Adi's Blog

Cel mai genial blog

Argumente pragmatice vs. scepticism

Posted by Adi pe Septembrie 19, 2011

Aceasta este o mica nota vizavi de articolul:

Zice acolo: As intellectual beings, we have the dual goal of maximising our stock of (significant) true beliefs and minimising our stock of false ones. Clifford’s Rule derives its moral validity, one might contend, from that intellectual goal. And from Clifford’s Rule flows our duty to believe only those propositions that enjoy adequate evidential support.

Si anume menit impotriva ideii ca daca a crede in Mos Craciun te face fericit, atunci esti indreptatit sa crezi in Mos Craciun.

Trecand peste faptul ca nicio fiinta, oricat de rationala, nu poate cunoaste cu certitudine daca ideile sale sunt corecte (inclusiv judecatile despre ideile sale), hence decizia de a crede ceva doar pt ca este probabil fiind o optiune subiectiva. Si peste faptul ca nu e deloc evident de ce ar fi de datoria oamenilor in mod expres sa minimizeze non-cunostintele. Cine impune oamenilor o asemenea datorie?

In fine… dezbaterea se cam rezuma la:

P1: Daca A imi aduce beneficii, sunt indreptatit sa fac/cred A, deoarece beneficiile rezultate daca A ar fi corect depasesc pagubele in cazul in care A nu ar fi adevarat/corect.

P2: Riscul de a te insela, in cazul in care A este fals, este mai mare decat beneficiile obtinute daca A ar fi adevarat.

Oarecum derivat:

P1`: Atata vreme cat putem afla un adevar, suntem indreptatiti sa riscam sa ne inselam.

P2`: Trebuie sa evitam sa ne inselam, indiferent daca prin asta ne facem inaccesibile anumite potentiale adevaruri.

La nivel individual este dificil de elucidat, insa, la nivel colectiv, dispunand de `piata ideilor`, este foarte viabil ca toata lumea sa vina cu ideile proprii, indiferent cat de fanteziste, si, daca acestea nu fac fata competitiei, vor fi indepartate… si nu se va considera ca vor impovara patrimoniul intelectual al omenirii cu non-cunoastere!

Rezulta ca datoria ta ca individ e sa produci toate ideile care te satisfac si sa le supui scrutinarii publice. Daca pe tine te bucura sa crezi in Mos Craciun, poti sa incerci sa ii convingi si pe altii sa se bucure. Daca nu ii convingi, rezulta ca ideea ta are toate sansele sa fie proasta, prin urmare abia atunci a persista in acea convingere ar fi o incalcare a datoriei umane fata de cunoastere.

Aceasta este tototdata si o situatie win-win: fiecare individ isi mentine, in plan individual, satisfactia ideilor proprii, iar, in plan colectiv, toata lumea se imbogateste cu ideile care rezista scrutinarii democratice.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: