai departe, într-un text şi aşa deosebit de lung.

    Tu întrebi „De ce fac oamenii sex?” şi apoi începi să explici de ce o fac în felul în care o fac, ca un ritual etc. Dar nu asta ai întrebat în titlu.

    De ce fac animalele sex, poftim? Că acolo nu se pune problema de complicaţii, de filosofie, de convenţii sociale, şi totuşi şi ele fac sex. Toată teoria ta cade.

    • Adi said

      Foarte bine ca ai inceput de citit, foarte rau ca ai renuntat🙂
      Nu-i nimic… mai ai o sansa!
      Titlul este frecvent metaforic… arareori se intampla sa aiba legatura cu continutul :))

    • Lotus said

      Aha, deci nu articolul e metaforic?🙂

      Tu îţi dai seama că eu am intrat aici de pe fain, loc unde au încercat N oameni să te citească până la capăt şi nu ştiu să fi reuşit vreunul?…🙂 Nu ştiu exact ce idee vrei să transmiţi, dar la modul ăsta în care scrii tu acum, o să ai impact zero pentru că nimeni nu o să te citească până la capăt.

      Este greşită abordarea ta cu mai ai o şansă, citeşte în continuare… Cititorul pur şi simplu o să plece.

      • Adi said

        Nu ma intereseaza f tare sa acaparez publicul… prefer calitatea🙂
        Nu o sa imi schimb eu stilul pt oameni care nu pot citi mai mult decat lungimea standard a articolelor cancan!
        Nu stiu ce e `fain` si nici pe cei N oameni!

      • Lotus said

        e un agregator de bloguri, nu are importanţă, eu ţi-am zis o chestie, tu nu ai înţeles-o.

    • Adi said

      E interesanta faza cu agregatul de bloguri… habar n-aveam!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: