Adi's Blog

Cel mai genial blog

Nu exista cunoastere

Posted by Adi pe Octombrie 8, 2011

…pentru ca nu exista nimic de cunoscut🙂

Am aratat deja de nenumarate ori ca stiinta nu are nicio valoare in a furniza cunoastere, ci doar in a construi chestii, tehnologie. Intr-un fel, stiinta este cel mai romanesc lucru, `las-k merge s-asa`… nu conteaza metodologia, ci finalitatea. Nu conteaza daca exista vreo cunoastere teoretica anume, ci doar sa fie pusa in practica (what?).

Tragedia a inceput sa se nasca cand empiristii au considerat ca `cunoasterea exista`. Anume ca stiinta nu doar face marfa, ci i se cuvine si felia de tort a filosofiei. Filo-sofia = iubirea cunoasterii. Mai toata istoria omenirii, fara ultimul secol, filosofii furnizau cunoasterea. In Antichitate, matematica s-a dezvoltat din filosofie, restul stiintelor din matematica. Marcus Aurelius le multumea zeilor ca nu l-au inzestrat cu balmajeala care constituie preocuparea stiintifica.

Dar cine a inventat conceptul asta de cunoastere? Cine a avut ideea ca exista ceva de cunoscut si ca poate fi cunoscut? Pana cineva nu se rupe de absolut toate prejudecatile, nu se poate vorbi de intelegere, de cunoastere, de vreo realizare sau de libertate.

Cine a avut ideea ca exista ceva de cunoscut, futu-l in gura!!! Cine a avut imbecila idee ca exista vreo cunoastere, ca exista adevar?? Daca prostu respectiv, caca-m-as pe mumia lui, nu ar fi indoctrinat oamenii ca exista ceva care poate fi dobandit… astazi omenirea nu mai avea nicio problema!

Ceea ce ilustreaza probabil o subtilitate extrema a relatarii Genezei, unde pomul cunoasterii este interzis. Pe de o parte e un fel de predictie, ca goana dupa `cunoastere` va aduce dezastrul, pe de alta este o indicatie ca oricum demersul este iluzoriu. Nu exista nicio cunoastere de dobandit! Nu exista nimic despre care sa se poata cunoaste ceva. Tot ceea ce ne pare astazi ca cunoastere este pura fabulatie.

Asta este si marea realizare a filosofiei yoga – daca ceva este imaginat `in afara`, hence de cunoscut, atunci acel ceva nu ne va fi niciodata de folos. Va fi ceva, acolo, fara nicio legatura cu noi. Daca il lasam asa cum este, interactionam cu el, il inglobam in fiinta noastra… atunci suntem in relatii bune. Daca totusi vrem sa il cunoastem, il investigam… o sa ne pierdem toata viata cu aceste detalii, fara sa aflam nimic… si nici nu vom fi relationat niciodata cu obiectul respectiv.

E ca si cum te-ai insura si ai incepe sa-ti studiezi nevasta… cate fire de par are, ce suprafata are pielea, ce alte featuri. In loc sa relationezi cu sotia, o studiezi. Si o sa o bagi in acceleratorul de particule, sa afli pana in detaliul cel mai minuscul… si ai aflat ca n-ai aflat nimic, deoarece nu exista detaliul cel mai minuscul, deoarece nu exista nimic care sa aiba detaliul respectiv!

Dar exista o ancora a stiintelor naturii. Chiar si cei mai geniali savanti s-au dilemat ca de ce se potriveste atat de bine stiinta cu matematica! Oamenii pur si simplu habar n-au de istorie, nu inteleg cum evolueaza ideile si cum au ajuns anumite idei intr-o anumita perioada de timp, pe care acestia si le-au insusit. Si pe Platon l-a dilemat faza asta… cum se intampla ca ai in  lumea ideilor o cifra trei, iar pe masa ai 3 mere? Cum se intampla ca ai functii matematice care descriu cutare fenomen fizic? Pai nu oamenii le-au inventat?

Au picat de undeva din cer? Nu oamenii au zis un mar, doua mere?? Insa astazi nimeni nu mai realizeaza asta! Toti cred ca stiinta, realitatea, universul, adevarul, existenta, viata… sunt niste chestii picate din cer, niste date, niste axiome, ceva care ar avea o existenta eterna, independenta, absoluta, neconstransa de nimic, fara nicio legatura cu individul. E ceva pe care il impingem cat mai departe, pentru ca adancim groapa dintre noi si el tot incercand sa il cunoastem.

Incercand sa dobandim cunostere ne sapam singuri groapa. Si cadem singuri in ea si ne ingropam singuri in ea!

Asa, si ziceam ca stiintele naturii se ancoreaza de stiintele formale. Si pretind ca pot dobandi o anumita perfectiune… iluminata de perfectiunea matematicii. Matematica pare oamenilor ceva atat de frumos… de nu-ti poti lua ochii dupe ea… pana te apuci sa o studiezi. Adevarul este ca matematica e buna pentru elevi… ca sa iti dezvolti si exersezi mintea prin intermediul ei… nu si dpdv al cunoasterii!!

Matematica ne izbeste din prima ca o stiinta despre ceva ce nu exista, niste entitati abstracte. Eu am pe masa doua mere plus trei mere egal cinci mere, dar pe hartie am 2+3=5. Nu am merele pe hartie, nu am merele in minte, nu am merele pe calculatorul de buzunar. However, datorita faptului ca este o stiinta despre entitati abstracte, are pretentia perfectiunii, de vreme ce entitatile concrete, lumesti, sunt imperfecte, deci cele abstracte trebuie sa fie perfecte.

Problema este ca, indiferent de cum par ele la modul abstract, la modul concret sunt produse de oameni. Iar ceea ce este produs de oameni este, la modul cel mai concret, imperfect, daca nu gresit! De fapt, este in realitate imperfect, insa, de vreme ce oamenii il considera perfect sau macar corect, atunci devine gresit. Asta ma napadeste cel mai tare cand oamenii nu inteleg `teoria probabilitatilor`. Teoria probabilitatilor se numeste teorie tocmai pentru ca ea stipuleaza ca relatiile respective, care constituie obiectul studiului probabilitatilor… ar avea vreo legatura cu realitatea.

Anume, teoria probabilitatilor spune, la nivelul clasei a 4-a, ca daca arunci o moneda, ai sanse de 50% sa pice oricare fata. Pica-i-ar fata! Nimeni nu spune ca teoria spune ca exact asa ar trebui sa fie in realitate! Adica moneda este intr-un fel de stare cuantica, simultan cazuta pe ambele fete. Omul cel mai trivial zice ca o sa pice de 50 de ori o fata si de 50 de ori cealalta. Asta inseamna `la suta` = dintr-o suta de incercari!

Dar vine matemagicianul si spune ca nu, ci daca faci limita de n grupuri de n incercari… o sa convearga la 0.5. Se vede ca nu mai conteaza cu nimic teoria in viata de zi cu zi, poti sa arunci de tot moneda. Conteaza doar in procesele cuantice, unde computezi functia distributiei de probabilitate. Mai abureala nu se poate!

Dilema clasica `Evenimentul A are probabilitate 70%. Evenimentul B, independent de A, are probabilitate 70%. Evenimentul A&B are probabilitate 49% (0.7*0.7). Hence, desi A si B se intampla separat, nu se intampla impreuna :)` La asta, matemagicianul se rezuma sa raspunda `nu intelegi probabilitatile`.

Cam in genul in care se intreba Schrodinger daca pisica este vie sau moarta. Si urma posteritatea sa ii spuna `nu intelegi mecanica cuantica`. E clar pentru cei intregi la mansarda ca in realitate pisica nu poate fi vie si moarta totodata… totusi din `calcule` rezulta, conform curbei distributiei de probabilitate, ca e si vie si moarta!

Si respectivii vin la televiziune si explica rahatul asta. Scriu carti si imbecilii se imbulzesc sa le cumpere si sa ii venereze pe imbecilii-sef, care le spun ca pisica e si vie si moarta in acelasi timp. Omul este prin definitie sclav. Omul nu poate gandi singur, pentru ca `nu stie` suficient. Trebuie sa vina altcineva sa ii spuna ce trebuie sa `stie` respectivul. Si, de vreme ce nu mai apeleaza toata lumea la preot si saman, sclavul de astazi apeleaza la savant si politician.

Dar si matematica sa fie gresita? Poate doar este gresita ca fac oamenii ceva gresit in legatura cu ea, insa ea ar putea inca sa fie `corecta` intr-un mod foarte abstract… si independent de ceea ce fac oamenii cu ea (?!). Poate totusi exista, in ceruri, undeva, o matematica pura… care nu e afectata de faptul ca Gigel a pus virgula unde nu trebuie sau ca a impartit prin zero.

Asa ar suna ultimul planset al omului disperat de posibilitatea disparitiei `cunoasterii`. Problema este… ca nu este! Matematica pur si simplu nu este… este una dintre multiplele fantasme ale oamenilor, dar pur si simplu nu este. Eu eram foarte entuziast ca `intelesesem` aparentele contradictii din matematica, ca problematica domeniului de definitie. `Intelesesem` ca nu se poate imparti la zero, pentru ca impartirea pur si simplu nu e definita acolo. Sau `intelesesem` ca situatia se rezolva cu l’Hospital… problema e ca frantuzu a bagat functii in loc de numere.

Eu nu ma mai intreb ce se intampla daca impart un mar in zero bucati. Eu sunt fortat sa ma intreb spre ce limita converge functia marului si spre ce limita converge functia taiatului. Eu `intelesesem` ca numerele pur si simplu nu se termina, desi e clar ca lumina zilei ca `lucrurile` se termina. Nimeni intreg la mansarda nu o sa afirme ca exista o infinitate de chestii. Eu `intelesesem` ca nu se poate extrage radacina patrata dintr-un numar negativ… de d-aia. Ulterior au venit astia cu numerele transcendentale (complexe, de fapt, dar imi place prea tare cum suna transcendentale).

Desigur, o ciudatenie a fost conceptul de numere negative. Eu am lipsa unui mar, daca adaug acesteia lipsa inca unui mar, am doua lipse ale unui mar. Sau lipsa a doua mere.

Acum, insa, pt ca niste imbecili s-au gandit sa inventeze numere negative acum 1000 de ani, imbecilii de azi s-au gandit ca sigur trebuie ca exista si antimaterie, care e minus-materia obisnuita. Adica un fel de anti-eu, de care trebuie sa fug, ca altlfel ne anihilam reciproc.

Intai se inventeaza entitati matematice, apoi se inventeaza si entitati fizice care sa le corespunda. Nu a ajuns ca s-au inventat numere negative, s-au inventat si suprafete negative, volume negative, pe langa toata sarada de entitati care exista, s-a mai creat inca una `in oglinda`. Si de drag ca numerele naturale pareau insirate in sir indian, ce au facut baietii? Au mai facut in sir mergand in sens invers. Dar, vai, cum sa nu se abtina ei sa faca un sir care sa mearga si in sus, altul in jos, si altele in directii imaginare. In felul asta ne-am pricopsit cu conceptul 3D. Vederea noastra nu este cu axe, radiani, ci este un continuum… in toate directiile. Insa asa s-a incetatenit, ca noi vedem in trei dimensiuni, iar acum vin superstringistii si ne conving ca exista si dimensiuni pe care nu le vedem!

Asa… ziceam ca eu eram foarte bucuros sa `inteleg` chestii din-astea… pana a venit Andreea si a pus degetul pe rana, numindu-le CONTRADICTII. Nu s-o fi gandit nimeni la termenul asta sa descrie… contradictiile din matematica? Matemagicienii le-au dat nume fancy, gen singularitate sau punct de inflexiune… tocmai ca sa tina taranul prost afara, sa nu se prinda ca ala imi zice ca pisica e si vie si moarta in acelasi timp.

Contradictie inseamna, vadit, ca ceva este gresit. In fond, exista principiul noncontradictiei, metoda reducerii la absurd, prin care o teorie este demonstrata falsa tocmai pentru ca isca contradictii. Dar daca matematica insasi isca contradictii, atunci este cazul ca matemagicienii sa inventeze inca putina matematica, ca sa peticeasca gaurile. Au inventat numere negative, irationale, ireale, hipercomplexe, hiperhipercomplexe, megahipercomplexe (este interesant de speculat ca au inventat nu numai conceptul, ci si numerele insele, de vreme ce acestea prin definitie nu au niciun corespondent in realitate, hence `ireal`) etc… Au extins functia radacina patrata pe domeniul negativ, mai au putin si peticesc `gaurile negre` numite infinit, zero, multimea vida.

Acum inteleg afirmatia lui Rudy Ruckner, ca universul matematic este mult mai vast decat universul fizic. Problema este ca e si in plina expansiune. Si in accelerata expansiune! Si acceleratia este in accelerare. Si acceleratia accelerarii este in accelerare s.a.m.d.

Deci nu e vina Gigelului ca a gresit desfacand parantezele, ci e vina matematicii ca nu exista.

Problema pare ca devine nici macar a stiintei sau a matematicii in particular, ci a insusi conceptului de cunoastere in general! Nu doar cunoasterea naturii este falicioasa si ireala, ci orice cunoastere. Este interesant totusi ca aceasta propozitie pare o cunoastere valida, care este independenta de orice alta cunoastere, hence are chiar sansa de a fi o cunoastere corecta!

28 Răspunsuri to “Nu exista cunoastere”

  1. fastleppard said

    Adevarul consta doar in harul Duhului Sfant . Celelate lucruri sunt chestii lumesti care nu iti aduc nemurirea .
    Noi traim inca in intuneric si nu cunoastem decat lucrurile intunericului . Lumina care ne da viata avem acces la ea dar ne indoim si ne speriam de multe ori . Trebuie sa ne depasim putin si sa devenim mai nebuni sa zic asa ca sa putem scapa de lanturile intunericului .
    Iar ioan explica cel mai frumos in evanghelia sa :

    1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
    2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
    3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
    4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
    5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

    • Adi said

      Foarte frumos, Fast! Dar trebuie sa iti reamintesti ca lumina, Duhul Sfant… sunt in afara oricarei posibilitati de conceptualizare. The name that can be named is not the eternal Name

      • fastleppard said

        Daca ar exista un Dumnezeu sau vreo forta superioara peste cea care neo descrie Iisus Hristos , tot nu ar avea importanta , pentru ca eu cred ca nu am intelege-o niciodata .
        Si asa pe Tatal Ceresc de care vorbea Mantuitorul nu la cunoscut nimeni niciodata in profunzimea sa si nici nu cred ca ar fi posibil .
        Numai ca stim sigur ca Tatal ceresc este desavarsire si dragoste , iar cei care ajung la el nu pot sa il descrie chiar daca ar vrea .
        Numeroase rapiri ale unor asceti ortodocsi , au revelat ca acolo unde au ajuns nu stiu nici ei , dar era o lumina puternica si multra stralucire , o imbatare de fericire ce nu putea fi descrisa in cuvinte . Bucuria care au simtit-o acolo nu o poti gasi pe pamant .
        Apoi au venit in trup si au stiut ce ii asteapta .
        O senzatie asemanatoare e atunci cand simti Duhul Sfant , o caldura placuta si un miros deosebit care iti vine din trup , si o luina care te orbeste , iar din cate spun batranii asceti aceasta este o mica parte din cea ce simti in imparatia cerului .

    • Adi said

      Fast, foarte frumos, dar… aceeasi intrebare ca si pt Adrian I:
      Ce metoda prescrie ortodoxia pt depasirea acestei stari de ignoranta… pt dobandirea cunoasterii?

      • crip71 said

        omului luminat de Duhul Sfant in stare de extaz (uimire ) i se reveleaza numeroase taine ale dumnezeirii .
        ” Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
        3. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie
        4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.”

        Ceea ce vede si aude omul in aceasta stare nu poate fi comunicat pe cale verbala sau scrisa pentru ca ceilalti nu-l pot intelege . Dumnezeu a creat pe om in stare sa-L poata cunoaste ( pentru ca omul este chip al lui Dumnezeu, adica are ratiune , sentiment si vointa ) , insa cunoasterea nu vine pe cale rationala ci prin revelatie .

        ” Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.”
        Nu mintea acesta de carne si sange poate sa-L recunoasca pe Dumnezeu , ci este nevoie ca Dumnezeu sa se descopere omului prin puterea harului.

    • Adi said

      Crip si Fast, ce e cu toata predicarea asta????

  2. i said

    @Adi

    „Nu exista cunoastere”

    Dar tu cum de…cunosti asta?

  3. creca said

    nu exista cunoastere..sunt de acord…totusi, prin afirmatiile tale supraevaluezi insusi conceptul de cunoastere..cunoasterea e o indeletnicire, ca si pastoritul, albinaritul sau cultivarea pamintului…omul era obligat s-o faca si p-asta..ca ulterior si-a luat-o-n cap si-a-nceput sa creada ca prin cunoastere face ceva superior unei indeletniciri obligatorii, este perfect adevarat…asa ca, noi nu trebuie sa judecam actul in sine al cunoasterii ci plusarea pe importanta ei supraterana si confiscarea ei de catre vanitati si pasiuni…cum omul creste mai multe animale decit are nevoie, cum isi face o casa mai mare decit ii trebuie, tot asa vrea sa cunoasca mai mult decit ii trebuie…insa, trebuie sa recunoastem ca pina la un punct cunoasterea e obligatorie si tine de un anume instinct de supravietuire.

  4. crip71 said

    „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.”

    Viata vesnica insamna cunoastere.

  5. cherie said

    Pai daca zici ca nu exista cunoastere, cum ajungi la Nirvana? Nu prin aucunoastere?
    Autocunoasterea, sau meditatia nu este o forma de cunoastere?
    :)) Nu te nasti cu Nirvana „La etajul blocului” numai gata sa urci… Nu ?

    • Adi said

      Pai, de fapt, e invers… arunci tot ceea ce e noncunoastere… si ramai cu starea fundamentala, cand cunoasterea este identica cu existenta🙂

      • cherie said

        „Tehnic vorbind” nu vad cum as putea sa arunc ce am acumulat in cursul vietii sub numele de „cunoastere”. Tot firul vietii se inregistreaza in creierul meu ca infirmatie. Intre diversele informatii primite de mine, datorita unei functii speciale a creierului meu, pe care o numesc inteligenta, eu (omul de fapt) coreleaz informatiile si constientizez „CUNOASTEREA”. Nu pot sterge cunoasterea decat defectand aceasta matrice de analiza a creierului pe care o numesc inteligenta si devenind de fapt „scrantita” sau decedand in mod natural :)) si ireversibil…
        Practic vorbind, probabil nu inteleg cum se ajunge la starea de „nirvana” si sper sa nu te revolte ca ma bag in discutie cand nu prea sunt in tema. :))
        .

    • Adi said

      Cherie, esti toujour invitata sa te bagi!
      Nirvana, dupa cum am mai spus, este invingerea ignorantei. Nu aruncand cunoasterea mundana, ci intelegandu-i caracterul tranzitoriu si inutil.

  6. cherie said

    Scuze ca am scris „infirmatie” in loc de „informatie”. :))
    Calculatorul e de vina si viteza

    • Adi said

      Cherie, nu trebuie sa `arunci` nimic. De ce ai arunca? Ar fi risipa.
      Trebuie doar sa tii cont ca tot ceea ce ai `acumulat`… este relativ.
      Nu inseamna ca gasca nu pluteste pe apa…. ci doar in seamna ca nu e relevant dpdv spirtiual🙂

  7. Cunoasterea inseamna sa iesi din intunericul ignorantei lumesti ( gandire tipic materialista ) si sa ajungi in simplitate si contemplare , prin care vei descoperi virtutile adevarului .
    Numai ca nici eu , care scriu acest paragraf nu pot face acest lucru pentru ca sunt un pacatos neputincios care se lasa ilantuit de poftele si dorintele lumesti .
    Adevrataul tel al crestinului este dobandirea Duhului Sfant .
    Ca sa poti sa ajungi la adevar trebuie sa ii ei ca exemplu pe sfintii parinti si pe carmuitorul lor Iisus Hristos .
    Iar cand ma refer la sfintii parinti ma refer la cei care chiar au avut Duhul Sfant si au negutatorit in virtuti si har .
    Ca sa iti omori firea lumeasca si sa te nasti in Hristos , trebuie sa treci si prin pustie pentru a te lupta cu duhurile rautatii si pentru a putea birui potele .
    Apoi dupa ce devii luminat in Duh Sfant si virtuti , armura si spada iti sunt pregatite si poti sa indrumi si pe altii spre adevar si lumina .
    Pana atunci numai teorii si presupuneri ce se transforma in ideologii .
    Iar ideologiile nu au nici o valoare pentru ca tot de om sunt facute si nu fac parte din adevar si din Dumnezeu .
    Gandirea lumeasca este egoista si nu il poate intelege pe Dumnezeu . Gandirea lui Dumnezeu este bazata pe desavarsire , iertare , si dragoste neconditionata , pentru ca daca nu ar fi asa nu ar mai fi desavarsit .
    Este si logic de ce Iisus Hristos este singurul de care trebuie sa ascultam si este singurul care nea invatat ce inseamna Dumnezeu . Niciodata in Istorie nu l-ar fi cunoscut nimeni pe Dumnezeu in lumina si imaginea pe care nea oferit-o Mantuitoul Iisus .
    Si mai pe scurt voi spune ca exista cunoastere , iar cunoasterea este cuvantul , iar cuvantul sa intrupat si sa facut om .

  8. totedati said

    « Marcus Aurelius le multumea zeilor ca nu l-au inzestrat cu balmajeala care constituie preocuparea stiintifica »
    ceva normal pentru un beșinos care nici la cur nu se ștergea singur îl ștergeau alții!
    ia să fi dat la sapă la stratul de cartofi vre-o 2-3 km lungime în fiecare zi vre-o 2-3 ani și să vezi cum i se scurgea fericirea filozofică de pe față în șiroaie de transpirație!

    sau în războaie ia să fi dat cu măciuca în prima linie a frontului și îi sărea cheful de filozofie instant! brusc ar fi devenit interesat și preocupat de cunoaștere și știință! cum bine ai spus, de rezultatul final, imediat, indiferent de metode! cum să dau cu bîta, cum e mai bine, de sus în jos sau din lateral?

    « Cine a avut imbecila idee ca exista vreo cunoastere, ca exista adevar »

    ioi!

    cunoașterea, mai ales cea știintifică, parcă mai merge să îi dăm la mufă de pe scaunul filozofului, dar adevărul? nici moaca lui nu-ți place!?

    ioi!

    « cine a inventat conceptul asta de cunoastere »
    cum cine!? omul cu bîta în mînă! a vrut să știe dacă dă de sus în jos sparge țeasta adversarului mai repede sau nu? lovitura laterală e mai eficientă?

    cînd după ceva timp și purtare i sa zdrențuit chilotul și maieul cu care barosanul șef la dotat înainte de al da afară cu un șut în cur din paradis prima pereche de oameni a vrut să ȘTIE cum face o pereche nouă! n-avea chef de filozofie că era în curul gol!

    a ști cum să faci cutare transpirînd cît mai puțin e definiția cunoașterii!
    obiectul de studiu al științei

    « subtilitate extrema a relatarii Genezei, unde pomul cunoasterii este interzis »
    nu simplifica! pomul cunoașterii binelui ȘI răului! din ăla ia spus barosanul șef lui adam să nu mănînce!

    « Tot ceea ce ne pare astazi ca cunoastere este pura fabulatie »
    incredibil! și neadevărat!

    ;-P

    « deoarece nu exista nimic care sa aiba detaliul respectiv »
    ba există! problema e că acel detaliu minuscul dar esențial, adevărul, nu îl găsești băgînd nevasta în acceleratorul de particule!

    « pe masa ai 3 mere? Pai nu oamenii le-au inventat? »

    dap! puțini se mai gîndesc, filozofînd, la astfel de chestii! par ridicole și lipsite de importanță dacă le compari cu bîtele atomice pe care le avem acum în dotare!
    deși puterea bîtei atomice stă în adevărul acelor numere abstracte! cu cît numerele sunt mai adevărate puterea bîtei atomice e mai mare!

    adevărul e putere! omul cu minte de cimpanzeu știe asta! deaia tot adună la numere ca să îi crească bîta și puterea! problema e că el nu vrea să cedeze|piardă niciodată nimic, adună doar cu plus și greu de tot cu minus
    minus e o pierdere! mintea de cimpanzeu refuză să împartă, să cedeze, să piardă!
    el nu vede că ce aparent a pierdut de fapt a cîștigat!
    ca să mai adunăm și cu minus barosanul șef trebuie să ne ia la bătaie zilnic, ca pe niște copii neastîmpărați!

    « Matematica ne izbeste din prima ca o stiinta despre ceva ce nu exista, niste entitati abstracte »
    există! măcar în capul nostru! poate și al altora, de ce nu!?

    moș crăciun există! la fel și baba cloanța! în imaginația mea!
    orice existență de acest fel, creată, există într-un univers de discurs! apare, dispare, reapare … în mintea mea, a ta, a alcuiva …

    « Iar ceea ce este produs de oameni este imperfect »
    corect! imperfect … tranzitoriu … fără puterea de a fi prea mult timp! moș crăciun apare și dispare, ba are barbă ba nu are, cîteodată în loc de reni la căruță are unicorni, azi poartă chiloți de tablă mîine de bumbac însă cînd eu îți vorbesc despre moș crăciun de multe ori uit să precizez toate aceste detalii și legătura cuantică dintre moș crăciun din capul meu și al tău se rupe, al meu e rocker, al tău e un ursuleț de pluș

    deci noțiunile abstracte, oricare ar fi ele, sunt imperfecte dacă vin de la oameni! dacă puterea care stă în spatele ființei|existenței lor e exclusiv umană

    « Se vede ca nu mai conteaza cu nimic teoria in viata de zi cu zi »
    ba contează! pentru ca la nivel cuantic acea monedă-atom e aruncată la fel ca moneda de N ori și dacă numărul încercărilor crește converge către 0,5!

    acel atom cuantic e ca o monedă care într-o secundă a vieții noastre e aruncată și prinsă de miliarde de ori!

    Mt 3:12
    „a Cărui lopată este în mâna Lui, şi El Îşi va curăţi aria şi-Şi va aduna grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins”

    cum era separat grîul de pleavă mai de mult? era aruncat în sus, pleava o lua vîntul, grîul cădea în sită!
    așa e și cu atomii sunt aruncați în sus ca o monedă cu mai multe fețe … însă cum avem deja ceva mai multe cunoștințe despre fenomenele cuantice trebuie să extindem definiția aruncării de la « în sus » la « în afară »!

    așa ajungem la oscilatorul harmonic al fizicii contemporane! al cărui model matematic nu oscilează doar 2D ci și 3D! aruncînd moneda-atom cu mai multe fețe în sus|afară cu frecvențe extrem de mari raportat la frecvența noastră de percepție frămîntăm ca brutarul aluatul un univers cuantic!

    singura minciună în mod intenționat, repetat și insistent șamd spusă de bubuli e că fenomenele cuantice ale lumii subatomice n-ar avea echivalent în lumea fizică macroscopică, cea pe care o percepem noi zi de zi … de ce mint e cu totul altă poveste dar eu sunt convins că o fac intenționat!

    « poti sa arunci de tot moneda »
    o arunci n-o arunci bîta mea tot mai mare ca a ta!
    zbang!

    « numindu-le CONTRADICTII »
    sau paradoxuri logice … sunt o ciurdă! grămadă de drăcușori, unul peste altul pînă la șeful lor, michiduță, moț peste toți!

    « Contradictie inseamna, vadit, ca ceva este gresit »
    nu în mod necesar! poate fi și un indiciu al faptului că ești parte a procesului de cunoaștere, că trebuie să alegi una din variante ca adevărată ca să afli adevărul!

    nu cade pară mălăiață în gură nătăfleață așa, cu de la sine putere, fără nici o contribuție din partea ta! trebuie să alegi! pilula roșie sau cea albastră?

    și, conform definiției, adevărul e unic! din toate variantele o singura alegere e cea corectă restul toate false, neadevărate, nereale!

    însă ca să cunoști care e cea corectă trebuie să alegi!

    « e vina matematicii ca nu exista »
    iar greșești! există! baba cloanța există! moș crăciun există!

    problema mea, la final, e că nu prea sunt sigur ce înțelegi prin a exista … de atîtea ori au spus aici că X nu există, Y nu există șamd de nu mai sunt sigur cum să apuc varza din mintea ta!

    că, după astfel de simptome, zici că nu prea există!

    deci, rezumînd, eu ȘTIU că exist! sunt sigur de asta!
    tu exiști?
    sau ai probleme de percepție a propriei existențe care te fac să te îndoiești de asta?
    să te ajut
    eu zic că exiști dar rotițele merg cam alandala prin mintea ta
    prea multă yoga îți face rău bibilică!
    suntem creaturi vii deci trebuie să ne mai mișcăm din cînd în cînd altfel devenim bolovani!
    gata cu poziția lotusului, hai, hopa sus!

    • Adi said

      Mersi pt comentarii… o sa iti replic si tie, dar mi-a fost cam lene sa ma gandesc🙂

    • Adi said

      `un beșinos care nici la cur nu se ștergea singur`
      Nu apreciez aceasta lipsa de apreciere… in fond, vbim despre cel mai important ganditor Stoic.
      In plus, nu inteleg deloc apologia empirismului in dauna speculatiei filosofice…

      `ioi!`
      Pai filosoful normal ca stie ce spune cand se refera la adevar si cunoastere… dar savantul si omul de rand habar n-au!

      `omul cu bîta în mînă`
      Cred ca el e tipul traditionalist, care da cu bata intr-un fel anume pt ca asa a fost invatat de stramosi ca merge… nu din curiozitate sa faca lucrurile `mai optim`.

      `a vrut să ȘTIE cum face o pereche nouă`
      Aparent da, asa este. Dar ce rost are sa faci o pereche noua???
      Marea majoritate a lucrurilor pe care le facem ca oameni… nu le facem de fapt, pt ca `filosofam` mai inainte despre ele, si ca urmare ne razgandim.

      `a ști cum să faci cutare transpirînd cît mai puțin e definiția cunoașterii!`
      a sti cum sa nu mai fie nevoie sa faci, ca sa nu mai transpiri degeaba… e definitia intelepciunii!

      `pomul cunoașterii binelui ȘI răului! din ăla ia spus barosanul șef lui adam să nu mănînce!`
      Trebuie sa interpretezi cumva alegoric… imperativul comenzii de a manca e dependent de principiul etic ca obedienta e buna.
      Dar, ca sa stii ce e bine si ce e rau… trebuie sa fi mancat deja din pom… ca sa ajungi sa stii ca a manca e rau, iar a asculta e bine. Nu vad cum poti iesi din dilema asta🙂

      `bîtele atomice pe care le avem acum în dotare`
      Ce conteaza daca sunt bate atomice sau mere??? Ideea este aceeasi!

      `mintea de cimpanzeu refuză să împartă, să cedeze, să piardă`
      Simplul concept de a pierde sau de a castiga sunt tocmai roadele mintii de cimpanzeu!
      Cu siguranta ca cu nimic nu ai venit in lume si cu nimic vei pleca… deci ce e al tau? Ce sa pierzi si ce sa castigi?

      `există! măcar în capul nostru! poate și al altora, de ce nu!?`
      Mai devreme faceai apologia empirismului… iar acum te contrazici cu platonismul?🙂

      `noțiunile abstracte, oricare ar fi ele, sunt imperfecte dacă vin de la oameni! dacă puterea care stă în spatele ființei|existenței lor e exclusiv umană `
      Nu prea am inteles deloc!
      Nu cred ca poate fi un abstract uman si altul divin… cum ai face diferenta intre ele?
      Ar fi interesant de mers invers… calul abstract din mintea omului este mai putin perfect decat calul creat de natura! Caz in care `abstractul divin` ar fi concretul, pe care il abstractizeaza mintea omului!

      brb

      • totedati said

        eu nu atac filozofia în sine ci doar nasul strîmbat și sclifosit al celor de genul marelui filozof stoic marcus aurelius care de prea multă filozofare și prea puțină practică sunt atît de înțelepți încît sunt incapabili să priceapă ce e aia a sta în curul gol în frig, ploaie sau arșiță!

        sau a da cu sapa pînă ți se urăște de viață pînă înebunești!

        cunoașterea e aia care te ajută să tragi chiloții pe tine, repede, acum! nu peste 10 ani! ești în curul gol! gata cu filozofarea e timpul acțiunii!

        adevărul nu e numai cunoaștere empirică! ci și credință!

        « Dar ce rost are sa faci o pereche noua »
        are! ești în curul gol! deaia contează și rezultatul practic al filozofării

        « obedienta e buna »
        da, e bună! pentru că nu ești dumnezeu! a asculta de adevăr e o obediență față de acesta
        adevărul nu e un principiu abstract supus voinței umane, nu e un produs al minții

        « definitia intelepciunii »
        de acord, înțeleptul știe și de ce nu doar cum și cînd

        « ca sa ajungi sa stii »
        să știi sau|și să crezi! nu e o nevoie absolută de a cunoște răul în sens biblic, ca pe nevastă în pat, dacă crezi cu adevărat că răul e rău … e suficient să crezi chiar dacă nu știi … acea credință adevărată se adaugă cunoașterii fără plată

        « Ideea este aceeasi! »
        adică a mea e mai mare! corect …

        « acum te contrazici cu platonismul? »
        nu sunt sigur … eu am impresia că le combin, le armonizez … pentru că nu sunt un dumnezeu

        « `abstractul divin` ar fi concretul, pe care il abstractizeaza mintea omului! »

        hopa! să fie oare posibil așa ceva, vibrația a două suflete la unison?

        e parte din filozofia poziției lotusului!? parcă eu știam altceva, cînd eram tînăr am mai aruncat cîte-un ochi în direcția yoga
        hmm … deși mă pretind creștin și eu am ajuns la această idee aparent paradoxală și cam împotriva curentului general iubitor de abstract … culmea! eu văd această idee scrisă și în biblie! mai precis e vorba de panenteism nu de panteism

        da! concretul în forma sa cea mai hardcore! MATERIA!
        care ca esență, ceea ce este prin sine, prin propria putere de a fi, ca materie, atom eteric indivizibil și infinit de (mic|mare), e necreat! inclusiv în biblie!

        hîr hîr, dați-mi voie să mă prezint, sunt cel mai tare din parcare! am bîta cea mai mare! și cum mai dă cu ea! bate bine! bate des! bate nonstop!

        e barosanul șef în persoană! materia! nu în abstract ci în concret! chiar prea concret pentru mulți filozofi care strîmbă din nas finuț și se întorc cu fundul nu cu fața la majestatea sa în frunte cu eternul și fascinantul pavel coruț cînd vrea să le vorbească și cînd ei pretind că vor să îl cunoască …

        însă, repet din nou, cunoasterea adevărată nu vine doar din ceea ce știi ci și din ceea ce crezi! problema e că e ușor să crezi ce vrea mușchiul tău și din păcate doar o variantă din toate variantele posibile e cea adevărată, adevărul adevărat

        restul adevărurilor sunt false adevăruri, puterea lor nu e universală pentru că sunt creații umane …

        pentru că nu ești dumnezeu și pentru că dumnezeu există indiferent dacă crezi sau nu în existența sa … bolovanul e bolovan, pînă nu i te supui nu se mișcă!

        poți dansa în jurul lui pînă cazi lat, e degeaba … ca să se miște trebuie să te apleci și să pui mîna pe el

        asta au cam uitat de la atîta filozofare filozofii de genul lui marc aurelius

        ei își închipuie că adevărul se măsoară în cantitatea de filozofare, cu cît filozofezi mai mult te apropii mai mult de adevăr

        fals!

        dacă filozofezi cu de la tine putere acea filozofare e cu minus nu cu plus! în împărăția cerurilor nu se adună se scade!

        e ca dansul în jurul bolovanului, nu ești cu nimic mai înțelept dacă mintea ta dansează la fel ca sălbaticii în jurul acestuia!

        ca să filozofezi cu folos trebuie să te apleci și să pui mîna pe bolovan! să i te supui!

        punînd punct și rezumînd nu există cunoaștere umană fără credință adevărată
        fără temelia adevărului nu poți construi nimic
        însă pentru asta trebuie să crezi! fără dovezi! cît timp cauți dovezi nu crezi

        e ca în teoria mulțimilor cu celebrul paradox al mulțimii tuturor mulțimilor fără credință și alegerea variantei corecte fără dovezi logice cunoașterea umană se învîrte în cerc într-o mulțime infinită de paradoxuri logice

        ca să poți dovedi dpdv logic că există o mulțime a tuturor mulțimilor diferită în esență de restul obiectelor mulțimii trebuie mai întîi să crezi|postulezi asta!

        fără acest prim pas al credinței te învîrți în cerc ca un cîine în jurul cozii filozofînd degeaba pînă obosești de atîta filozofare

        trebuie să alegi! e alegerea ta! nimeni nu poate face asta în locul tău, degeaba cauți dovezi nu le vei găsi niciodată dacă nu alegi!

        pilula roșie sau cea albastră?

        inițial nu mi-a plăcut seria matrix … după un timp sa aprins beculețul, e multă filozfie acolo ascunsă bine sub multe straturi de farduri pline de efecte speciale … ciudat de creștină deși mulți talibani creștini strigă huoooo! sataniștiiiiii!

        scena dialogului dintre neo și arhitectul matrixului e incredibilă din perspectivă creștină!

        pe mine cel puțin m-a lăsat cu gura căscată
        bietului michiduță ia alunecat copita pe script la corectură? o fi avut un mic blank-out, salt cuantic temporal? ia căzut masca de atîta inteligență creatoare!?
        lol!

    • Adi said

      Desi la modul general sunt de acord cu critica ta la adresa filosofatului steril, lipsit de actiune… nu vad ce motiv ai sa te iei de Marcus Aurelius🙂
      A fost un glorios imparat roman, probabil la nivelul respectiv si-a trait filosofia… ar fi o pretentie extrem de oneroasa ca numai saracii sa aiba acces la mantuire! In plus, doar l-am citat, nu i-am adus oda🙂 Ajunge sa evaluezi valoarea spuselor, nu a celui care le-a rostit!

      Imi pare ca inclini spre extrema opusa cand zici ca `nu e o nevoie absolută de a cunoște răul în sens biblic`… deoarece o spui mai degraba ca pe un articol de credinta decat pe ceva self-evident🙂

      Iata un alt exemplu:
      `cunoasterea adevărată nu vine doar din ceea ce știi ci și din ceea ce crezi! problema e că e ușor să crezi ce vrea mușchiul tău și din păcate doar o variantă din toate variantele posibile e cea adevărată, adevărul adevărat
      restul adevărurilor sunt false adevăruri, puterea lor nu e universală pentru că sunt creații umane `
      Nu-i asa ca nu poti, propriu-zis, sa CREZI adevarul adevarat?! …pt ca adevarul adevarat este self-evident.
      Tu crezi ca existi sau acest lucru constituie un adevar adevarat? Sau depinde cumva de ceea ce definesti ca adevar?🙂

      Paradoxul lui Russel e un caz particular (sau chiar foarte general) de paradox care se naste prin generalizare, prin ducere la absolut: de genul Universul este finit sau infinit? vezi: https://adrianarvunescu.wordpress.com/2010/11/03/despre-idealism/

      • marcus aurelius? nici un motiv anume doar că semințele scuipate în chelie nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește …
        « adevarul adevarat este self-evident »
        adică e adevărat fără a mai sta să aduci tot felul de argumente în sprijinul adevărului său … termini cu raționalizarea și nevoia de dovezi suplimentare de ce e adevărat … eventual în lupta de idei îl folosești ca argument nu ceri celorlalți să te ajute să îi descoperi adevărul!

        ca la poker, fiecare își pune pe masă sacul de adevăruri adevărate, cel cu cele mai multe și mai tari cărți cîștigă …

        nu eu înclin spre extrema opusă unii au impresia că certitudinile nu pot fi atinse decît dacă pui degetul de acel adevăr, dacă îl atingi fizic ca să fii sigur că nu e o iluzie …

        eu n-am nevoie să mai bag mîna în foc ca să știu că o să mă doară, că o să mă ardă … fericiți sunt cei care pot crede asta fără a băga deloc, nici măcar o dată, mîna în foc!

    • Adi said

      Aceasta teoretizare excesiva face extrem de rau cunoasterii propriu-zise.
      De fapt, tocmai asta este problema `stiintei`… a despica firul in patru rezulta in a avea 4 fire de cunoscut… care, chiar daca ar ajunge sa fie cunoscute, nu ar ajuta cu nimic la cunoasterea firului initial!
      Si, in fond, asta acuzi si tu, conceptualizarea si abstractizarea excesive… putem vbi necontenit DESPRE ceva… imaginatia nu are limite. Insa proverbul chinez: cine stie tace, cine nu stie vbeste.
      Sa mai frunzaresti si alte articole, de genul: https://adrianarvunescu.wordpress.com/2011/09/22/stiinta-distruge-omenirea/
      si https://adrianarvunescu.wordpress.com/2012/02/09/toata-filosofia-occidentala-este-o-minciuna/ 🙂

  9. curiossss said

    Te-ai nascut cu aceste idei sau le-ai dobandit prin cunoastere ?
    Practic ai ajuns sa cunosti ca , cunoasterea este relativa.
    Insa poate fi vorba si despre cunoasterea ta propriu-zisa ca fiind relativa.
    Deci ceea ce afirmi datorita cunoasterii tale este relativ.
    Nu are un caracter absolut si nu foloseste la nimic.
    Sunt de acord cu prima parte, dar nu cu a doua .
    Fereste-te de paradoxuri, ca ele te contrazic pe tine insuti mai bine decat o face oricine altcineva.

    „Eu am dreptate si cand gresesc”
    Inseamna ca este la fel de corect ca gresesti tot timpul, asa cum iti place sa crezi ca ai dreptate tot timpul.
    Pentru ca atat timp cat afirmi asta inseamna ca nu poti sa-ti dai seama de diferenta.

    Sarim peste sensul metaforic pe care l-ai folosit, pentru ca il inteleg.
    Eu vreau doar sa-ti spun ca totul este interpretabil, inclusiv ideile si convingerile tale.

    • Adi said

      Desigur ca totul este interpretabil sau ca fiecare poate, in mod subiectiv, fi de acord sau nu cu ceva, sa aiba sau nu dreptate.
      Nu-i asa ca `Nu are un caracter absolut`… este ea insasi o afirmatie cu caracter absolut?!🙂
      Insa singura concluzie valida logic si consistenta este ca adevarul este contradictoriu!
      Prin urmare, a face paradoxuri este corect :))

      • totedati said

        un thumbs up pentru superspecialul si supergenialul adi! eu nu doar le fac, le mănînc! le înghit, le mestec și le scuip! nu mi-e frică de ele! adevărul are brandul cel mai tare din parcare!
        ies printre dinți ca gloanțele din mitralieră! ta ta ta ta ta! la foc automat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: