Adi's Blog

Cel mai genial blog

A quantum view of Religion

Posted by Adi pe Februarie 12, 2012

Zei care dau porunci oamenilor, miracole… lucruri perfect normale in urma cu mii de ani, insa bizare astazi! Probabil la modul cum anticii ar considera bizar ca oamenii de rand sa se preocupe de viata vedetelor TV si fotbalistilor.

Tot am auzit in jurul meu oameni criticand `idei din epoca de piatra` sau `superstitii preistorice`. Pe mine nu m-a impresionat niciodata varsta unei idei… in special pentru ca am gasit ca cele mai noi idei sunt intotdeauna cele mai proaste, pt ca au dus la distrugerea lumii. Iar cele mai vechi nu au condus la distrugerea lumii, ci doar la evolutia istorica care a determinat aparitia noilor idei, care, la randul lor, au cauzat distrugerea lumii.

Deci inclusiv ideile antice pot fi acuzate cel mult ca au permis aparitia noilor idei, ele insele nefiind criticabile pentru valoarea lor. Problema apare ca noi nu dobandim acces direct la ideile antice, ci doar mediat de istorie. Noi nu ne aflam in postura apostolilor lui Buddha sau Iisus, ci doar aflam interpretarea interpretarii interpretarii interpretarii interpretarii… Ajungand la concluzia ca chiar si proximii, discipolii, nu au facut mare rahat in a interpreta corect invataturile originale (de unde stim care erau acelea?) …dar, in fine, asta e alt subiect.

Insa oamenii de azi judeca, in mod tamp, ideile religioase antice, dupa patternurile gandirii contemporane!! Ceea ce, intr-un fel, este inevitabil, dar nu este o scuza sa fii prost! Si faptul ca esti prost nu e o scuza sa continui sa fii prost. Intr-adevar, constituie un efort sa studiezi petternurile gandirii antice (as spune chiar universale)… dar orice cunoastere presupune efort. Patternurile gandirii antice le putem sonda prin intermediul comentatorilor. Acestia se presupune ca erau mai in tema cu gandirea de atunci si comenteaza in cunostinta de cauza. In traditiile orientale s-a pastrat relativ intact acest principiu. Astfel, citeam zilele trecute un comentariu al lui Krishnananda, care comenteaza, pe baza comentariilor lui Shankara, Brahma Sutra lui Vyasa, care este o compilatie de comentarii ale Upanishadelor, care, la randul lor, sunt comentarii ale Vedelor (comentarii ale unor intelepti gen Yajnavalkya).

In traditia crestina insa exista imbecilul concept `sola scriptura`, introdus de Reforma, prin care este liberalizat accesul la Biblie. Nu insa si la intelepciunea biblica. In traditia catolica, Biblia era transcrisa doar in latina, fapt care o facea inaccesibila vulgului. Poporul avea acces la Biblie prin medierea teologilor catolici, care, in calitate de intelectuali, erau cunoscatori ai limbii latine.

Acest aspect, pe care astazi il gasim profund criticabil, de vreme ce retinea majoritatea oamenilor in oarece ignoranta si sclavie intectuala… de fapt era un principiu bun!! Vedem ca dupa Reforma, de vreme ce tot imbecilul a dobandit acces la Biblie, fiecare a interpretat in modul cum i s-a sculat lui, dupa 15-20-30 de secole! Ceea ce a dat nastere la zecile de mii de secte. Desigur, nu zic ca traditia catolica a mentinut un standard inalt al interpretarilor, lucru vadit ca nu s-a intamplat.

Dar e la mintea cocosului ca doar in mod pur intamplator vreuna dintre noile confesiuni sa nimereasca macar vreo interpretare corecta!!! E mai mult chestiune de ghiceala… care o fi `corecta` din zecile de mii de interpretari?! De fapt, e vadit ca sectelor a ajuns nici macar sa nu le pese despre corectitudinea interpretarii. Este vb de un criteriu pe care nu il inteleg. Ce o fi in capul celor care fac secte in jurul unui eveniment, cum ar fi: adventistii, baptistii, penticostalii… am avut demult o cunostinta care infiintase o secta numita `Casa olarului`, inspirata de faptul ca proprietarul terenului care fusese rascumparat cu banii tradarii lui Iuda… era olar!

Acesti oameni nu au niciun fel de pasare fata de ceea ce autorii cartilor biblice intentionau sa comunice! Un fenomen inrudit este ca oricine poate sa vina cu o idee proprie si sa gaseasca in Biblie pasaje care sa o sustina.

Oamenii din urma cu 2-3 milenii aveau cu totul alt worldview comparativ cu cei de astazi! Si noi ne schimbam worldviewul trecand prin viata: una gandim cand suntem copii, alta cand suntem tineri, adulti, batrani… la fiecare etapa ne devine imposibil de inteles ce a fost in capul nostru in etapa precedenta. Ne este imposibil sa ne intelegem pe NOI INSINE, in decursul a 1-2 generatii. Darmite pe cu totul alti oameni, in cu totul alt context istoric… in urma cu 50-100 de generatii??

Insa putem sa ii intelegem daca ne folosim de limbajul mitologiei, la fel cum putem aprecia arta folosindu-ne de limbajul artei! Limbaj insa pe care trebuie sa il invatam… studiind comentariile. In mod analog, putem intelege o stiinta anume doar dupa ce ne insusim terminologia si metodologia de rigoare.

Daca incercam sa intelegem limba rusa bazat pe cunostintele noastre de engleza… o sa iasa un cacat! Imi e mila de ateisti, care sunt sclavii unei asemenea gandiri. Pentru cineva care este crestin… exista mai multa libertate: poti sa consideri ca un pasaj se impune tratat literal, altul alegoric… foarte bine! Dar un ateist, ca sa isi sustina critica, este obligat sa contrazica exclusiv aspectul literal… el nici macar nu stie ca exista un aspect alegoric! Si, chiar daca ar cunoaste aceasta, n-ar putea sa il refute… pentru ca o interpretare alegorica nu are cum sa fie gresita sau corecta. Ci este o interpretare alegorica!

Indicii ne sunt oferite de faptul ca marea majoritate a oamenilor, in decursul istoriei si chiar si in prezent… nu gasesc niciun conflict intre interpretarea stiintifica si cea religioasa asupra realitatii. Pentru majoritatea oamenilor `big-bang did it`, `evolution did it` s.a. si `God did it`… sunt FAPP sinonime!

In traditia islamica mecanicismul-empirismul este complet strain. Sa ne reamintim celebra observatie a faimosului mistic al-Ghazzālī: focul arde pt ca Dumnezeu ii permite sa arda. Mecanicismul intelege ca toate fenomenele se intampla `de la sine` (cf traditiei aristoteliene)… nu e de mirare ca s-a ajuns la aberatii de genul Universul a aparut din nimic sau evolutia are loc la intamplare, natura realitatii cuantice este aleatoare.

Pana la Newton inclusiv, si in crestinism toate fenomenele si legile naturale erau concepute ca activitatea lui Dumnezeu in lume (`panteism`). Nu este cu nimic clar de ce s-a produs ruptura dualista, de la Descartes, Dumnezeu ocupandu-se numai cu creatia originala si miracole. Natural ca anticii, straini de mecanicism, vedeau zei in toate fenomenele naturale. Pe masura ce au introdus mecanicismul la scara tot mai larga, zeii au fost alungati si a ramas numai zeul creatiei.

Astfel privind retrospectiv, ateismul emerge natural din tendinta de a inlocui explicatii religioase cu cele stiintifice. Dar ce precede aceasta tendinta? Indiferent de asta, putem sa reparam paguba creata prin decodificarea invataturilor originare si recodificarea lor in limbaj contemporan!

Mai ales ca dezvoltarile in ceea ce priveste relativitatea si mecanica cuantica par foarte adecvate, deoarece ofera un death blow fatal materialismului. Si un cadru util introducerii ideilor mistice orientale in stiinta occidentala! Concepte ca `constiinta universala`, `camp al tuturor posibilitatilor`, `ground of all being`, `silent observer`, `colapsarea functiei de unda`, `corp energetic` pot fi cu succes considerati sinonimi pentru zeu, vointa divina, miracol, suflet, demon. Entanglementul sugereaza interconectarea tuturor formelor de existenta. Imi place abordarea lui Deepak Chopra, desi are si el doua extreme: pe de o parte tinde sa sune prea `New Age` (avand in vedere audienta prevalent americana), iar pe de alta prea Ayurveda (ceea ce de fapt imi place).

Iluzoriul materiei este parca mai usor de acceptat. Am mai vbit despre dificultatea conceptuala: daca ai avea un accelerator de particule mare cat Universul, ai putea sparge particulele in particule din ce in ce mai mici pana ai ajunge la ceva fundamental sau ar putea continua in mod infinit divizarea? Niciun raspuns nu poate fi dat, chiar si anticii stiau, relativ la conceptia lor de atom, ca daca atomul fundamental ar avea o masa finita, atunci ce te-ar impiedica sa il divizezi mai departe? Evident ca toata energia din Univers ar fi mai multa decat energia echivalenta masei unei particule! Dar, daca atomul fundamental nu are masa, atunci de unde provine masa? De la bozonul Higgs, desigur, o ipoteza, dar bozonul Higgs de unde provine? Se ajunge cu usurinta la o regresiune infinita de intrebari cauzale.

Un `realist` mi-a atras atentia ca fortele dictate de legile Universului exista indiferent daca le percepem noi sau nu. Cum stim asta? In primul rand, ceea ce percepem noi ca forte este, de fapt, o interactiune. Forta este un concept abstract, pe care noi il postulam ca cauza a interactiunii pe care o observam. Spunem ca forta gravitatiei face obiectele sa cada pentru ca vedem o interactiune dintre un obiect si pamant. Sau, mai bine zis, vedem o actiune a obiectului (a cadea), pe care o interpretam ca actiunea planetei asupra obiectului. Ceea ce este putin contraintuitiv, deoarece, la prima vedere, ar fi vb de actiunea obiectului asupra planetei!

Dar Sir Isaac Newton a inventat conceptul de forta, la modul ca ceea ce face obiectul sa cada este acelasi lucru cu ceea ce tine Luna pe orbita. In sens materialist, insa, trebuie sa eliminam conceptul metafizic de forta (inteleasa ca camp sau chiar ca topologie a spatiotemporalitatii – de fapt chiar si spatiul si timpul trebuie bagate cumva fortat in oala materiei, prin cuante Plank). O forta nu poate fi o entitate, la fel ca obiectele materiale. Forta este o alta forma de existenta, nonmateriala, in genul ideilor, care nu poate fi integrata in materialism… decat prin modelarea cuantica.

Diagramele Feyman ne zice ca gravitatia este o interactiune bazata pe schimbul de gravitoni. Cand arunci un corp in aer incepe brusc un schimb de gravitoni intre pamant si corp. Analog, electromagnetismul schimba fotoni intre electroni, protoni etc. Dar aceste particule care intermediaza interactiunea fortei… exista doar pe durata actiunii fortei!! Un electron nu emite continuu fotoni (altfel si-ar epuiza energia si ar disparea), ci doar cand este in vecinatatea unui proton! (O sa ignoram momentan intrebarea de unde stie electronul sa emita un foton cand e protonul langa el.)

Deci vedem ca aceste particule, numite `virtuale`, exista doar pe durata interactiunii. Dupa incetarea exercitarii fortei, aceste particule dispar in vacuumul cuantic. Trebuie asadar sa tragem concluzia socanta ca o forta exista doar in masura in care este observata o interactiune intre doua entitati!!

Ceea ce ne duce la intrebarea fireasca: dar materie nu exista, forta nu exista, energie nu exista… atunci ce exista? Singurul lucru de care putem fi absolut siguri ca exista este Mintea, secventa de ganduri, perceptii, emotii etc. Mintea creaza toate aceste concepte si toate reprezentarile pe care le avem despre realitate. Un ultim aspect…

Evolutia este descriere, nu explicatie (chiar si relatarea Genezei incepe cu crearea Universului, a planetei, apele, animalele acvatice, taratoare, pasari, animale salbatice, domestice, apoi omul – in complet acord cu varianta darwinista, ceea ce este o explicatie extraordinar de satisfacatoare, evident ca pe nimeni neinteresand mecanismele). Este la mintea cocosului sa te uiti la organisme mai simple, apoi la altele mai complexe si sa postulezi evolutia vietii. Ajunge sa te uiti si la un singur organism, cum se naste, creste, imbatraneste si moare. Sau o societate cum se inmulteste si se schimba generatiile. Este o chestiune de aritmetica de clasa 1 – aranjati numerele in ordine crescatoare. (Completare: din 1 a evoluat 2, din 2 3 samd, lol)

Dawkins se intreba de ce, atatea secole, atatia oameni inteligenti nu au venit cu teoria evolutiei. Abia Darwin, care nu era cu absolut nimic stralucitor. Si el avanseaza ipoteza `mirajului tehnologiei` – de vreme ce oamenii proiectasera toate elementele civilizatiei, care ii inconjoara, nu au nascut gandul evolutiei naturale, de la simplu la complex… atunci, zice el, au perceput natura ca fiind tot ceva proiectat.

Totusi ipoteza este infirmata de lipsa totodata si a conceptului de design, nu numai a celui de evolutie. O explicatie mai buna este ca oamenii nu erau interesati de mecanisme, ci de explicatii. Dupa cum spuneam, marea majoritate a oamenilor nu gasesc niciun conflict intre interpretarea stiintifica (descriere) si cea religioasa asupra realitatii (explicatie). Doar cu aparitia mecanicismului, oamenii au inceput sa prefere descrierile.

Explicatiile erau furnizate de religie sub forma mitologiei si de filosofia avansata (cum ar fi existentialismul, idealismul), iar descrierile de catre metafizica. Ateismul, fiind privat de metafizica, nu poate insa formula nicio descriere completa a realitatii, in termeni materialisti. De aici principiul incertitudinii si cel al incompletitudinii.

Metafizica inseamna `mai departe de fizica` nu in sensul ca ceea ce se intampla in alta lume, care nu este fizica, ci inseamna `mai in profunzime decat fizica` (asa cum fizica este mai in profunzime decat chimia, iar chimia decat biologia). Fizica este capabila doar de descrieri. Fizica modeleaza interactiunea particulelor sub forma de schimb de subparticule cuantice, dar nu ne explica de ce exista aceasta interactiune. Fizica ne poate descrie cum se formeaza stele si planete, forme de viata, dar nu explica de ce exista principiile care creaza aceasta posibilitate. Stiinta ne poate descrie functionarea cauzalitatii, dar nu ne poate explica care este cauza principiului cauzalitatii.

Desigur, astea sunt doar cazuri particulare ale intrebarii `de ce exista ceea ce exista mai degraba decat sa nu existe nimic? sau sa existe altceva?` Numai religia poate raspunde, insa pentru ca raspunsul sa ajunga la urechile oamenilor, trebuie imbracat in limbajul cunoasterii contemporane.

49 Răspunsuri to “A quantum view of Religion”

  1. Sa’i dea Dumnezeu sanatate la realistu’ ala din articol ! 🙂

  2. Gata: am analizat ultimele 5 articole si am gasit un singur comment care ar putea intra in categoria asta. Io cred altceva: te criticasem de 3 ori, adica am vorbit de 3 ori despre tine si odata despre mine. Sigur nu asta a deranjat? Niciodata criticii n’au fost iubiti..

    ACUMA vorbesc despre mine: nu’s genu’ sa nu’mi asum, insa nu’mi asum ce n’am gresit…
    Oricum, consider irelevant toata discutia si faca sens.,

    Te salut cu respect.

    • Adi said

      Nu neaparat in ultimele 5 articole! Vezi d cate ori ai adus vb de mizantropism🙂

      • M’ai lasat cu gura cascata !………..

        Pai tu vorbesti despre budism, Adriam despre ortodoxie ( chiar mai mult decat mine despre mizantropism ), altii despre alte chestii.

        Ce legatura are asta cu mine….
        Sigur ca in blogosfera ma semnez Mizantropescu ( combinatia care desemneaza un mizantrop de romania ), dar nu sunt musai un mizantrop in adevaratul semn al cuvantului. Glumeam bre ! Asta ai inteles din comentariile mele ca urasc oamenii ? Si daca am folosit cuvantul vorbeam despre mine?

        Permite’mi sa fac pe ortodoxu’ un pic: Doamne pazeste, maica Domnului!….. Am ajuns s’o traiesc si pe asta.

    • Adi said

      Pai atunci care e faza cu nickul?
      Ma simt deceptionat😦

      • Nu era mai simplu sa ma intrebi de la bun inceput?

        Faza cu nick’ul e simpla.
        Hai sa’ti vorbesc despre mine.🙂

        Uneori, omului ii este greu sa disocieze mizeria de om. De regula se muleaza perfect. Urasc mizeria. Omul il pot ierta cand renunta la ea. In plus, aveam nevoie de un nick original. Si pur si simplu mi’a dat asta prin minte, facand combinatia descrisa mai sus. Mie mi se pare un nick inteligent. Mai inteligent decat ” Adi ” ! :)))

        Incolo, stai linistit, ca si eu ma simt deceptionat !…. Da’mi trece, ca’s un mizantrop de treaba.

        Gata, nu mai vorbesc despre mine.
        De fapt, despre nimic.

  3. Adi said

    http://en.wikipedia.org/wiki/Adi
    an Indian word meaning first, as in:

    Adi Granth, the Holy Scripture of Sikhism
    Adi Shankara, an Indian philosopher

    Numele meu este cel mai inteligent… si cel mai frumos🙂

  4. creca said

    cert este ca DESCRIEREA exista…ceea ce nu cunoastem este sensul ei.

  5. Adi, ce’ai vrut sa spui cu articolul asta interesant ?

    N’am rabdare, asa ca, te’oi ruga sa’mi faci un rezumat intr’o fraza. Ideea.

  6. creca said

    adi, e fraza la tine, ca eu n-o gasesc?

  7. andreea said

    E fascinant cum tu spui tot felul de chestii interesante, insa numai luate pe bucati. Cand pui totul cap la cap iese o ciorba incoerenta insa. :))
    Daca vechimea unei idei este irelevanta, de ce ar fi ideile vechi bune iar cele noi rele? Ia zi, draga Adi?

    • Adi said

      Nu e usor sa pui chestiile `cu totul`… ce ar fi sa explic fiecare concept, in fiecare context…?!
      Poti specifica clar ce anume ti se pare incoerent… si pot intra in detaliu, ca sa ilustrez ca e coerent.
      Chiar si din perspectiva ta, cel putin la fel de probabil ca iti pare incoerent… pt ca nu ai inteles sau interpretat bine… nu neaparat pt ca chiar ar fi incoerent!

      Nu am spus ca varsta unei idei este complet irelevanta! Dimpotriva, am zis ca cu cat este mai veche, cu atat are sanse sa fie mai buna!! (Nu o implicatie directa, ci una probabilistica)
      Mare atentie: multe idei vechi au disparut deja. Deci sa scormonesti prin analele alchimiei si magiei exemple de idei vechi proaste… nu atinge aspectul invocat de mine. Deoarece eu ma refer la idei care persista in prezent, sub o forma sau alta… evident ca cele proaste au murit.

    • Adi said

      Mai mult, intr-un fel, este esentiala cunoasterea varstei unei idei… ca sa o punem corect in context.
      Dupa cum am deschis, sa intelegem de ce conceptul de zei care dau porunci are cu totul alta valoare in urma cu milenii, compartiv cu astazi!

  8. creca said

    interpretarea este absolut necesara..si nu numai atit, este chiar vitala..viata insasi, clipa insasi, nu numai ca se sprijina ci se umple de interpretare..esenta existentei fiecaruia este interpretarea..tu propui o lume disciplinata in care adevarul originar sa programeze generatiile pentru o existenta curata dar ingusta..eu cred ca neadevarul interpetarii este absolut compatibil cu adevarul monolitic, iar culoarea vietii o da tocmai necredinciosul, interpretul, semanticianul, dilematicul si toata imperfectiunea practicata a acestora.

    • Adi said

      Interpretare este un mijloc, nu un scop in sine!!!
      Interpretarea poate fi urata sau frumoasa, adevarata sau falsa etc.
      Nu stiu daca intentionezi sustine ca orice interpretare este valoroasa… doar pt ca exista🙂
      O interpretare trebuie sa aduca un beneficiu in sensul raportarii la realitatea interpretata…. mai mare decat alte interpretari alternative.

  9. Saptamana aceasta m a prins intr o dispozitie de blogareala si cu putin timp liber asa ca, in sfarsit, dau si eu curs unei provocari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: