Adi's Blog

Cel mai genial blog

Dumnezeu nu face miracole

Posted by Adi pe Septembrie 10, 2011

Miracolul este, prin definitie, o experienta personala. Cineva este surprins atat de puternic de un eveniment, incat frustrarea ratiunii si a asteptarilor se traduce prin concluzia aproape reflexa ca este vb de un miracol. Este un act intuitiv… un soc la intalnirea a ceva atat de deosebit, maret, grandios, spectaculos etc. Miraculosul este o reflexie a sentimentului sacrului.

Experienta cotidiana ne ilustreaza ca putem intalni miraculosul in orice experienta deosebit de puternica. Acesta este primul criteriu – puterea experientei. Sa castig la loto, sa imi vina o idee spectaculoasa, sa intalnesc pe cineva care nu credeam sa intalnesc vreodata etc. Desigur, sa scap cu viata dintr-un accident tragic, whatever…

Vietile noastre sunt in mare monotone, iar orice rupere in forta a monotoniei poate devini un lucru miraculos. Repet, principalul criteriu este forta experientei (ceva care iti schimba viata). Al doilea criteriu este neobisnuitul.

Sa intalnim o insecta pe care nu am mai vazut-o niciodata nu ne va parea tocmai miracol… pt ca, desi este ceva ce ni se intampla in premiera, nu este nicidecum o experienta puternica. Sa intalnim o insecta cat un elefant e cu totul altceva…

Si abia al treilea element este irationalul… sau aparenta irationalului. Las acest loc, deoarece insist ca miracolul este o experienta personala, este impresia pe care o lasa un eveniment asupra individului (Arhimede nu a considerat ca ar fi un miracol ca un volumul de fluid dislocuit de un solid este egal cu volumul solidului… ci puternica emotie a realizarii sale constituie `sentimentul de miracol`). `Miracol` este interpretarea pe care un individ o da unui eveniment (puternic, neobisnuit si aparent irational). Daca l-ai intalni pe Iisus, nu ai sta sa te gandesti `da tipu asta a trait acu 2000 de ani, ce cauta aici, o fi o clona?` Sentimentul te izbeste imediat… nu lasa loc de judecata, care sa concluzioneze, pe baze stiintifice, ca avem de-a face cu un miracol.

E foarte important si de inteles caracterul personal. Ceea ce pentru mine e un miracol pt altcineva poate nu e un miracol. Cu siguranta ca altcineva nu va fi impresionat la acelasi mod ca si mine, in plus, experienta sa ii poate schimba gradul de `neasteptat`. Probabil si potenta ratiunii… Cu siguranta ca un ateist si un credincios nu se vor intelege niciodata asupra a ceea ce e miracol si ce nu! Ceea ce ne plonjeaza in derizoriu: e interventie divina sau nu e? In plus, pare ca orice miracol mai necesita un miracol asociat, acela de a convinge pe cineva de caracterul miraculos. Deci avem un miracol evenimentul in sine si alt miracol convingerea cuiva ca evenimentul constituie un miracol…

Problema pe care o aduce in atentie crestinismul contemporan vizeaza un fel de argumentare in cadru modern a credintei in miracole. Dar, de fapt, ce e cu credinta in miracole?

In primul rand, ideea de interventie divina provine de la evrei. Daca privim in strafundurile omenirii, cand preistoricii faceau invocatii zeilor, momentul cand zeii le dadeau ascultare… si incepea, spre exemplu, sa ploua (sau, mai tz, sa invinga intr-o lupta unde porneau de pe pozitie net inferioara), era considerat un miracol! De aici provine bifurcatia… de primele dati cand le-a iesit smekeria, au fost indreptatiti sa considere ca este vorba de miracole (cand erau experiente puternice si inedite). Abia mai apoi au dezvoltat ideologia comunicarii cu zeii (un fel de rationalizare a misterului), care ar fi, de fapt, autorii miracolelor.

Dar aceasta este un fel de migratie de la miraculos la supranatural. Miraculosul este senzatia umana rezultata in urma experimentarii unui eveniment, iar interpretarea `rationala` pentru acest eveniment este suprarationalul! Este evident ca, de vreme ce avem de-a face cu un eveniment important si deosebit… care intai ne uimeste, insa, mai apoi, la atenta reflectare, nu se arata cu vreo explicatie in sfera actuala de cunoastere… inseamna ca explicatia evenimentului sta in afara sferei actuale de cunoastere, aka supranatural.

Intr-adevar, la inceputuri, oamenii nu erau asa obraznici in mania rationalista, incat sa considere ca, de fapt, ar putea exista o explicatie `de natura` celor din sfera actuala de cunoastere (naturalista), dar pe care o vor descoperi stranepotii.

Poate, de fapt, nu aveau niciun motiv in acest sens. Daca nu ar fi fost posedati de mania tampa a afla tot felul de lucruri teoretice despre natura (sau despre cunoasterea naturii, viz stiinta despre stiinta). Pe vremurile respective, omul era doritor sa harnasuiasca rezultatele miracolelor si sa le incite reaparitia. Nu e de mirare ca astazi nu mai avem de-a face cu asa multe miracole… daca oamenii s-au apucat sa `studieze` evenimentul, in loc sa incerce, pe diferite cai, sa ii provoace reaparitia!

A explodat o supernova… stai asa, ca nu mai avem nevoie sa mai vedem niciodata vrealta, ca putem face simulare pe ordinator!

O explicatie paralela este ca, marindu-se sfera de cunoastere, din ce in ce mai putine evenimente ar sta in afara acesteia, prin urmare, mult mai putine miracole. Aceasta se imbuca foarte bine cu observatia anterioara, ca miracole oricum nu prea au loc, de vreme ce oamenii s-au obraznicit si nu mai solicita indulgenta zeilor.

Ce prostie este ca astazi crestinistii incearca sa forteze explicatii ca astazi n-ar mai exista miracole… ba pt ca nu mai vrea Dumnezeu, sa nu cumva sa incalce liberul arbitru, ba ca nu ar mai fi nevoie… precum si alte aberatii.

Evreii mai aveau si particulartitatea cu ideologia `poporului ales`, caruia ii dicteaza Yahwe mereu ce sa faca. Notiunea noastra contemporana de miracol este complet bulversata de observatia ca interferentele supranaturalului erau la fel de frecvente ca evenimentele naturale!

Daca zeii le vorbeau evreilor de fiecare data cand erau incapabili sa ia niste decizii simple, ne intrebam daca mai este oare vorba de acelasi fenomen ca cel invocat ca explicatie pentru invierea lui Iisus! A fost foarte usor pentru Biserica antica sa conflateze aceasta traditie iudaica a `revelatiei`, bazata pe ingerente cotidiene ale supranaturalului… cu observatiile empirice despre miracole (enuntate in introducere)… respectiv cu ideologia proprie despre miracole.

Daca iudaismul era religia revelatiei, crestinismul a devenit religia miracolului. Nu mai era suficient ca Dumnezeu sa le dicteze oamenilor ce sa faca, ci trebuia sa aiba loc un miracol magistral. Trebuia sa se intample ceva ce nu s-a mai intamplat niciodata si nici nu se va mai intampla vreodata… ca toata lumea sa creada (mai ales ditai cel mai mare imperiu din istorie, Imperiul Roman… nu doar niste triburi de evrei amarati)… si pt totdeauna!

Cam asta trebuie ca era modul de gandire al Bisericii primare. Si nu devine deloc de mirare puzderia de miracole atribuite lui Iisus. De fapt, se naste oarecum intrebarea: care miracol este mai mare: invierea lui Iisus sau intruparea lui Dumnezeu in Iisus? Pozitia oficiala a crestinismului este ca invierea este cel mai mare miracol. Dar parca am tinde sa nu mai fim atat de impresionati de invierea unui om (act al divinului, printre numeroase altele)… comparativ cu intruparea unui zeu intr-un om! Caz in care nasterea ar deveni cel mai mare miracol!

Crestinismul ar trebui sa isi updateze doctrina in lumina acestei observatii…

Desigur ca consecinta acestei ideologii a religiei miraculoase a condus la tot felul de sfinti, care, la randul lor, au infaptuit diferite miracole. Chiar si obiecte neinsufletite au ajuns sa faca miracole! Am avut mai demult o cunostinta care s-a declarat profund convins de crestinism… deoarece a participat odata la o exorcizare… in care victima i-a parut miraculos de posedata…

In mod natural, neavand nicio opozitie (la inceput nu exista ateism, secularism, precum nicio alta religie sa ii faca concurenta), Biserica crestina a raspandit fara limita ideologia miracolelor. Miracolele constituiau o situatie win-win: oamenii se simteau bine ca zeii ii baga in seama si le fac favoruri, astfel gratificandu-se pentru credinta lor. Iar Biserica se simtea bine, deoarece aceasta le sporea adeziunea membrilor.

Cu baza ideologica bine pusa, a devenit totodata si mult mai usor ca aceste miracole `sa apara`. Daca oamenii, pe baza exemplelor biblice de miracole, se asteptau ca asemenea miracole sa survina in viata cotidiana (ceea ce e cam bizar, avand in vedere definitia enuntata a miracolului, care presupune neasteptat)… atunci era mult mai usor sa ii convingi ca asemenea miracole chiar s-ar fi intamplat… si chiar pentru lucruri minore (ceea ce e iarasi vexeaza definitia miracolului, care stipula ca trebuie sa fie ceva important)!

Spre deosebire de invierea unui om si intruparea unui zeu… miracolele au inceput sa fie plansul unei icoane, nu stiu ce chip de lemn pe vreun copac… si banalitati de genul asta. Evident ca oamenii au devenit lenesi gasind miracolul ca explicatie pentru abuziv de multe aspecte ale vietii cotidiene.

Asa ceva era justificat insa doar in perioada preistorica, cand nu exista cunoastere… nu era o optiune sa consideri ca ceva era miraculos, ci aceea era explicatia corecta in raport cu cunostintele de la momentul respectiv. Insa in crestinism a ajuns sa se faca rabat de la cunoastere, pentru a face loc miraculosului (ceea ce pe multi oameni a cam inceput sa ii ofenseze).

Este tragic exemplul invierii lui Iisus. Multa lume (inspirati incepand cu Pavel) considera ca daca acest miracol ar fi infirmat, atunci toata religia s-ar prabusi. Este exact ce spun: in loc sa lase faptul ca atare, simbolic, si sa culeaga intelepciunea din contemplarea simbolismului… oamenii au ales varianta facila, sa creada.

Adevarul e ca daca crezi ca doar crezand niste credinte (eventual miracole)… un zeu te va trimite in Rai… atunci ce rost mai are sa faci efortul sa cauti singur drumul spre Paradis?

In fond, maestrii spirituali ne-au aratat cat de monstruos de dificil este acest drum: Buddha a renuntat la viata princiara pentru ascetism, iar Iisus chiar si-a dat viata! Credinciosul de astazi insa danseaza cu un picior in luntrea secularismului, cu celalalt in a credintei. Mi-am reamintit de o dezbatere de mai demult, Islam or Christianity – which is the best religion for England? E cam bizara dilema, in fine, faza era ca argumentul musulman era ca Islam ofera o solutie all-in-one: religie, politica, societate… contraargumentul crestin era ca, tocmai, crestinismul iti permite sa traiesti dupa regulile secularismului… iar in privat sa iti desfasori relatia ta cu Iisus. SICK!

E pur si simplu socant sa realizezi asta…

Mai mult, ce paradox! Crestinismul iti pretinde sa crezi in niste miracole… ca preconditie pentru alte miracole (judecata de apoi, mandatul pt Rai). Unele miracole extrem de departate in viitor sunt conditionate de alte miracole extrem de departate in trecut… WTF?!?!?

Bonus – intrebare filosofica: Daca Dumnezeu a creat lumea cum a creat-o… perfecta (?!), apoi intervine cu miracole sa o faca iar perfecta (?!)… sau poate doar sa o faca perfectibila, la latitudinea oamenilor (?!)… care este LOGICA in tot scenariul asta?? E la minte cocosului ca fiecare e indreptatit oarecum sa creada, din perspectiva strict personala, ca anumite miracole pot surveni. Dar priveste cineva din perspectiva intregii umanitati??

Ce rost au miracolele astea? Fiecare poate improviza si enunta rosturi strict personale pentru miracole. Evident ca m-a ajutat Dumnezeu sa iau examenul desi nu invatasem nimic. Dar cu ce ajuta din perspectiva intelegerii lumii in care traim? Daca miracolele au rostul de a ne consolida locul in aceasta lume, eventual de a ne gratifica egoul… atunci au ele chiar vreun rost?? Ne fac macar mai buni? Daca oamenii folosesc pe post de explicatii `asa a vrut Dumnezeu`… ii ajuta cu ceva miracolul respectiv? Daca oamenii, in loc sa lupte sa isi faca vietile mai bune, se rezuma `cum o da Domnu`… chiar daca le-o da un miracol, ce rost ar avea??

Nici nu mai intru in `miracole` de genul: ce miracol ca Stefan cel mare i-a batut pe turci… astfel omorand zeci de mii de oameni…

20 Răspunsuri to “Dumnezeu nu face miracole”

  1. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  2. crip71 said

    miracolele sunt niste chestii OBIECTIVE nu subiective cum incerci sa explici aici .
    Minunea se refera la fenomene supranaturale care depasesc legile naturii . Daca tu nu ai vazut o minune asta nu este o dovada ca nu exista .
    Bine-nteles ca multi oameni , dornici de a vedea minuni sunt subiectivi si cauta sa treaca drept miracol un act natural . Am vazut si eu destui .E problema lor .

  3. crip71 said

    acu vreo zece ani a curs mir binemirositor pe peretii Bisericii „Sf. Nicolae – Domnesc ” din Iasi . Nu s-a facut publicitate si nu au stiut decat cativa oamenii .

    Te rog sa-mi explici si mie de ce nu au distrus comunistii sovietici toate sfintele moaste din URSS . Daca au fost in stare sa omoare zeci de milioane de credinciosi si au desfiintat zeci de mii de Biserici , cum de Sfintele moaste au ramas neatinse ?

    De ce arabii si evreii de la Sfantul Mormant nu dau in vleag pe patriarh ca aprinde lumanarea singur si nu printr-o minune ? Mai ales ca ura lor fata de crestinism este fara limite . Sf Mormant este verificat de armata si sigilat , iar patriarhul este dezbracat inante de a intra in Mormant . Daca ar fi fost o minciuna nu ar fi rezistat doua mii de ani .

    • Adi said

      Vezi… exact ce am zis in articol! Nimicuri cu care nu merita sa iti bati capul…
      Astea sunt minuni? Astea sunt floricele… de porumb!
      Comparat cu invierea sau intruparea?
      Daca crestinismul ar fi adevarat, ar face minunea sa schimbe lumea si sa o faca buna!

  4. crip71 said

    explica-mi de ce sunt nimicuri . Faci si tu chestii d-astea in fiecare zi ?

    Adica sa devenim niste robotei care fac numai bine ! Si libertatea ta unde ar mai fi ?

    Tocmai din aceasta pricina crestinismul este adevarat , pentru ca spune clar ca omul nu poate face ce face Dumnezeu . Adica BINELE. ” nimeni nu este bun decat numai singur Dumnezeu ” .
    Dupa filosofia ta ar fi trebuit ca acu sa fie raiul pe pamant . Ar fi trebuit ca toti sa evoluam in bine , asa cum am evoluat prin mii de reincarnari . De fapt se vede o decadere a omenirii si nu o evolutie .

    Despre aceasta cadere morala vorbeste si Hristos : „oare Fiul Omului va mai afla credinta cand va veni pe pamant ? ” si Sf Apostoli si toti sfintii .

    ” Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
    2. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
    3. Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
    4. Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
    5. Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.
    6. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte,
    7. Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului. ”

    ” Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
    4. Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme. „

    • Adi said

      Pai, uite, vezi… nici tu nu iti poti inchipui ce ar fi un miracol adevarat!
      Esti atat de superficial, incat consideri miracol si ca ti-a picat un subiect accesibil la examenul pt care nu invatasei…
      A spune ca lumea asta este cea mai buna posibilitate de a exista libertate… inseamna ca nu poate exista alta mai buna… deci creatia altei lumi mai bune ar fi cu adevarat miracol🙂

      • crip71 said

        nu mi-ai raspuns la intrebari .

        eu superficial ??! Ai baut ceva alcool?

        Te invarti in jurul cozii cu explicatiile astea alambicate . iti mai dau o data definitia miracolului :” este un fenomen supranatural care depaseste legile naturii ” . Simplu si la obiect .
        Ai grija cu Advaida ca deja incepi sa o iei razna🙂.

    • Adi said

      Advaita, nu advaida.
      Beau f mult alcool… insa nu si atunci cand am scris🙂
      Superficial este sa te impresioneze ca lacrimeaza icoana… e ca un copil care se bucura de o jucarie.
      Uite ce miracole a facut, sa zic, Ghandi… fara sa fi facut ceva supranatural! Sau Hitler si Stalin, dpdv demonic.
      Iata, minune nesupranaturala… mult mai impresionanta decat supranaturalismele tale!

      • crip71 said

        la Dumnezeu nu exista supranatural , pentru El toate sunt cu putinta . Pentru noi bine-nteles ca e impresionabila si o icoana care plange , pentru ca iese din legile firii .

        De ce bei ca ultimul boschetar , daca esti asa de divin si detasat de maya?

    • Adi said

      Nu beau deloc in vreun mod similar vreunui boschetar… ci as putea chiar sa afirm consumul de alcool ca ritual religios!
      `la Dumnezeu nu exista supranatural` nu este o explicatie pt ce ti-am cerut sa arati…

      • crip71 said

        ca sa omori oameni nu trebuie sa faci miracole . Ce ai zis de Hitler si Stalin e aberatie . De asemenea si Gandhi , cu putina vointa nu e mare lucru sa faci ce a facut el .

        Pe maine nu ma intereseaza minunile exterioare , ci pe cele din sufletul meu , cand Hristos vine si imi vindeca sufletul . Cand simt prezenta si vesnicia Lui . Cand simt dragostea si mila Lui fata de oameni . Minunile exterioare sunt pentru necredinciosi , pentru cei ce cred nu au o valoare prea mare .

        Apropo de alcool , ti-am spus eu ca filosofia ta de viata e ca si a ateilor , numai ca tu crezi intr-o divinitate . Bei ca si ei , te masturbezi , te crezi superior fata de toti , crezi ca le stii pe toate . In afara de cateva chestii , ai aceasi gandire ca intreaga lume . Numai singurii crestinii merg impotriva curentului . Restul lumii merge pe acelasi drum larg ( drumul propriei filosofii de viata ) , in care important este doar sa-ti faci poftele ( chiar si intr-un anumit ritual) .

        Adrian ….esti tare nefericit….

    • Adi said

      Desigur, viata intr-o lume atat de mizera este… nefericire.
      Dar ce rost are fericirea?
      Cine se pretinde fericit este ipocrit si ignorant…
      Nu cred in nicio divinitate… a crede este slabiciune. Eu sunt pur si simplu religios.
      Carl Jung spunea ca el nu crede in Dumnezeu, pt ca il cunoaste pe Dumnezeu.
      Nu imi face placere sa beau… este reactia la conditiile vietii… oricat de buna ar fi viata unui om, sa fie plina de fericire… conditia omului tot este cea mai tragica.
      Mai bine totusi sa fii nefericit decat fericit!
      A crede in miracole supranaturale…e atat de mizer… inseamna ca iti cauti comfortul si siguranta… ti-e frica. Nu esti capabil sa renunti la TOT, ci ai nevoie de certitudinea ca sacrificiul tau nu e inutil, vrei certitudine. Incalcand astfel statutul vietii, incertitudinea.
      Ma uit de sus la crestinisti si la toti cei care cred in miracole si nu sunt capabili sa se sacrifice, fara sa ceara mai intai garantii!

      • crip71 said

        daca cineva cere garantii inseamna ca nu crede ….

        Lumea e frumoasa , nu e mizera , dar ca sa o vezi asa iti trebuie sa o privesti cu ochii lui Dumnezeu .

        Pacat ca te uiti de sus la ei si nu intelegi ca cei care cred fac sacrificii zi de zi : barbatul care munceste din greu ca sa-si intretina familia si nu se arunca in betii ( ca sa ” uite de necazurile vietii”) , femeia care isi rabda sotul badaran si nu il lasa pentru altul , adolescentii care isi asculta parintii si nu se baga in anturaje ticaloase , angajatul care isi rabda seful fara sa carteasca , etc. Din pacate astfel de oameni se imputineaza pe zi ce trece , insa stii de ce ? pentru ca gandesc ca tine .

    • Adi said

      Tu ceri garantii, adica miracole.
      Barbatul care munceste ca prostul ca sa intemeieze o familie, care sa aiba cu ce sa ii ocupe timpul si pentru ce sa munceasca. Oamenii ar trebui sa munceasca de dragul muncii, nu de dragul banilor, indiferent cat de nobil ti s-ar parea tie investiti… in familie.
      Femeia care isi rabda sotul badaran sufera pt neintelepciunea deciziei ei … doar isi face datoria, nu e nicio virtute suplimentara.
      Nu poti sa faci diferenta intre suferinta si sacrificiu? Daca suferi consecintele faptelor tale nu inseamna ca faci sacrificiu, ci ca primesti pedeapsa. Deci nu e nicio virtute in ce ilustrezi tu…

      • crip71 said

        toti suntem pacatosi , toti gresim intr-un fel sau altul , nimeni nu este perfect , decat numai singur Dumnezeu . Daca suferi ( bine-nteles ca pentru pacate ) si rabzi cu marinimie de suflet , atunci este sacrificiu. Daca suferi si nu primesti suferinta , ci cartesti sau te apuci sa-ti inneci amarul in alte vicii ( ca de exemplu alcoolul) , nu faci decat sa dai nastere la alte suferinti pentru viitor .

        Sacrificiul este de doua feluri: de buna voie ( de obicei e calea monahilor) si cel de nevoie ( de obicei cel al mirenilor). Dumnezeul crestinilor le primeste pe ambele . Dumnezeul nostru este milostiv si nu-si intoarce fata de la nici un sacrificiu cat de mic , pe cand dumnezeul tau este rigorist si indiferent , e un tehnocrat.

    • Adi said

      Nu e adevarat… pacatul este o stare, nu un set de intamplari.
      Esti tu tributar al sclavagismului de tip iudaic… mai ales ca venerezi sfintii… cum poti sa ii consideri totodata pacatosi?
      Apoi, desigur ca exista virtute in a-ti face datoria (ce zici tu acolo, sa primesti suferinta)… dar asta inseamna doar a-ti face datoria, nu a face sacrificiu!
      Sacrificiu presupune ca renunti de bunavoie, nu ca ti-o impun circumstantele🙂
      Am citit abia apoi ce ai scris in al doilea paragraf… si evident nu sunt de acord. Tu inventezi tot felul de teologii sa se acomodeze cu modul tau de gandire si de viata.

  5. creca said

    Adi, cit crezi ca ține Constiinta de Stiinta?
    da si tu un procent!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: