Adi's Blog

Cel mai genial blog

Eu nu cred, eu stiu

Posted by Adi pe Ianuarie 11, 2013

Yes, I have seen God. I have seen Him more tangibly than I see you.

…Raspundea Ramakrishna Paramahamsa intrebarii scepticului Narendra. Acesta i-a devenit imediat discipol, fiind indianul cel mai cunoscut lumii secolului al 19-lea ca Swami Vivekananda.

Credinta in supranatural este o absurditate! Daca supranaturalul este cauza naturalului, deci supranaturalul interactioneaza (cauzal) cu naturalul, atunci ori naturalul face parte din supranatural, ori supranaturalul face parte din natural… depinde cum ne alegem termenii.

Dar pe langa absurd, pare a fi totusi singura alternativa rationala: a nu crede in supranatural este la fel de nejustificat de argumente, iar a pretinde mai mult decat a fi o preferinta personala este pura imbecilitate! In acest articol voi deschide drumul spre interpretarea lui Nagarjuna a budismului, si anume ca toate `viewurile` sunt vide de adevar.

De fapt, termenul `natural` provine de la naturalismul savant. Stiinta materialista defineste naturalul ca sfera preocuparilor sale, adica ceea ce este observabil empiric si ceea ce poate fi extrapolat logic din observatii, prin metoda stiintifica. Cauza logica a universului nu poate fi extrapolata logic din observatii ale naturii, deoarece este prin definitie inobservabila. Cauza materiala a Universului poate fi speculata sub forma unei entitati supranaturale sau de alta natura, insa aceasta nu face decat sa ne trimita intr-o regresie infinita – care este cauza materiala a cauzei materiale?

Si cosmologia contemporana face distinctie intre Universul observabil si momentul Big-bang, respectiv speculand despre ceea ce s-ar afla in afara universului observabil sau inainte de momentul creatiei acestuia. Problema este ca naturalismul asta a aparut recent, in urma Iluminismului. Pe cand religia are multe milenii in urma, cand conceptul de `natural` nu exista!

Prin urmare, daca la momentul aparitiei doctrinelor religioase, naturalismul nu exista ca idee, atunci devine evident ca ceea ce definim astazi ca `supranatural` nu poate fi acelasi lucru cu ceea ce defineau misticii ca divin!

Nu putem face distinctie intre interiorul unui cerc si exteriorul unui cerc… daca nu trasam niciun cerc! Si nici nu ar avea vreo utilitate sa facem aceasta distinctie, intre natural si supranatural, daca supranaturalul ar fi imposibil de cunoscut din perspectiva naturalului!

Perspectiva clasica monoteista `rezolva` dilema asta spunand ca `supranaturalul` se destainuie `naturalului` prin bunavointa sa, informand profeti despre aceste lucruri `supranaturale`. Acestia constituie punti de legatura intre supranatural si natural. Problema devine cum relationeaza omul obisnuit cu aceasta punte?

Raspunsul mai departe este `prin credinta`. Daca crezi in mesajul profetilor, atunci devii tu insuti o punte intre natural si supranatural. Pentru a impiedica o regresie infinita, credinta este promovata ca o virtute transcendentala. Deci credinta insasi este puntea intre natural si supranatural. In afara de credinta (si/sau fapte bune sau reprezentand gratia divina, in functie de confesiune etc.), nu mai este nevoie de nimic.

Problema este ca simpla credinta (opusul necredintei) nu este deloc transcendentala, ci este tocmai probabilistica. Cred, dar pot sa nu am dreptate. Pot sa ma insel, iar adevarul sa fie altul. Daca cred in supranatural, la fel cum cred in natural sau in vise, extraterestri sau in orice altceva… nu e nimic transcendental in a crede in natural. Atunci de ce ar fi ceva transcendental in a crede in supranatural? Actul in sine ar trebui sa fie transcendental, nu obiectul sau. In caz contrar, si a nu crede in supranatural ar fi tot transcendental!

Nu rezolva cu nimic daca spunem credinta rationala, credinta oarba, credinta emotionala (iubire) sau credinta pragmatica. Indiferent de atributele credintei, esentialul sau este probabilisticul – indiferent daca este rationala sau emotionala, credinta poate la fel de bine sa fie corecta sau gresita. Valoarea de adevar nu are nicio legatura cu rationalul sau irationalul unei credinte.

Cineva care crede in existenta atomilor pt ca nu cunoaste nicio explicatie alternativa pentru existenta materiei… este in egala masura ratacit ca si cel care cunoaste toate teoriile… daca materia nu exista. Desigur ca a ne baza pe rational are sanse sa ne aduca mai aproape de adevar decat a nu ne baza pe rational… dar diferenta e ca si cum ai calcula probabilitatea sa iasa marca sau banul din aruncarea unei monezi… sau a arunca la intamplare!

Filosoful Vivekananda a inteles dilemele acestea cand a cerut dovada in sprijinul religiei! Iar misticul Ramakrishna i-a raspuns mai mult decat pe masura: Realitatea este ceea ce noi amandoi vedem… insa interpretam in moduri diferite.

Vazand o floare, mintea ta materialista vede atomi si molecule, iar mintea mea idealista vede arta si sentimente. Vazand o samanta, mintea ta materialista spune `o bucata de materie moarta`. Mintea mea idealista vede potentialul de a deveni o floare. Mintea ta materialista vede un om ca o adunatura de biologie (eventual o sursa de sex), insa mintea mea idealista vede, in acelasi om, o alta minte capabila sa schimbe lumea!

Cand spunem ca Napoleon a schimbat lumea, ne referim la faptul ca putem intelege desfasurarea evenimentelor istoriei analizand reactiile atomilor si moleculelor din corpul lui Napoleon? Sau analizand evolutia ideilor?

Eu vad ceea ce vezi si tu… pot si eu sa ma uit prin microscop si sa discut teorii stiintifice. Eu stiu ceea ce stii tu… si putin mai mult. Pt ca eu nu inchid ochii la ceea ce nu cunosc… afirmand ca nu cred. Daca ceea ce descopar contrazice ceea ce cunosteam, fac un pas inapoi, iau distanta si privesc mai din ansamblu… informatiile cele vechi laolalta cu cele noi. Cu cat ne largim perspectiva, cu atat cunoastem mai multe… si mai bune.

pyramid

Filosofii si misticii aveau in fata aceeasi lume pe care o avem si noi astazi. Insa ei nu se uitau la ea cu microscopul si spuneau `aici e adevarul si nicaieri altundeva`! Pentru ca, daca te cufunzi intr-o parte, nu mai vezi tot intregul. Ei nu credeau ceva si nu credeau altceva. Ei nu aveau mintea concentrata asupra unor convingeri, credinte si dogme, ci aveau mintea limpede si libera sa vada totul, in puritatea si frumusetea sa sublima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: