Adi's Blog

Cel mai genial blog

Model materialist de functionare a liberului arbitru

Posted by Adi pe August 24, 2011

In ultimele decenii s-au creat tot felul de pseudostiinte: astrobiologie, `cognitive science`, psihologie, neurostiinta, paleontologie etc.,  cacatologii care folosesc exclusiv ca toti prostii sa poarte titluri stiintifice (e.g. cock-scientist) si sa consume banii statului pe `cercetare`.

Cele mai tupeiste dintre acestea s-au bagat peste problema lasata balta de filosofia occidentala, si anume problema minte-corp, cu cazul sau particular problema liberului arbitru. Este a mia si milioana ingerenta a unor notiuni de filosofie in sfera cunoasterii stiintifice, unde pur si simplu nu isi au locul. Deja avem stiinte pline de concepte ca infinit,  zero absolut, originea universului, natura timpului, a spatiului si a materiei, viata, moartea, gandurile, ideile etc.

Problema imi pare una retorica. Intai mintea umana inventeaza un concept, acela de determinism, pe care incepe sa il aplice naturii inconjuratoare, pentru a dobandi cunoastere despre aceasta. Mintea umana functioneaza doar pe baza patternurilor. Daca nu vede ceva care seamana cu ce a mai vazut, sa faca analogie, nu intelege acel ceva nou. Prin urmare, normal ca randomul iti pare `nimic`, de vreme ce nu seamana cu niciun alt pattern (ceea ce, d altfel, e si definitia:>).

E ca si cum ar fi ceata afara. Daca nu ai mai vazut vreodata ceata, o sa crezi ca e ceva in neregula cu vederea ta, ca nu mai vezi bine, nu ca ar avea loc un fenomen pe care il observi astfel manifestandu-se. Desigur ca ne-ar placea sa credem ca totul se poate cunoaste… insa nu avem pana acum niciun argument in acest sens. Determinismul este un mod de a vedea lucrurile, dar pana acum a esuat cu brilianta in absolut fiecare aspect!

Cum asa, nu toate masinile functioneaza determinist si nu toata cunoasterea stiintifica… not really! Toate functioneaza `aproximativ`. Cum e cu experimentul cu aruncatul bilei… dupa Newton iti da un rezultat, dupa Einstein altul, dupa mecanica cuantica altul… e adevarat ca din ce in ce mai `fine`. Dar, in baza principiului incertitudinii, stim cu siguranta ca cel mai bun rezultat pe care il putem obtine este, in functie de cata precizie ne permitem sa cream, cel mult o aproximatie de un ordin cat mai mare. Dar niciodata `adevarul absolut`.

Da ce ma intereseaza pe mine adevarul absolut? Pe mine ma intereseaza cum se misca bila. Daca problema zace la scara macroscopica, atunci aproximarile nu sunt prea grosolane, incat se pot functionaliza. Insa cand coboram in micro, la scara celulei si, chiar mai departe, la interfata cu subatomicul, lucrurile nu mai stau asa. Bila aia nu se mai duce cu aproximatie, ci cu probabilitate, iar directia sa include toate rutele posibile pana la destinatie, inclusiv via marginea universului.

Asa, revenind la creier si liber arbitru, daca ar fi sa imi dau cu parerea, ar suna cam asa:

Eu sunt computer engineer de profesie si recreational mathematician. Toate sistemele computationale au limitari. Chiar la un PC remarcam oarece limitare la input date (e.g. scrisul la tastatura sau viteza de citire a unitatii optice sau magnetice), la viteza de calcul, la capacitatea de stocare, la functionalitatea softwarului, la output date (e.g. citesc dupa monitor)… desigur, de sincronizare, interfata si toate intricatiunile etc.

Nu avem niciun motiv sa consideram ca creierul uman ar remedia de la sine vreuna dintre aceste probleme, de vreme ce sunt probleme de ordin general, de principiu, si nu tin de o arhitectura sau un nivel tehnologic anume (se aplica si la van Neumann, si la calculatoarele cuantice).

Ne intalnim frecvent cu efectele acestor limitari, nu numai in ce priveste erorile, blocajele… chiar si simplul fapt ca, de exemplu, eu vreau sa editez o poza, sa fac fix ceva anume, sa zic, sa desenez ochelari unei figuri. Insa niciun software nu imi pune la dispozitie exact functia asta… trebuie sa o incropesc eu din diferite manevre.

Determinism inseamna ca cunosti datele de intrare, configuratia interna, prin urmare poti prevedea datele de iesire. Nondeterminism inseamna ca ori nu cunosti configuratia interna, ori nu este evident cum lucreaza aceasta din stabilirea relatiei intre datele de intrare si iesire (cum se presupune ca este cazul `stiintei` contemporane), ori, culmea absurdului, nu se poate intelege cum functioneaza sistemul – aka nu exista legatura intre intrare si iesire, creierul face niste magie la mijloc.

E evident ca `savantilor` nu prea le convine varianta nondeterminista. Desi n-au probleme cu a acepta-o in ceea ce priveste radioactivitatea, mutatiile, miscarea browniana, zborul insectelor etc.

Eu m-am rezumat la a ilustra un singur aspect. As putea intra si in limitarile care tin de nivelul psihologic, sociologic, anatomic etc. (si chiar sa intru in matematica si filosofia mintii), dar cred ca am dat putin glas `modelului` propus de mine. Acum nu stiu daca sa il numesc determinist sau nondeterminist…

Ba stiu… deoarece facem apel la alte cunostinte pe care le avem despre creier! Si anume, ca se autoreconfigureaza (faza cu intarit de sinapse, deschis cai noi etc.). By doing that, creierul creaza o stare suplimentara de incertitudine (de o natura superioara limitarilor anterior mentionate). Pe baza experientelor si a informatiilor vehiculate, creierul isi schimba structura probabil pt a opera mai eficient. Aceasta autoreconfigurare este un proces dinamic, suplimentar celor fundamentale pe care le executa o structura particulara a creierului la un moment dat.

De fapt, nici nu ar trebui sa avem dreptul de a vorbi despre o structura fixa la un moment dat, de vreme ce structura creierului nu este statica, ci este in perpetua schimbare. Chiar in timpul functionarii obisnuite, in timpul luarii unei decizii, creierul este in schimbare. Se ridica intrebarea daca creierul dispune de vreun mecanism care sa tina cont de schimbarile care au loc in structura sa, sa compenseze, astfel incat procedurile sale sa fie consistente vizavi de aceste procese.

Desigur, aceasta intrebare este probabil mult prea dificila pt ca `savantii` sa isi dea cu parerea. Mai interesant imi pare cum se poate trece de aici la liberul arbitru? Pai deja imi pare mie ca nu prea mai putem vbi deloc de determinism, daca procesele decizionale pe care le ia creierul afecteaza structura sa, care structura preia mai departe procesele decizionale. Este o bucla.

Bucla-nebucla, cum se leaga asta de liberul arbitru? In felul urmator: simpla exercitare a capacitatilor decizionale determina alterarea structurii creierului, prin urmare vexarea determinismului. Cu cat iei mai multe decizii (i.e. exerciti liberul arbitru), cu atat mai multa libertate dobandesti in a le lua. Daca nu iti exersezi capacitatea decizionala (ori nu iei decizii, ori iei decizii negandite, din impuls, sub influente externe etc.), atunci dinamica alterarii structurii creierului se reduce, motiv pt care determinismul preia stafeta.

Cu cat ne gandim, deliberam, judecam si analizam mai mult deciziile cu care le luam, cu atat generam mai multa informatie noua, care informatie conduce la schimbarea structurii creierului, care dinamica a schimbarii revine asupra deciziei si a deciziilor viitoare. Cine se astepta? Libertatea consta in crearea de solutii noi, nu din alegerea din variante prestabilite!

Cu cat ne folosim mintea mai mult, cu atat creierul functioneaza in regimul de `bucla`, nondeterminist, si ne putem bucura de independenta deciziilor noastre. Cu cat ne folosim mintea mai putin, cu atat creierul functioneaza in regim de `platou`, determinist, caz in care ne sugrumam singuri libertatea.

Ca toate adevarurile fundamentale, surprinzator, chiar absurd de simplu: toti oamenii sunt inzestrati cu liber arbitru – cei care il folosesc il mentin si dezvolta, cei care nu il folosesc il pierd.

10 Răspunsuri to “Model materialist de functionare a liberului arbitru”

  1. babacher said

    Am prostul obicei de a da cu banul atunci cand nu stiu ce sa fac din doua variante posibile. Aleg o varianta, dar asta inseamna ca este ceva hotarat? Cum sa o consider, determinism, sau nedeterminism ?
    Desi banul alre doua fete, fata pe care cade este supusa legii probabilitatilor. Nu ? Legea probabilitatilor determina alegerea mea , determina liberul arbitru…..
    Tu cum zici ca sunt aceste hotarari ale mele ? Si nu sunt singura care fac alegerile asa, dupa cum hotaraste soarta, asa pare, dar poti presupune ca soarta este la dispozitia legii probabilitatilor, adica dererminismul este o probabilitate?

    • Adi said

      Ca fapt divers, nu stiu de ce ai da cu banul ca sa iei o decizie… parca intelepciunea populara zice ca si un rationament prost e mai bun decat niciun rationament🙂
      Aaa… s-ar putea sa banuiesc de ce: ca, apoi, daca decizia este gresita, sa dai vina pe sansa… ca sa iti asiguri aprioric confortul lipsei de responsabilitate🙂

      Problema pe care ai pus-o, permite-mi sa afirm, este putin cam stupida🙂
      Tu te referi la decizia pe care NU AI LUAT-O… daca este sau nu determinata.
      Dar este vorba de decizia de a nu lua decizia (si implicit a da cu banul), care este exercitiul liberului arbitru.
      A adopta `decizia` monedei nu inseamna a lua o decizie (decat, desigur, sub aspect legal, formal, nu psihic).
      Se incadreaza, daca vrei, la ce denumeam `influente externe`. E ca si cum ai lua o decizie cu pistolu-n tampla…

      Analizand mai departe, decizia de a nu lua decizia… este aceasta o decizie independenta?
      Dupa cum descrii tu, nu pare, deoarece spui ca ai `prostul obicei`, adica un automatism, un alt fel de influenta externa (externa procesului decizional, nu neaparat externa tie ca persoana).
      Evident ca `prostul obicei` e un bun exemplu de determinism autoimpus🙂
      Evident ca esti libera sa iti ucizi propria libertate, sa devii determinista🙂

      • babacher said

        De fapt dau cu banul atunci cand nu stiu ce sa fac. Daca banul nu cade cum vreau eu simt o nemultumire si ma mai gandesc, iar daca e cum vreau eu, ma hotarasc imediat. Asta ma ajuta sa imi dau seama ce imi doresc.
        Nu prea las lucrurile la intamplare dar intrebam teoretic cum se numeste acest fel de a lua o hotarare si ai raspuns corect, „O prostie!” :))
        Asa este ! De fapt nimeni nu alege ceva important tragand cu banul….

    • Ma bucur ca am ajuns la aceeasi concluzie🙂

  2. creca said

    Postarea ta ma face sa ma gindesc la citatul care mie imi place foarte mult…OMUL INVENTEAZA CEEA CE DESCOPERA..intrebarea este, care e anterior cui? mai intii descopar si apoi inventez, in sensul comiterii de variatiuni pe tema descoperirii, sau mai intii inventez, in sensul construirii unei motivatii in fata descoperirii inerte?
    Eu cred ca trebuie sa vorbim despre ceea ce eu numesc SIMULTANEITATEA EXISTENTEI..timpul, cauza-efectul,cronologia, determinarea sunt inventii..existenta este suficient de ampla pentru a-si inghiti propria istorie, propria motivatie si propriul destin. Existenta se lasa descoperita, cu specificatia ca nu are de gind sa faca acest lucru decit in momentul cind se afla in fata descoperitorului,in sensul ca omul poate sa descopere ORICE pentru ca oricum nu conteaza in contabilitatea materiei care si-a inghitit mecanismul propriei temporalitati..natura nu se pregateste pentru descoperire, ea fiind pregatita oricind si oricum..autoritatea umana in fata naturii nu exista pentru ca omul nu poate creea sau distruge nimic la modul nenatural..e vorba intr-adevar de o bucla, putin mai activa dar la fel de prinsa in granitele simultaneitatii universale. Cu alte cuvinte, nimic nu poate sa FIE din moment ce in acelasi timp exista si altceva..sau mai bine zis, nimic nu poate sa fie EVIDENT atita timp cit evidenta e simultana.

    • Adi said

      Evrika! In sf. un comentariu cu care sunt complet d acord🙂

    • Adi said

    • Adi said

      Creca, cred ca este un fel de disputa pro sau contra platonismului.
      Imi pare ca Platon a mers pana la extrem, separand complet lumea ideala, mentala, de cea fizica, materiala.
      Penrose are un model si mai dragut, cu un triunghi.
      Ar ramane sa ne intrebam daca teoria lui Pitagora exista inaintea lui Pitagora🙂
      Platon zice ca ideile sunt eterne, totusi Penrose interpune `mintea` ca conditionare a manifestarilor acestora. Altfel cele 2 lumi nu ar fi avut nicio legatura, ceea ce e cam ciudat de inteles.
      Dezavantajul este ca picam intr-un dualism sau chiar pluralism… cam neelegante filosofic.
      Dpdv monist, avem materialismul, care ne `explica` ca toate formele pe care le ia materia… sunt pur si simplu, nu au vreo logica. Bizar este ca trebuie sa postulezi un fel de logica… pentru a face afirmatii despre acestea🙂
      Dar avem si monismul pur, idealist, care postuleaza continuumul de constiinta… lumea ideilor nu este o multime de elemente distincte, ci un continuum fenomenologic. Printre acele idei, inclusiv ideea de materie.
      Cand ai un film… o pelicula. Realitatea fundamentala este plasticul din care e facuta pelicula (reprezentand oarecum constiinta). Iar materia e imaginile rezultate… prin procesul proiectarii, care este mintea.
      Nu inteleg ce mi-a venit cu analogia asta stupida!
      E interesanta totusi ca e `invers` fata de cum se percepe in general raportarea materiei la constiinta.

      E corecta faza cu SIMULTANEITATEA EXISTENTEI… dar este prea fenomenologica🙂
      Acorzi prea multa existenta `existentei`🙂

      Primul lucru pe care l-a simtit orice om intelept este… o completa insatisfactie fata de viata in lumea materiala.
      Apoi o angoasa existentialista… is this all there is???? Eu pot contempla absolutul (in mod conceptual), dar nu il pot atinge??
      Apoi se produce viveka… discriminarea. Renuntam la a mai acorda credit (existenta) a tot ceea ce suntem obisnuiti sa consideram ca `real`. Realizam ca totul este gresit in ceea ce priveste lumea.
      Printre acestea, cele mai de seama concepte: cauzalitatea (in special gaunosul concept de origine), gandirea dualista, actiune-scop… ne concentram asupra procesului.

  3. Adi said

    Acum realizez de ce, in mod constient, l-am inserat pe Guta… faptul ca lumea e perversa si rea, oricat de imbecil in simplitate suna… este exact cea mai succinta si inteligenta si caracterizare a `lumii`!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: