Adi's Blog

Cel mai genial blog

Cautarea fericirii este cea mai mare gogomanie

Posted by Adi pe Ianuarie 20, 2013

`Soare, mare, apa, natura, flori, pasari, animale, familie, sentimente simple… Viata e simpla iar rostul nici nu conteaza`… altcineva ar zice bani, masini, femei si bautura…

Si idealurile cele mai frumoase si cele mai inalte… tot iluzii utopice sunt. Cautarea fericirii pare lucrul cel mai natural, axioma cea mai fundamentala… faptul care ni se pare cel mai natural. Ar parea tampit cineva care ar intreba `dar de ce vrei sa fii fericit?`

Ne pare atat de evident ca o stare mentala pozitiva, eventual sustinuta si universala… nu are nevoie de nicio explicatie. De fapt, daca oamenii sunt singurele forme de viata veritabil capabile de explicatie… atunci explicatia nu este intr-adevar fundamentala vietii. Viata este, intr-adevar, simpla, iar explicatia face parte din viata. Daca nu gasim o explicatie, atunci nu-i nicio problema, putem sa ne traim vietile linistiti mai departe si sa nu ne mai facem griji despre explicatii. Right?

Trecand peste faptul ca ceea ce tocmai am spus este insasi o explicatiei… nu stiu daca e tocmai asa, pt ca, daca oamenii sunt intr-adevar singurele forme de viata capabile de explicatie, atunci explicatia ne este definitorie. Explicatia face parte fundamentala din natura noastra… la fel ca si natura pe care o impartim si cu celelalte forme de viata.

Deci a renunta la o parte a naturii noastre in favoarea altei parti (trecand peste explicatia barbara `sa redevenim animale`)… nu pare tocmai autentic… cel putin in termeni de explicatie🙂

Dar de ce as vrea sa fiu autentic, de ce as vrea sa fiu fericit, de ce as vrea sa inteleg viata, de ce as vrea cutare si cutare?

La prima vedere, explicatia ne ajuta sa ne atingem mai bine scopurile. Daca imi pot explica cum devin fericit, atunci imi e mult mai usor sa devin fericit. Bun, dar daca explicatia poate fi folosita pentru ca o dorinta, o data existenta, sa fie dusa la indeplinire… oare explicatia este capabila sa sondeze natura dorintei insesi?

Mecanismul este simplu… imi rasare o dorinta in minte: vreau sa mananc ciocolata. As putea sa folosesc explicatia ca sa imi pun la dispozitie mijloace de a obtine ciocolata. Am ramas blocat pe `explicatie`, termen cu vadita semnificatie de `gandire`.

Mananc ciocolata, dupa putin timp mi se face iar pofta de altceva… si ajung sa ma indop cu toate dulciurile pana mor de obezitate. Dpdv pragmatic, nu pare tocmai intelept ca nu am mers mai departe cu explicatia… in intelegerea dorintei insesi.

Desigur ca existenta unui exemplu negativ nu constituie temei de generalizare. Nu vreau acum sa intru in metafizica dorintei, ca de fapt toate dorintele au consecinte nefaste, care inving tocmai fericirea implinirii dorintei. Daca ajung sa constat ca unele dorinte sunt bune, iar altele nu sunt bune (sub aspectul beneficiilor indeplinirii lor… si asta cred ca oricine poate cu usurinta constata), atunci ma simt nevoit sa scrutinez natura dorintii… macar ca sa discern ce ar trebui sa imi doresc, ca sa ajung sa fiu fericit.

As putea sa imi doresc toate prostiile, care nu ma vor ajuta sa devin fericit. De aceea imi propun sa inteleg dorintele… si nu pot sa nu ajung la intrebarea `dar de ce sa imi doresc sa fiu fericit?` De ce este mai dezirabila o stare de bine decat absenta ei? In fond, o stare de bine inseamna un echilibru hormonalo-bio-chimic, iar lipsa ei inseamna alt echilibru.

Un accident istoric a facut ca omul sa considere ca`echilibru` starea de bine si ca dezechilibru lipsa acestei stari. Daca nu se incetatenea convingerea ca cautarea fericirii e starea `normala`, atunci aveam cu totul alte notiuni in stiinta si filosofie. De ce o stare hormonalo-bio-chimica este preferabila alteia?

Singurul raspuns este: pt ca am definit anterior ceva ca preferabil si opusul acestuia ca indezirabil. Dar de ce ceva ar fi dezirabil? Desigur, trebuie sa ne reamintim ca stiinta defineste dezirabil, in termeni descriptivi, in legatura intre ceea ce organismele tind sa faca mai des. Avantajul de supravietuire nu mai pare atat de esential, de vreme ce intelegem ca cu cat un comportament favorizeaza supravietuirea, cu atat acel comportament are sanse mai mari sa fie repetat (deoarece are mai multe ocazii, daca organismul continua sa traiasca… daca organismul moare, atunci comportamentul respectiv nu mai este repetat).

E o dogma foarte nefericita ca dezirabil trebuie ultimativmente sa fie ceva care favorizeaza supravietuirea. Si cum fericirea favorizeaza supravietuirea, atunci fericirea este dogmatic acceptata ca dezirabila. Problema este ca supravietuirea este in timp. Un comportament, oricat de mult favorizeaza supravietuirea… tot nu va amana infinit moartea. Deci, in termeni de meme, un comportament se foloseste de un organism inteligent, ca sa isi perpetueze existenta. De vreme ce un comportament nu este o entitate individuala, el are sanse mai mari sa dobandeasca eternitatea, deoarece depinde de un corp social, care are o existenta ceva mai stabila decat un corp biologic.

Inclusiv comportamentul meu de fata, a intreba de ce? de ce? de ce? se prea poate ca se foloseste de mine ca sa isi perpetueze existenta. Ca sa fiu si eu putin empirist… tind sa il contrazic, deoarece pare-se ca nimeni nu adopta acest comportament… din multimea indivizilor cu care intru in contact… motiv pt care eforturile sale sunt irationale🙂

Sau sunt rationale, sub aspectul ca face si el ce poate… irational fiind sa nu faca nimic? De vreme ce sansele lui sunt ca se va perpetua etern… pare mult mai rational din partea lui (care nu este tocmai o fiinta rationala) decat este rational din partea noastra sa facem tot ceea ce facem, de vreme ce noi nu avem prin acestea sansa de a dobandi eternitatea!

Se vede ca rational tine de dezirabil si dezirabil tine de rational. Revenind, deoarece supravietuirea este in timp, dezirabilul capata un caracter pur cantitativ. Mai bine zis descriptiv – dezirabil este ceva care pur si simplu este mai mult, nu ceva care este neaparat mai bine. Chiar si supravietuirea insasi este mai dezirabila, deoarece daca nu ar fi asa multe organisme care supravietuiesc… atunci supravietuirea nu ar aparea atat de frecvent. Si nu ar exista organisme inteligente care sa isi puna intrebari despre dezirabilitate si supravietuire.

Nu stiu cum sa exprim dilema asta: supravietuirea nu e ceva pur si simplu dezirabil. Supravietuirea este pur si simplu ceea ce este. Cu cat vedem mai multa supravietuire, cu atat ne pare mai dezirabila… deoarece nu avem alternativa! Daca nu avem alternativa, atunci nu putem vbi de dezirabilitate. Ci este vorba de o necesitate.

Ar fi iluminator daca am intelege ca a supravietui nu are cum sa fie dezirabil, deoarece nu exista dezirabil! Cu cat exista mai multa supravietuire, cu atat supravietuirea se contempla insasi si vede ce multa e… alternativa ei, nesupravietuirea, desi contemplabila de catre supravietuire, nu se poate contempla insasi, deci nu are cum sa ajunga la concluzia ca nesupravietuirea ar putea fi mai degraba dezirabila decat supravietuirea.

Cu siguranta ca nimeni nu va gasi concluzia mea altfel decat absurda: daca nici supravieturiea nu e dezirabila, atunci ce e dezirabil? Pai, raspunsul e simplu: nimic nu e dezirabil. Nici faptul ca nimic nu e dezirabil sau macar faptul ca ar exista ceva dezirabil… nu sunt dezirabile.

Dar toata intelegerea pe care o avem noi asupra lumii se bazeaza pe realitatea iluzorie a dezirabilitatii. Ca ar fi dezirabil sa cunoastem, deoarece cunoasterea ne sporeste supravietuirea, iar supravietuirea este dezirabila, deoarece fara supravietuire nu se poate pune problema dezirabilitatii.

Insa, daca pornim cu mintea deschisa, renuntand la prejudecatile dezirabilitatii, imediat devine arhievident ca nimic nu e dezirabil, iar aceasta realizare este probabil cea mai inalta realizare posibila in acesti termeni.

23 Răspunsuri to “Cautarea fericirii este cea mai mare gogomanie”

  1. Zero said

    In timp ce tu privesti marul si gandesti (in mod gresit as adauga) despre natura desirabilitatii marului, vine o veverita si mamanca marul😀 .


    • Adi said

      Ce face oportunistul are mai putina importanta decat daca paharul e plin sau gol… atat pt optimist, cat si pt pesimist🙂

      • Zero said

        Din potriva , pentru c-a baut paharul in timp ce ailalti doi se certau despre natura paharului , oportunistul reprezinta adevarul ‘gol-golutz’😀 . (stii , parabola cu sageata otravita , sau una care se potriveste mai bine :

        „Before I had studied Zen for thirty years, I saw mountains as mountains, and waters as waters. When I arrived at a more intimate knowledge, I came to the point where I saw that mountains are not mountains, and waters are not waters. But now that I have got its very substance I am at rest. For it’s just that I see mountains once again as mountains, and waters once again as waters.” – Ch’uan Teng Lu )

    • Adi said

      Da, desigur, dar, consecvent cu ceea ce spui tu… am cazut tocmai in acelasi pacat: si noi am teoretizat neteoretizabilul🙂
      De vreme pe cel care face obiectul Zen l-ai incadrat intr-un concept, acela de oportunist… si-a pierdut starea `pura`

      Totusi, as vrea sa merg mai departe si sa propun ca Zen intr-adevar nu este determinat de speculatiile despre natura paharului (in limbaj non-zen spunem cunoasterea empirica)… dar nu este determinat nici de absenta acestor speculatii (a cunoasterii empirice)!

  2. anyone said

    Bine, si atunci cum am mai trai?
    Cum am putea supravietui daca nu am manca spre exemplu? Imi doresc sa ma ridic din pat sa merg la masa sa manac, dar nu exista dezirabil, deci nu mai mananc.

    • Adi said

      Decat daca decizi ca a nu mai manca e mai dezirabil decat a manca🙂
      Si a lua decizia de a nu lua o decizie… este tot o decizie!

      • anyone said

        Nu iau nici decizia de a manca, nici de a nu manca. Pur si simplu nu iau nici o decizie. Chiar si decizia ca una ar fi varianta mai buna sau mai putin buna, de ce as lua-o? Nu tot din motive de dezirabilitate?

    • Adi said

      Starea de a nu lua nicio decizie e o abstractizare… nu se stie daca se poate aplica in practica.
      Am pornit de la ipoteza ca nu… dupa cateva alte exemple notorii: poti sa nu te gandesti la nimic? sau poti sa iti opresti respiratia?

      De vreme ce nu iei nicio decizie, starea urmatoare acestei stari (vide dpdv decizional) poate face obiectul unei noi decizii (in privinta a manca sau a nu manca… in lumina actualizarii informatiilor despre noua stare)! Deci imi pare ca macar trebuie sa iei decizia sa nu mai iei nicio decizie ulterioara…🙂

  3. anyone said

    Pai, in cazul asta, din: „macar trebuie sa iei decizia sa nu mai iei nicio decizie ulterioara…”, rezulta ca: „…raspunsul e simplu: nimic nu e dezirabil.” = myth busted?🙂

    Si daca stau bine si ma gandesc si „Cautarea fericirii este cea mai mare gogomanie” este, daca nu gresita, cel putin gresit argumentata. Acea singura decizie pe care trebuie sa o iei, de ce ai lua-o? O iei cu un scop, altfel nu ar exista decizie. Daca nu cauti fericirea, cauti impacarea, linistea sau cinestie ce altceva. Toate astea sunt mai mult sau mai putin o forma de fericire. So, gogomanie sau nu, toti o cautam.

    • Adi said

      Nimic nu e dezirabil… si nimic nu e indezirabil… ca sa mergem pana la capat🙂

      Insa trebuie sa retinem ca asta este o realizare… cand sondezi profunzimea lucrurilor, asta e concluzia la care se impune ajunge.
      Insa nu poate fi preluata ca dogma… pe incredere, deoarece este o realizare, o transformare, nu o informare.

      Asadar, putem considera ca rezultatul unui rationament (al unui experiment) e pur si simplu ceea ce rezulta din aplicarea deciziilor care constituie rationamentul/experimentul.
      Nu putem spune ca am luat decizia sa ajungem la concluzia respectiva… concluzia pur si simplu a rasarit!🙂

      Analog, putem analiza cu atentie toate deciziile noastre… si sa ajungem la concluzia ca dezirabilitatea lor a fost cel mult iluzorie.

  4. cherie said

    Eu nu cred ca a cauta fericirea este gogomanie doar ca inainte de a porni in cautarea ei ar trebui sa intelegem ce este fericirea pentru noi, nu ceea ce inseamna pentru altii.
    Fericirea gen: „bani, masini, femei si bautura…” sau Soare, mare, apa, natura, flori, pasari, animale, familie, sentimente simple… in termeni nedefiniti nu este valabila nici pentru tine. Un anume gen de fericire foarte aproape se acea stare euforica considerata de cei mai multi oameni „adevarata fericire de neatins..” este provocata de droguri si totusi nu este acceptata „de la fel de multi” oameni. . .
    Este foarte greu de definit ce ne-ar putea face fericiti pe fiecare din noi.

  5. Mizantropescu said

    …si totusi. S’ar putea s’o gasesti.

  6. Adrian.I said

    Dalai Lama a fost întrebat…
    ”Ce vă surprinde cel mai mult din omenire?”El a răspuns:”Oamenii… Pentru că îşi pierd sănătatea pentru a acumula bani, apoi pierd bani pentru a-şi regăsi sănătatea.
    Şi gândindu-se cu nelinişte la viitor, ei uită prezentul în aşa măsură încât ajung să nu trăiască nici prezentul şi nici viitorul.Ei trăiesc ca şi cum niciodată nu ar urma să moară……Şi mor ca şi cum nu ar fi trăit niciodată.”

  7. Raa Nor De Ha said

    ,,Cautarea fericiri este cea mai mare gogomanie”-Chiar nu ai inteles nimic din ceea ce spuneam pana acum…Suntem condusi de instinctele de supravietuire-e un mecanism inventat de viata-din necesitate- fara acest mecanism complex nu ar exista viata.Fiindca nimic nu te-ar mai impinge de la spate sa lupti pentru a supravietui.Sa lupti pentru hrana,pentru dreptul de a procrea…etc. Si da-instinctul de conservare are valoare de eternitate-nici nu ar putea sa fie altfel…Daca instinctul de conservare ti-ar permite cu adevarat sa crezi ca viata este efemera(existenta).Atunci lupta pentru supravietuire nu ar avea sens.Daca oricum voi muri si voi inceta sa exist-ce rost are sa prelungesc lupta-sa prelungesc agonia. Aceasta lupta pentru a satisface necesitatile fiziologice-este recompensata de placerile obtinute in urma satisfaceri lor. Dorinta nu este caracteristica doar fiintei umane-ci tuturor formelor de viata.Leul din Africa isi va dori ca lumea sa fie plina de Antilope-oarbe ori schioape.Lupul isi va dori ca oile sa fie cata frunza si iarba…etc. In ce priveste fericirea-aceasta este un echilibru hormonal si bio-chimic,cu un nivel ridicat de dopamina, endorfine…etc.Scopul atingeri fericiri este lupta de a descoperi si ajunge la acel echilibru (ce se vrea a fi permanent) al substantelor care produc placere,multumire,euforie…etc. Deoarece dezechilibrul acestor substante-au efecte contrare.Nefericire,depresie,nemultumire…etc.Asa ca,dupa cum vezi-cautarea fericiri nu este o mare gogomanie.Ci este impusa de functionarea organismului si instinctul de conservare. Instinctul de conservare nu ar avea nici o valoare-daca nu ar exista recompensa pentru satisfacerea cerintelor instinctuale.Nevoia de hrana…foamea…placerea obtinuta la satisfacerea acestei nevoi. Instinctul de perpetuare a speciei…recompensa satisfaceri acestui instinct-placerea actului sexual. Etc…etc. Ramane sa ne intrebam:De ce toti oameni alearga ca prosti dupa fericire?-Cand nici unul nu o prinde din urma?Ori admitand ca cei cativa care se declara fericiti-chiar sunt sinceri.De ce atati de putini isi gasesc fericirea? Adevarul este ca oameni nu au nici cea mai vaga ideie dupa ce anume alearga bezmetici.Fericirea este totalitatea placerilor-atat mari cat si cele mici,reusitele,bucuriile…Toate acumulate pe parcursul unei zile-incat la sfarsitul zilei sa iti poti spune:Azi am avut o zi minunata! Mici placeri:o mancare preferata,o bautura,satisfacerea setei,mirosul unei flori,zambetul unui copil intalnit pe strada,vederea unui chip drag…etc. Marie placeri:Actul sexual,imbratisarea persoanei iubite,un sarut,zambetul persoanei iubite,bucuria acesteia,zambetul copilului tau…etc.La care urmeaza reusitele materiale…Cei care cred ca acumuland mai multe posesiuni materiale-vor ajunge la fericire.Sunt cei care se inseala cel mai amarnic.In goana lor dupa lucruri materiale-nu vor avea timp sa se bucure de nimic.Nu vor avea niciodata timp sa se bucure de micile placeri ale vietii.Si isi vor consuma viata planuind cum sa faca sa obtina si mai multe bunuri materiale. Cei rai nu vor descoperi niciodata fericirea-deoarece in urma rautatilor lor.Isi vor consuma viata cautand sa isi justifice actiunile.Si sa scape cumva de culpabilitate…sa gaseasca undeva o supapa pentru asi descarca incarcatura constiintei.Deocamdata atat!

  8. Adi said

    `Chiar nu ai inteles nimic din ceea ce spuneam pana acum`
    Comentariul tau scris la octombrie 1, 2013 la 4:02 pm
    Iar articolul Publicat de Adi pe ianuarie 20, 2013🙂
    Daca comentariul se refera la continutul articolului… nu spusesei nimic pana la momentul cand acesta fusese scris!

    However, faptul ca Suntem condusi de instinctele de supravietuire… nu inseamna ca… punct, la asta se rezuma viata.
    Asa suntem, de la moment la moment, condusi si de violenta, ura, lacomie… si totusi ne pare evident ca nu e indicat sa ne complacem in acestea.

    Practic trebuie sa traim… indiferent de supravietuire. Supravietuirea este pur si simplu un aspect al vietii, la fel cum este si fericirea si nefericirea.
    Toate acestea fac parte din viata si trebuie trate ca atare. Fericirea, supravietuirea sau chiar sentimentul ca viata are un sens… sunt pur si simplu parti din viata, nu e deloc evident de ce una ar avea insemnatate mai mare decat alta!!

    In alta ordine de idei, nu sunt de acord ca Leul din Africa isi va dori ca lumea sa fie plina de Antilope.
    Asta este o viziune antropocentrica. Daca omul gandeste ca ar vrea sa aiba multa mancare… eu opiniez ca leul nu trebuie neaparat sa gandeasca la fel cum ar gandi un om in locul lui.
    Leul mananca azi o antilopa pt ca ii este foame si ii place sa vaneze. Nu o sa se apuce leii sa faca afaceri sa angajeze vanatori profesionisti, ca ei sa isi petreaca timpul cu alte activitati… mai `satisfacatoare`.

  9. Raa Nor De Ha said

    Leului-nu ii face nici o placere sa vaneze.Este doar nevoit de necesitate sa o faca.Placerea leului este doar cand vanatoarea ii reuseste si isi poate potoli foame.(Daca nu ma crezi-poti sa te duci in Africa si sa hranesti Lei-sa vezi daca vor mai vana vreodata)In afara de (stupidul)Om-nici un alt animal nu ucide de dragul de a ucide.Animalele ucid pentru hrana,lupta pentru teritoriu,pentru femele…insa niciodata nu ucid dintr-un capriciu.Pentru a se simti superior altui animal.Atat timp cat omul nu este capabil sa inteleaga ca la fel ca si celelalte animale si el este manat de instincte.Daca oameni nu vor intelege care este in cea mai mare masura izvorul raului-lumea va ramane la fel de rea.Si va exista la fel de multa suferinta in lume-la fel cum a fost pe tot parcursul istoriei omeniri.Doar ca omul-in infumurarea sa caracteristica le-a numit altfel-sentimente,ratiuni,dorinte…Toti umanisti ridica in slavi Omul-insa trebuie sa fi capabil sa te ridici deasupra instinctelor animalice-in caz contrar vei ramane Om/animal si nu te vei ridica niciodata la statutul de Fiinta umana. ,,Si idealurile cele mai frumoase si cele mai inalte… tot iluzii utopice sunt.”Spune-i acest lucru unui spirit marunt si il vei face sa creada ca este indreptatit sa urmareasca doar beneficiile personale.Si ceea ce e mai rau.Continuand acest fel de a gandi-spiritul marunt-va merge mai departe si isi va spune ca nu conteaza daca alti vor suferi pentru ca el sa isi poata indeplini dorintele si telurile sale marunte.Ca doar toate celelalte sunt iluzi utopice si relative. Viata nu are nici un sens in sine insasi-existenta nu are nici un sens predestinat.Viata pur si simplu exista-rezultatul actiuni si interactiuni particulelor aflate in miscare si care constitue masa materiala a universului.Omul este cel care trebuie sa dea un sens vieti sale-existentei.Problema care se pune de fapt:Este daca va da un sens marunt vieti sale? Ori va urmari un tel mai inalt?. ,,Nu o sa se apuce leii sa faca afaceri sa angajeze vanatori profesionisti, ca ei sa isi petreaca timpul cu alte activitati… mai `satisfacatoare`.” Omul sa desprins de natura in momentul in care-din necesitate-stramosi nostri au coborat pe pamant. Trecand de la mediul arboricol la cel terestru.Acele maimute ancestrale-nu au facut acest lucru din inteligenta ori intelepciune.Ci din necesitate.Si pasul a fost facut de indivizi mai slabi in lupta pentru teritorii.Cei nevoiti sa isi caute alte moduri de a supravietui(vei putea citi mai multe legat de acest subiect in teoria-Evolutia bipeda-de Raa Nor De Ha). Ceea ce ma deranjeaza si enerveaza este incercarea stupida a oamenilor de a se delimita de restul animalelor.In timp ce multi oameni se comporta-de multe ori- mai josnic decat toate celelalte animale de pe planeta. Stiu ca articolele tale au fost scrise cu ceva timp in urma.Dar asta nu inseamna ca nu le poti corecta-atunci cand descoperi ca ai privit si judecat cam superficial o problema-un subiect.Daca nu ai facut-o, banuiesc ca inseamna ca ai ramas la acelasi punct de vedere.

    • Adi said

      .Viata pur si simplu exista-rezultatul actiuni si interactiuni particulelor aflate in miscare si care constitue masa materiala a universului. NO – tu explorezi doar valenta descriptiva.

      Viata este desavarsirea existentei. Este inflorirea. Este cel mai de pret lucru. In fond, a subordona viata oricarei plasmuiri a mintii este blasfemie!

      Consider ca gresesti tragand concluzii despre valoarea vietii… bazat pe explicatii istorice. In argumentatie, asta se numeste eroarea filogenetica. In fond, conteaza ceea ce exista deja, nu speculatiile noastre despre cum a ajuns sa existe. (Vezi comentariul meu cu a face o religie despre de ce e cerul albastru).
      Spunea recent Dalai Lama ca acest creier pe care il avem, si aceasta viata emotionala (`inima`)… sunt suficiente pentru desavarsirea unei vieti spirituale.

      Faptul ca nu ma apuc sa recitesc si actualizez cele peste 400 articole… indica tocmai cat de putin le consider in prezent:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: