Adi's Blog

Cel mai genial blog

Adi in dialog 18

Aceasta foarte simpatica discutie a avut loc pe blogul Agnusstick

#
Adi Says:
31/07/2010 la 10:40 am

Agnu e in concediu…
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 10:43 am

Oarecum, dar tot am avut timp sa-mi las un ochi sa cada peste Bhavishya Mahapurana si Bart Ehrman. Ce nu pot pricepe este, pentru început, cum de vezi scenarii iudeoconstipirationiste, dar nici macar vreo umbra de comploturi islamobuddhohindoide…
#
Adi Says:
09/08/2010 la 10:49 am

Alea de pe urma sunt pe fata… nu sunt conspiratii.
Si sunt chiar dezirabile, pentru ca le previn pe cele dintai!
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 10:52 am

A, deci recunosti ca questia cu Isus în Asia e facatura pe fata? Sincer, ma asteptam sa fie o lupta pe viata, dar vad ca ai cedat dubios de repede! Hmmm…
#
Adi Says:
09/08/2010 la 10:53 am

questia?
Dar unde a fost?
Si cum stiau toti de acolo de El?
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 11:04 am

Adicatelea cum, unde a fost? Când? Înainte, sau dupa rastignire? Caci B. Mahapurana si teoriile legate de dânsa tocmai asta zic, cum ca a fost în Afghanistan (!) dupa “moarte”, ca profet de categorie superioara ce se afla. Si întrebarea “unde a fost?” mi se pare putin ciudata, daca o aplici chiar si unui contemporan, nu primesti raspuns pe loc si tragi concluzia ca neaparat a fost unde s-a auzit de dumnealui. Daramite aplicata cuiva de-acum 2000 de ani! Si “cum stiau de El?” e chiar nostim, când orice guru de cartier de bidonville practica mistica, chiar si în perioada musonica.
#
Adi Says:
09/08/2010 la 11:07 am

Deci lipsesc cu desavarsire “surse oficiale” despre 30 de ani din activiatea Cuiva, care este cea mai importanta Persoana pentru tine… si nu te intereseaza?!
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 12:57 pm

Asta-i tot ce ai ca argument, întrebarea asta? Totusi, bag sama ca tu te referi la primii 30 de ani, deci înainte de a-Si începe propovaduirea. Si care-i problema? A fost în Afghanistan, Turkmenistan, Kirghistan, Pakistan, India si Ceylon, Macao, Tibet si eventual China, unde a spus cu totul alte lucruri decât ne-au transmis noua, deformat, ovreii. Parca-i spuneai A.Damei ca toate caile converg. Caile ovreiesti sunt excluse?
#
Adi Says:
09/08/2010 la 1:41 pm

E interesant… cu precadere ce a facut acolo… pentru ca schimbarea la fata de pe muntele Tabor este ca iluminarea lui Buddha si ca “ilustrarea formei universale” a lui Krishna!!
Pai caile evreiesti trebuie sa fi fost integrate in crestinism…
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 2:08 pm

Telul luminii taborice exista si în isihasmul ortodox, si tocmai pentru ca se utilizeaza “tehnici” si metode prea “orientale” unii resping acest tip de misticism în crestinism. “Este ca”? Si mai departe? Tu vrei sa pui în locul dogmaticii niste analogii? Dupa cum îti spuneam mai demult, ma intereseaza efectele practice ale unei doctrine în viata cuiva. Din punctul asta de vedere, nu pricep de ce nu ai practica isihasmul ortodox, daca tot vrei sa simti Prezenta si sa simti iluminarea. Ar fi un mijloc sigur de a afla mai repede daca Isus este Dumnezeu, si nici nu mai trebuie sa faci chestii exotice… Plus ca ti-ar trece cheful de lupte intelectuale cu ateii, care banuiesc ca sting Lumina cu mare eficienta.
#
Adi Says:
09/08/2010 la 2:18 pm

Eu nu ma consider mistic… sau cel putin nu inca.
De fapt nici macar nu practic ceva de genul…
Momentan ma prefer un intelectualist… cautator al sensului, al explicatiei, al Adevarului teoretic…
Banuiesc ca cand voi avansa intrudestul… ma voi rasturna spre practica…
Dogmatica e cel mai pagubos lucru inventat de Biserica!!
A pus in locul intelegerii irationalitatea si frica! Ziceam ca “miracole similare au fost savarsite si de Buddha si Krishna” De ce?
Scopul luptelor intelectuale cu ateistii nu e sa ii luminez… ci sa ii umilesc:))
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 3:14 pm

Si chiar crezi ca poti gasi Adevarul teoretic? Si daca-L gasesti, la ce-ti (sau ceturi) foloseste? La gâdilarea orgoliului de a avea un IQ corespunzator însotit de o harnicie suficienta? Si umilirea altora la ce-ti foloseste tie? — ca lor e clar ca nu le foloseste la nimic! Asta ar fi hrana ta la sfârsitul acestei etape? Si stiind asta, continui sa vrei sa o parcurgi pâna la capat, fara termen limita de îndestulare a unui instinct pe care la altii îl dispretuiesti? Pui mizeria intelectualismului de dragul laurilor deasupra dragostei? Vrei sa-i convingi pe multi, multi altii ca sunt prosti si nu gândesc bine, inclusiv pe cei care cred în Dumnezeu si în Isus, spulberându-le tocmai Cheia de bolta? Cu ce vrei sa-si înlocuiasca dogmatismul gaunos si sterp, si prin ce mijloace, daca zgândari tocmai ura si negativitatea — atât a crestinilor cât si a ateilor? Pui satisfactia prin ratiune mai presus decât mila si îndurarea… Opreste-te mai repede! Si dragostea ce ni se cere este irationala — cea ceruta de catre Isus este cu totul altfel decât cea propusa de Buddha si Krishna. Tot ratiunea ar trebui sa nu te lase sa absolutizezi nimic altceva decât dragostea, si tot ratiunea ar trebui sa-ti verifice în continuu parcursul si validitatea dragostei, încercând sa elimine delirul si amagirea, detectând la timp falsificarea gândirii prin gratificari si pulsiuni din spatele cortinei. Nu poti fi curat la inima ca un porumbel daca nu ai în tine un sarpe întelept care sa te opreasca de la înfoierea cozii si umflatul gusii.
Daca singurul tau scop ar fi sa devii iluminat, pentru ca de-abia apoi sa faci, eventual, voia Domnului, s-ar putea sa nu-ti mai ramâna timp destul dupa iluminare. Dar scopul tau curent este…?
#
Adi Says:
09/08/2010 la 4:04 pm

Scopul meu curent este sa am cat mai multi bani si cat mai multa intelepciune! Nu pretuiesc mai mult banii… dar intelepciune am atat de multa si bani atat de putini, incat as vinde niste intelepciune:))
Nu stiu cum ti-a venit ideea ca ar fi diferenta intre voia Domnului si iluminare!
Nu numai ca nu e diferenta… e chiar identitate:)
Sa fie înfoierea cozii si umflatul gusii ultimele mele imperfectiuni si atunci imi va fi cel mai facil sa renunt la ele!
Nu stiu ce inseamna Adevarul teoretic… inseamna ceva guidelinii, directive… un plan. Adica toti se rezuma la a inghiti mestecat de Biserica: credinta, iubire asa la modul vag, taine si traditii…
Eu sunt ingrozit de ce a facut Biserica din invatatura lui Iisus!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Si iarasi o dihotomie suspecta… ce e aia dragoste rationala, irationala!? Prin ce difera iubeste-ti dusmanul, iubeste-ti aproapele si iubeste pe toata lumea?
“Mizeria intelectualismului”… pe blogul lui, imi zicea MihailAndrei ca la crestinism materia nu e inchisoarea sufletului (ca la hindusi)… ca crestinul are grija si de trup, si de suflet (nu l-am contrazis)!
Punand totusi cap la cap cu ceea ce tocmai ai zis tu… reiese ca trupul este mai de pret decat intelectul…. interesant!
Nu stiu unde ti s-a parut ca as vrea eu sa influentez credinta altcuiva… daca ar fi ceva ce ar merita influentat, ar fi atitudinea “drept-credinciosilor” (interconfesional) fata de “ceilalti” (sau “celelalte cai” cum zice Adama!)
Acum efectueaza, te rog, comparatie: eu cel mult m-as crede mai destept decat altii, dar, in viziunea acestora, ei sunt singurii mantuiti, iar toti ceilalti se duc la dracu…
“mila si îndurarea”… E mai bun formalismul de genul “sa te ajute Dumnezeu?!?!” Nu e suficient de compasional din partea mea ca imi impartasesc gandurile cele mai intime cu niste straini?!?!!
“Cu ce vrei sa-si înlocuiasca dogmatismul gaunos si sterp??”
Conteaza?? Macar sa renunte la credinta si sa adopte sinceritatea!! (Exagerez)
Umilirea ateistilor nu foloseste propriu zis… doar e fun:)
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 5:16 pm

Pai asta a predicat Isus, iluminarea? OK, poate nu m-am prins eu, nu am aceasta pretentie — doar încerc sa înteleg, nu stiu daca înteleg. Dar sunt oarece pasaje în evanghelii în care se spune destul de clar ca avem niste îndatoriri, de robi chiar, ca trebuie sa lucram pentru Stapân, fara sa cerem “mai multa credinta” (o fi similar cu “mai multa iluminare”? habar n-am!). Or fi opera mintilor ovreiesti pasajele astea? As fi de acord cu identitatea Voie=Iluminare cu conditia de a o transpune în timpul de dupa Judecata (daca n-o fi tot vreun ovreism si asta!).
Deci ai imperfectiuni la care te straduiesti sa renunti, dar printre ele nu se numara orgoliul intelectual. Îmi spui si mie care sunt cele la ordinea zilei? Imperfectiunea cunoasterii Vedelor etc. etc.?
Tu ai spus ca esti cautator al Adevarului teoretic, si acum îmi întorci ecoul cu dogmele Bisericii, de parca nu tot asta înseamna. Desigur, daca admitem ca emitatorii primari ai dogmelor erau oameni sinceri, nu politruci. Si chiar cred asta — si tu esti sincer în cautarea Adevarului teoretic. Da, uneori e de speriat unde s-a ajuns, de la ceea ce se transmite — nu rational, ci catre inima — prin cuvintele si faptele Mântuitorului. Poate ca vremurile se schimba, poate ca voia Lui e ca Biserica sa-si vina în fire…
Nu sesizez unde am facut eu vreo dihotomie în trunchiul dragostei. Pentru mine, dragostea rationala nu exista, sau cel putin are doar valoare de estetica. Nu înteleg întrebarea. Sa-ti iubesti aproapele este ceva rational, pentru ca stii ca-ti va face si tie un bine chestia asta, daca nu prin reciprocitate, macar prin asociere de gasca. Definirea aproapelui ar trebui sa fie irationala — culmea, desi e contra firii –, pentru ca iubirea programata nu e de fapt înca iubire, dar poate deveni daca se desprinde de intelect. Asta e marele obstacol în exoticele tale himere, intelectul e mai presus de irational, când de fapt ar trebui sa se dea deoparte în fata iubirii inexplicabile si periculoase — marele risc e sa confunzi iubirea cu altceva, infinit mai rau decât ura. Dar cine nu risca nici nu poate câstiga. Nu facem stiinta din viata noastra, ci trebuie ca viata sa ne fie un anumit fel de nebunie. Avraam rings a bell?
Intelectualismul te poate tine în mizerie, daca nu e temperat si balansat de dragostea nebuna, sau macar de dragoste. Si invers, dragostea te poate târî în mizerie, daca întelepciunea nu cheama ratiunea sa-si faca treaba.
Explica-mi te rog, ca n-am înteles deloc chestia cu trupul si intelectul, desi pare-se chiar eu am emis-o.
Nu stiu ce vrei si ce nu vrei sa influentezi, dar e suficient ca blogul tau poate fi citit, iar tu faci comentarii si pe bloguri crestine. Nu traim în borcane de sticla.
Sigur ca esti mai destept decât altii, dar asta nu reprezinta nici o garantie ca întelegi mai mult din ceea ce conteaza. Un imbecil care întelege cu inima are per total un IQ imens fata de al tau.
A-ti împartasi gândurile indiferent cui poate fi o crima. Si eu fac din astea.
Dogmatismul, cum ti-am rererepetat, nu conteaza în fata practicii. Spun asta desi sunt convins ca de fapt conteaza ceea ce crezi. Dar ceea ce faci cu ceea ce crezi e si mai important, si El are destula mila si îndurare ca sa ne lumineze pâna la urma, poate chiar înainte de Lumina finala.
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 5:42 pm

Din punctul meu de vedere, Isus nu a putut propovadui iluminarea. Dupa iluminare mai poate sa-ti pese de lume, te mai poti întoarce spre oameni daca L-ai gasit pe El înauntrul tau? Lui îi pasa de noi, noi trebuie sa facem ca El, pentru a fi ca El — nu stiu când. El a lasat sa se înteleaga ca fiecare are altceva de facut, altceva de abandonat fara priviri înapoi. Iar de urmat pe El, unde s-o facem, daca nu în pustiu, în mijlocul gloatelor, în sfaturi de taina, în calatorii obositoare si periculoase, printre leprosi si ologi cu bandaje pline de puroi, în calea orbilor? De ce nu si pe Taborul pamântesc, dar El nu a ramas acolo, desi tare le mai placea apostolilor.
#
Adi Says:
09/08/2010 la 5:53 pm

Imperfectiunea cunoasterii Vedelor – DA!
Acum depinde tare rau ce vezi tu prin modestie si de ce e asa diferit de ce vad eu… pe tine te multumeste nivelul cunoasterii tale, iar pe mine nu (alei mele, nu alei tale:>) Eu sunt de parere ca imi trebuie mai multa cunoastere, tu esti de parere ca iti/imi trebuie mai multa milostenie…
Cand le pui alaturi pe hartie nu prea mai suna asa incriminativ… la adresa mea:)
Apoi…trebuie sa mai slabesc putin:> si, desigur, sa pun si mai multi muschi!
Iisus a predicat iluminarea? A predicat mantuirea, iubirea…. cu ce este asta diferit de iluminare si eliberare?
“trebuie sa lucram pentru Stapân”… devotional service in Krishna consciousness suna cunoscut?:)
Judecata de apoi este 100% ovreism!! Cred ca l-au inventat cand au vazut ca nu prea au sanse sa le dea Mesia imparatia si fosta glorie a lui David si Moise! S-au gandit ca… daca nu ne da stapanire, macar sa le dea alorlalti judecata:)
Nu exista credinta, exista doar iubire. Normal ca nu trebuie sa cresti in credinta, ci in iubire!
Emitatorii primari ai dogmelor erau oameni sinceri, nu politruci?
D-aia probabil aveau interes sa-i limojeze pe ereticii din Alexandria si Ierusalim… ca sa ramana Roma Biserica Imperiala!
Se predica cuvintele si faptele Mântuitorului? Sau prasnicul cutare, cultul sfantului cutare, cutare minune a icoanei plangacioase, scoaterea mostelor sfantului cutare etc…?!
“Avraam rings a bell?” Eu ma sacrific pe mine, nu pe altcineva!
“Nu sesizez unde am facut eu vreo dihotomie în trunchiul dragostei”… “dragostea ce ni se cere este irationala — cea ceruta de catre Isus este cu totul altfel decât cea propusa de Buddha si Krishna.”
Iubire irationala… adica sa te duci sa imbratisezi si sa pupi copacii…
Sa-ti iubesti aproapele este perfect rational… pentru ca asta e voia lui Dumnezeu, sa iti iubesti aproapele si cel mai rational lucru pe care il poti face este voia lui Dumnezeu.
Iubirea irationala da nastere paradoxului: este irational sa faci ceva ce nu este voia lui Dumnezeu, deci, daca iubirea este irationala, atunci nu este voia lui Dumnezeu.
“Nu facem stiinta din viata noastra”… imi pare rau, dar suna foarte peiorativ la adresa cui o zice😦
In ce mizerie te poate tine Intelectualismul ?
Si esti de opinie ca e mai bine sa nu comentez… ca nu cumva sa fie piatra de poticnire pentru cineva?
chestia cu trupul si intelectul este cel mai romanesc lucru! Daca nu putem cu capu, macar cu mila Domnului!
In plus, nu sunt deloc incantat sau impresionat de tautologii de genul “Un imbecil care întelege cu inima”… un imbecil care castiga la loto are mai multi bani ca mine, un imbecil care se casatoreste cu o femeie extraordinar de frumoasa are o nevasta mai frumoasa ca mine (:>)… asa poti sa zici orice fara sa comunici ceva.
Cum poate fi o crima a impartasi gandurile?
Cred ca as avea mai putina vehementa impotriva dogmatismului daca ar fi doar problema de “adevar” dpdv teologic.
Dar am… pentru ca NIMENI nu e crestin… exact din cauza dogmatismului.
Nimeni nu vrea sa fie ca Iisus, pentru ca le-a spus Biserica ca s-a sacrificat Dumnezeu pentru ca sa ii ierte, ei sa faca ce-or vrea… si ca toti ceilalti or sa se duca la dracu din cauza ca nu stiu de “sfanta treime”.
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 6:43 pm

Nivelul cunoasterii nu are cum sa satisfaca vreodata pe cineva, daca nu cumva nu e ceasornicar. Ai sa ramâi cu mâna goala daca urmaresti asa ceva, crede-ma. Stiu, ce spun se opune cumva ideii ca nu trebuie sa ne cautam cu tot dinadinsul gratificatii — dar nu sustin nici gratificarea prin iluminare. Avem dictionare diferite pentru cuvântul asta, ca si probabil pentru mântuire si dragoste. Isus are tendinta sa duca totul la limita, asa ca nu ma pot multumi cu o iluminare care e un iluminism, o mântuire care e o scapare si o dragoste care este o estetica. Repet: “Nu sesizez unde am facut eu vreo dihotomie în trunchiul dragostei. Pentru mine, dragostea rationala nu exista, sau cel putin are doar valoare de estetica. ” Deci tu vezi separarea în “dragostea” ta, iar eu nu o vad într-a mea.
Da, suna cunoscut. Dupa unii, si comunismul suna cunoscut, dar a lucra pentru Stapân e ceva mai capitalist la tine, cu MEBO si parti sociale, dar mai sclavagist la mine. Cu urechi strapunse cu sula de tocul usii.
Ai o carte din care poti lista ovreismele din crestinism, sau le emiti singur? Fara Judecata nu-mi trebuie crestinismul, nu e suficient de antropomorfizat Dumnezeul karishmatic.
Inutil sa-ti atrag atentia ca simplifici cam mult istoria si-i bagi pe toti dog-maturgii în aceeasi oala. Vezi ca s-au taiat eretici în bucati pentru dogme si prin bisericile din Orient (poate chiar mai multi). Dar ma poti lovi linistit în roma, nu e un punct sensibil.
Ha ha, asta cu “eu ma sacrific pe mine” e tare! Ai încercat sa-ti înjunghii Vedele si Upanisadele? Te-ar durea mai mult decât pe ele, cred… În Biblie e multa carne de tun, începând cu familia lui Iov!
Da, mai pupi copacii, mai lingi ranile leprosilor… Totusi, cui prodest? A, da, iubirea e prin definitie disperat de utila… mai ales în formele fizico-materiale. Daca asta e iubirea irationala despre care vorbeam eu, atunci ai mare dreptate. Daca nu, iubirea care-ti foloseste numai tie este altceva decât iubire — de aceea si definitia lui Pavel.
Ceea ce spui tu despre iubirea i&rationala este perfect valid si corect, dar si perfect paralel cu ceea ce spun eu. Daca ai întelege ce spun, deja ne-am apropia foarte mult punctele de vedere. Limbajul… si cica postmodernismul e nociv! A fi constient de ceva este deja un pas imens spre eliberare.
Chestia cu stiinta vietii este emblematica pentru dialogul nostru. Eu vreau sa fiu un poet nebun al vietii — poate ca am înteles gresit Evanghelia.
Nu, toata lumea poate sa fie piatra de poticnire. Dar tu oferi cunoasterea, si asta în final e o piatra de moara. Daca nu cumva se împlineste mila Domnului.
Nu am zis chiar orice, voiam sa-ti comunic ca ai nevoie de o completare în IQ, reprezentat printr-un numar complex. Normal, pentru tine i^2=-1.
Exagerezi cu buna stiinta. In my book, un crestin adevarat nu ti-ar putea spune chestia cu Sfânta Treime.
#
Adi Says:
09/08/2010 la 8:40 pm

Ma shocheaza ce usor se fac proorocii in ziua de azi…
“Ai sa ramâi cu mâna goala daca urmaresti asa ceva”
Vezi, daca n-ai citit cu atentie Gita? A cauta gratificatie e in modul pasiunii… asa ceva nu va aduce niciodata mantuire!
Gratificatia trebuie sa fie numai a lui Dumnezeu pentru ce facem noi in serviciul Sau!
Iluminarea (sau mantuirea) este scopul suprem… nu are nicio legatura cu nicio forma de gratificatie… nici macar intelectuala!
“o mântuire care e o scapare” – desigur… ai aruncat cu toata forta manusa! Mantuirea este scapare! De acolo incepe slava lui Dumnezeu:)
Deci eu nu cred ca exista sa zici dragoste irationala sau dragoste rationala… pur si simplu dragoste.
Daca abunda in irationalism, ma tem ca inceteaza sa fie dragoste si degenereaza in pasiune (patima), daca nu manie.
Nu stiu ce este MEBO…?!
Dar as vrea sa te challenguiesc in ceea ce priveste sclavagismul!
E suficient doar sa fii obiectiv si informat… si iti dai seama singur ce trebuia sa fie in Biblie si ce nu trebuia!
Pusa imediat dupa sclavagism, “cerinta” Judecatii deja imi bate a autoflagelare!
Sunt convins ca, daca ai face o analiza de text, ar reisi ca Judecata se refera la moarte! Aia da judecata!
Nu am zis de Roma cu nicio aluzie la tine… imi place mai mult catolicismul decat ortodoxia! Dar asta e istoria… Roma cu ordinele, Constantinopolu cu rascoala…
Normal ca simplific istoria, dar asta nu pardoneaza sacrificarea religiei de dragul intereselor politice! …Lucru care parca s-a mai intamplat si mai tarziu… niste cruciade, o inchizitie…?! (Atentie! Eu nu invoc astea ca ateistii… impotriva Bisericii tronc… eu reclam faptul ca acestea au fost posibile, exact la fel ca si dogmele, pentru ca Biserica sa isi exercite anumite interese politice!)
Normal ca e tare sa te sacrifici pe sine… nu inseamna sa bagi niciun cutit in nimic… sau iubesti mai mult trupul decat sufletul?
Este sacrificiul sufletului! Este biruinta asupra firii omenesti… este jihad!
Pai cum sa inteleg ce spui tu despre “iubirea irationala”? Cred ca nu realizezi ca, chiar daca tie ti se pare ceva irational, asta nu inseamna ca de fapt nu este rational? Sau, macar… ar trebui sa fie!
Exemplu de iubire irationala e sa iti dai viata pentru cineva fara sa fie cazul (cum mureau handicapatii in dueluri) sau, mai grav, sa iti dai viata pentru ceva ce nu este cazul (exemplu ilustru… sa mori pentru patrie! sau pentru credinta, ca distrusul de Brancoveanu!)
Deci vezi ca iubirea rationala foloseste tuturor, iar iubirea irationala… practic nimanui!
Nu cred ca esti poet nebun! De fapt cred ca esti poet, dar nu nebun:)
Eu ofer cunoasterea?!:) … sa zic mersi?!
In my book… un crestin dezavueaza orice dogma si Ii urmeaza lui Iisus pur si simplu!
#
Agnusstick Says:
09/08/2010 la 11:32 pm

Draga Adi, îmi pare rau ca am alunecat cu discutia în halul asta. E si vina mea, dar mie mi-e mai usor sa-ti raspund retoric si metaforic, decât riguros — asta-mi cere un consum energetic foarte mare, pentru ca trebuie sa ma concentrez. Tu câstigi usor o disputa daca te uiti la primul nivel, dar ca sa descojesc limbajul tau si sa descopar miezul cu care nu ma împac defel, e nevoie de efort. Esti foarte rational în discurs, spre deosebire de mine, dar folosesti sensurile atât de diferit decât o fac eu, încât sunt cazuri în care de fapt suntem de acord, desi aparent ne contrazicem.
Pentru început, devii tu retoric — îmi cer scuze, eu am început! — si formal, perfect evitabil as zice. Chiar îti dau impresia ca am început sa prorocesc, sau pur si simplu nu vrei sa vezi ca am obosit sa adaug la fiecare fraza “eu cred ca”? Hai sa stabilim pentru totdeauna ca aceasta formula este la mine implicita.
Apoi ma iei cu gratificatia de parca te-as contrazice. Dimpotriva, spun acelasi lucru: “A cauta gratificatie e in modul pasiunii… asa ceva nu va aduce niciodata mantuire!” Apropo, fun-ul cu atei e gratificatie? Iar alta data ai afirmat explicit ca articolele si polemicile le faci pentru gratificatie intelectuala — nu ma pune sa caut, crede-ma pe cuvânt. Zici pe urma “Iluminarea (sau mantuirea) este scopul suprem… nu are nicio legatura cu nicio forma de gratificatie… nici macar intelectuala!”. E ambiguu. Al cui scop suprem? Daca e al nostru, fraza e contradictorie, dat fiind ca mântuirea ca scop personal are valoare de gratificatie. Daca scopul e al Lui, atunci ce cauta în aceeasi fraza gratificatia intelectuala?
Mântuirea definita ca scapare este inferioara contopirii sau participarii depline, pentru ca este o definitie negativa, facuta uitata de indescriptibila îndumnezeire — cea eschatologica, acolo unde slava lui Dumnezeu se instaureaza permanent, superioara oricarei forme de iluminare temporara. Deci vezi, vorbim cu aceleasi cuvinte despre idei diferite, dar nu ne contrazicem chiar atât de grav.
Nu putem spune pur si simplu dragoste… Exista dragoste rea, buna, distanta, fierbinte, cu sau fara sustinere morala, sufocanta sau blânda, acaparatoare sau eliberatoare. Chiar si numai lista asta restrânsa de atribute permite controlul rational, pe care si eu si tu si El îl cerem si-l dorim. Dar El ne cere dragostea fara control rational, pentru ca vrea sa ne iubim vrajmasii si sa ne aducem aproape pe cei mai respingatori semeni — nu pentru ca asa ne-a cerut-o, ci spontan, din inima, fara sugestii ale creierului, fara momeala gratificatiei. Sa nu poftesti — ce poate fi mai irational, când ratiunea stie ca nu poti sa nu poftesti. Sa iubesti ca pe tine însuti — ce poate fi mai irational, când pentru asa ceva ti-ar trebui o ratiune perfecta, care sa nu strice nici un echilibru, si un suflet care îsi câstiga identitatea numai pierzând-o? Dragostea perfecta este si irationala, ca orice perfectiune care fatalmente transcende ratiunea, pentru ca-si are etalonul înafara ei. Hai sa-i spunem dragoste transrationala. Asta spun, nu ca El ne cere sa lingem ranile leprosilor si sa pupam copacii, nici sa ne înecam salvând pe altii. Deci iar nu ne contrazicem…
Dar cu Judecata si sclavia, cred ca da! Nu stiu de ce viata e atât de dura, dar nu cred ca El vrea sa ne eliberam de ea, ci s-o traim ca Isus. Daca Vedele te ajuta sa faci asta, foarte bine, îti doresc succes! Nu conteaza analizele noastre asupra a ceea ce faci sau crezi tu. Dar vezi ca analizele tale asupra-ti sa fie cât mai bune! Am impresia ca, pentru asta, nu poate strica o privire din exterior…
#
Adi Says:
10/08/2010 la 7:56 am

Mie imi pare bine ca a alunecat discutia in felul asta:)
Sa stii ca nu urmaresc sa castig nicio disputa… deoarece mai consider ca mai am si aliati!:)
Pentru inceput, am devenit uimit de ceea ce ai putut sa spui: desigur ca fun-ul cu ateisti si polemicile sunt gratificatie… daca va fi necesar, voi renunta si la ele… probabil odata cu “înfoierea cozii si umflatul gusii”… in fond, sunt fatete ale aceleiasi stari…
Dar nicidecum, cum fusese vorba initial, ca dobandirea cunoasterii despre Dumnezeu ar urmari gratificatia… Doamne fereste!!!
Sunt socat ca asemenea confuzie se poate isca: dobandesti cunoastere “de dragul cunoasterii”, nu de dragul sa te dai mare cu ea!
Desigur, pic de acord asupra usorului tertip de definitie… nu stiu daca a fost deliberat:) “scaparea este inferioara contopirii sau participarii depline”. Dar trebuie sa pui in lumina faptul ca scaparea nu este pur si simplu scapare… urcat pe o scara pana la Dumnezeu, ci este regasirea starii INITIALE de contopire cu Dumnezeu! Nu este un progres (eventual o evolutie darwinista) de la piatra pana la Dumnezeu… ci este “revenirea acasa” a sufletului, de origine divina, acasa la Dumnezeu!
A… bine ca ai zis de eschatologiei! Eschatologia tocmai cu asta echivaleaza… cu un premiu dat pentru buna purtare! Probabil d-asta S-o fi exprimat astfel Dumnezeu, daca a facut-o si nu si-au bagat jidele coada, in termenii de “judecata” pentru moarte… pentru ca evreii, pare-se, nu ar fi fost capabili sa inteleaga, ca indienii, acest ciclu!
Nu poti avea iluminare fara slava lui Dumnezeu.
Iluminare nu inseamna sa devii membru al castei brahminilor sau sa iti puna episcopul mana in cap! Iluminare inseamna sa iti regasesti, prin cunoastere si trairea acelei cunoasteri, conditia initiala… creata! Crestinii ii zic “nascut din nou”…dar termenul asta deja a devenit asa de abuzat… incat toti la care le vine martorii la usa si le zice niste povesti si sa citeasca din Turnul de veghe, apoi ii convinge sa vina sa ii spele pe cap (sau ce ritualuri initiatice or avea ei)… tot norodu s-a nascut din nou… tot imbecilu…🙂
Exista dragoste pur si simplu; rea, buna, distanta, fierbinte, cu sau fara sustinere morala, sufocanta sau blânda, acaparatoare sau eliberatoare… este persoana care o exercita!
“sa ne aducem aproape pe cei mai respingatori semeni — nu pentru ca asa ne-a cerut-o, ci spontan, din inima, fara sugestii ale creierului”
Desigur… tu faci sa rezoneze cea mai inalta coarda… nu prea pot sa iti replic pe masura… pe de o parte suna a “speculatie poetica”, pe de alta… suna imposibil de deosebit de “dragoste in modul ignorantei”. In cel mai “rau” caz, riscam sa vorbim despre dragoste “perfecta”… or nu stim daca asa ceva chiar poate exista cu adevarat!
Daca iubesti “fara momeala gratificatiei”… atunci asta este… iluminare. Daca iubesti cu momeala gratificatiei de a face voia Domnului si de a face bine oamenilor… atunci aceasta este “doar” in modul bunatatii! Acum, ca sa atingi iluminarea, trebuie, intr-adevar, sa transcenzi chiar si modul bunatatii…
Din modestie, insa, nu consider ca ma calific sa vorbesc despre asta… sper… inca!:)
“El ne cere sa lingem ranile leprosilor”…
Reactia standard a ateistului ar fi CRAP… a crestinului este sa zica mult si sa nu faca nimic in acest sens. Repet, cu modestie, ca vorbim despre lucruri pe care vreunul dintre noi le intelege!
Nu am inteles despre Iisus daca, din perspectiva vedica, in calitate de Avatar, este chiar Dumnezeu intrupat sau “doar” un suflet maret, care vine sa ne impartaseasca din slava Sa…
Totusi, din cate stim chiar din Biblie, Iisus a trait complet eliberat de viata! Deci tocmai ca nu se poate face deosebire intre a trai ca Iisus (in masura posibiliului) si eliberare!
“Daca Vedele te ajuta”… Nu Vedele te ajuta, ci Dumnezeu te ajuta!:)
#
Agnusstick Says:
10/08/2010 la 10:56 am

Cum poti fi uimit, când acolo bateam de la începutul dialogului? Nu am avut nicio treaba cu gratificatia în general, mai ales ca produs colateral al vietii în care picaturi de cunoastere despre Dumnezeu vin sa-ti aduca aminte despre adevarata viata. Ca scop nu o accept, ci numai ca dar.
O revenire acasa a unui amnezic caruia i s-a sters toata memoria are valoare numai privita din exterior.
Ma certi ca fac dihotomia dragostei, dar tu separi dragostea de fiinta care o nutreste! E bun termenul, pentru ca poti si trebuie sa omori uneori dragostea, si o poti hrani si ocroti. Aici e nevoie de controlul ratiunii, pâna ce dragostea se coace, dupa care nimic nu ar trebui sa mai conteze — dar asa ceva nu stiu daca e posibil în aceasta viata. Tindem spre o limita, ceea ce însemana ca nu o putem atinge decât la infinit.
Sper ca citatul cu leprosi e putin gresit, lipseste un NU. Verifica.
Faptul ca înca nu ai înteles perspectiva vedica despre Isus este minunat, e o veste buna! Sa te ilumineze Dumnezeu sa întelegi ca Isus este Dumnezeu întrupat din toate perspectivele!
Isus, eliberat de viata? A plâns! A strigat! Nu mai tin minte daca Arjuna, Buddha sau Krishna au plâns vreodata sau nu…

#

Am uitat… Agnu, e destul de mare ofensa sa spui despre Iisus ca nu a fost “eliberat”… doar ca sa iti demonstrezi dogma ta cu Dumnezeu-Om, fire divina+fire umana s.a.m.d.
Eventual poti sa metafizispeculezi ca Iisus e(ra) oricum (in sens etern) un spirit liber (Avatar), care S-a pogorat in lumea materiala ca sa ne indrepte pe noi…
Dar cel mai bun argument ca era perfect eliberat (nu scene teatrale de genul ca a suferit tortura cruficarii)… este ca nu a refuzat destinul, ci, dimpotriva, a fost impasibil!
Si ce dovada mai puternica de echidistanta (piatra si aurul sunt la fel, prietenul si dusmanul asisderea)…. decat Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!

*
Adi Says:
11/08/2010 la 8:35 pm

Am zis o usoara prostie, rectific: In the Bhagavad-gita (5.18) it is said that a learned sage looks equally on a learned and gentle brahman?a, a can?d?ala (dog-eater), a dog or a cow due to his spiritual vision.
*
Agnusstick Says:
11/08/2010 la 11:23 pm

Am impresia, din nou, ca eliberarile noastre difera ca definitie. Isus impasibil? Iarta-l Doamne, ca nu stie ce spune!
o
Adi Says:
11/08/2010 la 11:28 pm

Agnule, draga, daca te poti simti altfel decat Dumnezeu.. atunci, inainte sa mori, arata-mi cum poti fi altfel decat impasibil fata de ceilalti… exact precum fata de tine… incat sa ii ierti!
+
Agnusstick Says:
11/08/2010 la 11:45 pm

Îti dai seama ce spui? Dragostea e impasibila? Nu actiunea sau inactiunea definesc impasibilitatea in my book, ci lipsa de reactie emotionala. Tocmai inactiunea arata pasibilitatea în cazul lui Isus. Ce spui tu acum îmi pare chintesenta unei filosofii atât de straine crestinismului, încât rateaza exact miezul inimii Lui.
+
Agnusstick Says:
11/08/2010 la 11:49 pm

Si Isus tocmai ca îsi continua firesc actiunea dictata de dragostea fata de cei pentru care a cerut iertarea. Isus e viu si actioneaza în lume. Krishna, Buddha etc. ce fac? Si daca fac, de ce?
+
Agnusstick Says:
11/08/2010 la 11:58 pm

Pentru eliminarea confuziei: când zic inactiune care demonstreaza pasibilitatea, ma refer la faptul, subliniat chiar de catre El, ca avea destula putere ca sa schimbe scena finala, si sa faca genunchii sa se plece înca de atunci. Dar nu a facut-o, a rezistat chinului, si si-a pastrat dragostea intacta, atât pentru noi cât si pentru Tatal care L-a trimis spre a fi jertfit de necredinciosi în numele Planului Sau.
+
Adi Says:
12/08/2010 la 10:03 am

Normal ca dragostea perfecta (platonica) ar fi impasibila… in fond, e un sentiment, nu o actiune!
Actiunile sacrilegiaza dragostea.
In fond, crestinismul nu este “religia dragostei”, ci religia bazata pe dragoste. Dragostea este axioma, pe care se construieste etica si toate alea… Mai putin dogmatica si patristica, care se construiesc pe irationalitate si interese politice!
Aici intervine (desi nu arat cum) stresanta dihotomie occidentala intre religie si viata cotidiana… in Orient nu exista deosebire… insa la noi s-a inventat dusul la Biserica… apoi “intorsul acasa”.
Deci crestinismul cotidian este strain de chintesenta crestinismului asa cum l-a predicat Iisus!
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 10:33 am

Aha, da da da… Mama câte sacrilegii a facut Isus bietul, la câte vindecari a performat! Se sparie gândul, zau asa.
Care ar fi problema sa iei ce este bun de la fiecare? De exemplu, nu te mai întoarce deloc acasa! En passant par la Lorraine, omul are nevoie de sacru — chiar si orientalii mai ard betisoare parfumate, mai clincaie o tinichea, mai zumzaie o incantatie în templu… Si acasa merge, dar parca nu e acelasi lucru, ca mai suna vecinii sa te cheme la un mahjong, la o tabla ceva, mai latra câinele, te mai cheama copilu sa-i arati cum ajunge la next level ca s-a blocat etc.
Cu ultima fraza nu pot fi cu totul de acord, e exagerat. Dar, într-adevar, ceva nu pare chiar în regula, suntem probabil pe val în ciclul crizelor.
+
Adi Says:
12/08/2010 la 10:09 am

Apoi vad ca chiar tu zici “Dar nu a facut-o, a rezistat chinului, si si-a pastrat dragostea intacta”… deci daca ar fi luat actiune, atunci ar fi lezat dragostea! q.e.d.
Cred, cu umilinta, ca avem o intelegere superficiala a “spiritualului”. Crestinismul iar e pagubos aici simplificand ca Iisus e viu! Ce inseamna viu? Ar fi putut sa fie altfel decat viu, daca era Cuvantul lui Dumnezeu?
A forta nota si a pretinde o existenta trupeasca in lume, in prezent, a lui Iisus… ridica fireasca intrebare cum?
Raspunsul crestin: e taina! Vine la Sf. Liturghie si transforma painea si vinul… iti doresc din tot sufletul sa ajungi la concluzia ca aceste dogmatisme irationale sunt ofensatoare la adresa lui Dumnezeu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 10:41 am

Adicatelea cum, Q.E.D.? Pai iubitel, oare chiar nu depinde de actiune deloc? Cum ar fi, aceeasi lezare a dragostei ar fi daca-i tai iubitei capul ca s-o scapi de chinurile dragostei, sau îi iei un Ferrari sa mearga la coafor?
Tocmai ca nu e trupeasca existenta Lui în prezent, de aceea (printre multe altele) e nevoie de conceptul de Duh. Viu înseamna activ, sensibil si pasibil la ce vrem, gândim si facem.
Lasa-ma te rog cu tainele, nu ti-ai gasit omul pentru asa ceva. Nu cred în transsubstantiere. Dar taina este tot ce conteaza, si tocmai de aceea intelectul nu e de ajutor chiar în toate cele. E bun si el, nu zic, dar sa keep a low profile, please!
Nu cred ca vreun gând poate fi ofensator cum zici, câta vreme omul e sincer si curat la inima, indiferent cât de tare bate câmpii. Cazul tau este ilustrativ…
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 5:44 pm

N-am fobie la DEX, deci te-as întreba daca ai consultat definitia termenului de impasibilitate în dictionare lingvistice si filosofice. De acord ca în filosofie accentul poate cadea si pe actiune, dar tu faci prea mare caz de chestia asta, sensul hard core este indiferenta. Dumnezeul filosofic poate fi impasibil, despre cel crestin nu pot concepe asa ceva, macar si pentru versetul acela ovreiesc despre fierberea iedului în laptele mamei sale. Dar a extinde impasibilitatea asupra Fiului Omului este pur si simplu aberant. Omul indiferent si Isus care spune pilde despre vecinii care bat la usa ta noaptea pentru o pâine? Pilda ovreiasca, de…
o
Adi Says:
12/08/2010 la 12:58 pm

Care ar fi problema sa iei ce este bun de la fiecare?
De ce ai vrea sa te intorci acasa?
Acasa nu este decat o religie care ti-a fost asignata prin traditie. Ce valoare intrinseca are “acasa”? Are doar valoare practica… cu sensul ca e un punct de plecare. E mai degraba… maternitate, decat locuinta!
Omul nu are nevoie de sacru! Formulare crestineasca defecta!
Omul TREBUIE SA FIE SACRU!
Omul trebuie sa fie sfant… fara sfintenie nu se poate iluminare, eliberare, mantuire!
Ma refeream ca te intorci acasa… la lumea laica. E diferenta stresanta intre a fi om religios in unele zile si a fi laic in restul timpului (majoritatea timpului)!
Pana si musulmanii au inteles asta mai bine decat noi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
… ca au implementat principiile de viata religioasa in toate domeniile… gen Sharia.
Eu vorbeam de ars betisoare si clincait tinichele? Eu n-am zis ca cineva din Occident trebuie sa fie ca cineva din Orient… ci ca toata lumea trebuie sa fie ca Iisus! Dar macar de crestinii si-ar propune sa fie… macar ca Pavel, dar nici atat!
De fapt, nici nu stiu cum poti sa vorbesti despre “Cale”… atata vreme cat, ipotetic, juma din timp crestinul merge dupa Iisus (de fapt dupa Biserica), iar cealalta jumatate a timpului merge dupa firea materiala?
Ce cale e asta? E cracanare spirituala!
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 2:05 pm

Bine, nu te întoarce acasa — ramâi în biserica de bazaar oriental, dar întelege-L pe Isus dupa ce ai terminat cu Krishna.
Omul nu se poate face pe sine sacru, chiar daca ar trebui sa fie sacru. Constat ca de fapt esti wesleyan-ortodox cu influente buddhovedice. Asta nu înseamna ca nu îti doresc sa fii sfânt, dimpotriva.
Stiu ca te refereai la caderea periodica în laic. A fi sfânt tocmai asta ar trebui sa însemne, sa ramâi sfânt si când te uiti la televizor, de fapt când vezi orice pe lumea asta. Ochiul tau va avea lumina din interior, care nu va fi coplesita de întunericul si mizeria privelistilor, si vei putea sa faci si pe altii sa vada, fara sa ramâi impasibil la suferinta Lui si a lor ca nu e destula lumina.
Bun, si cum vezi tu balanta între forta/dogma si har liber? Dogma e tocmai încercarea nereusita de a ajunge la Sharia crestina, care ar fi trebuit sa fie liber consimtita. Musulmanii au reusit în proportie mult mai mare sa mentina credinta sincera în masele largi populare. Ce ar fi de facut sa avem si noi rezultate similare, fara Inchizitie?
Iar reactionezi la siruri de cuvinte si nu la sensuri… Betisoarele si clopoteii erau la nevoia de sacru a omului, nu la retete alternative la Isus.
Nu pricep, ai cumva impresia ca asiaticii au o statistica mai buna la spagatul spiritual decât bisericile vestice si estice? Daca da, dupa Isus se tin ei, sau dupa vreo alta Cale? Dar responsabilitatea asta este si individuala, nu e numai a bisericilor. Daca nu ti se cere explicit sa gândesti cu capul tau, asta înseamna ca nu ar trebui deloc s-o faci? Cum se justifica crestinii nominali, dau vina pe Biserica? Biserica are vina, dar exista solutii mai “performante”?
o
Adi Says:
12/08/2010 la 1:06 pm

“Tocmai ca nu e trupeasca existenta Lui în prezent, de aceea e nevoie de conceptul de Duh” – Aha! Deci nu ai “nevoie” de conceptul de Duh (Sfantul Duh – a treia persoana) pentru ca sa desemnezi o realitate (pe Sfantul Duh), ci ai nevoie de conceptul respectiv, pt ca sa para dogmatica ta corenta!
E ca in mecanica cuantica, unde demonstrezi pe hartie ca intr-un milion de ani iese bila singura din seif prin quantum tunelling!
Doar slabiciunea noastra de a nu putea trai dragostea perfecta (platonica) ne reclama faptele! Si, in slabiciunea noastra cronica, trebuie sa facem faptele, ca sa ne putem agata de dragoste… si se mai mira lumea de ce iubirea dureaza doar 3 ani…
De ce nu crezi in transsubstantiere? Si cum cireasa-alegi in care taine sa crezi?
Bine, nu gandul tre neaparat sa fie ofensator, ci persoana in sine! Asa te duci la spital si iei un nebun si il pui sa strige ca Dumnezeu e verde!
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 1:34 pm

Da, e nevoie de conceptul de Duh, si nu e o rusine mai mare decât sa lucrezi cu dualitatea unda-particola. Ai o realitate care pur si simplu îti depaseste ratiunea si limbajul, si faci si tu niste clisee rudimentare pe care le botezi concepte vagi, foarte utile daca vrei sa ai un dialog cu altii, cu conditia sa existe o comuniune de experienta ca altfel oricum nu reusesti nici sa comunici, nici sa întelegi ceva. Când zic “întelegi” ma feresc sa absolutizez, mai degraba e un fel de “prinzi ideea”. Între dogmatica si filosofie, deci speculatie, nu e mare diferenta la capitolul gândire, în schimb e uriasa la capitolul consecinte când exista organizatii care sa implementeze gândirea. Biserica a avut un “succes” enorm în implementarea asta, posibil similar cu al statelor comuniste.
A trai dragostea platonica este o himera care n-are ce cauta în crestinism. Slabiciunea respectiva este ireductibila. În plus, exemplul Lui este cu totul altceva decât un îndemn la dragoste platonica. Daca nu vezi asta si ramâi în fantasme nirvanoide e o mare irosire. Iubirea nu dureaza 3 ani decât daca te-a parasit ratiunea, care controleaza vointa. Iubirea este concreta, zilnica, convulsiva dar statornica, deloc platonica în detalii prozaice, si tine pâna la capatul vietuirii — precum morcovul care-l atrage pe magar.
Nu mai amesteca lucrurile, Taina cu T mare din dogma nu este acelasi lucru cu ce spun eu. Cunoasterea pe care o cauti tu e periculoasa tocmai pentru ca înca nu si-a dat seama ca se va lovi de taine ca de peretii unei custi, si e înca foarte mândra de ea însasi. Taina mea e libertatea din exteriorul custii ratiunii, iar tu o califici ca irationala, pe când ea e transrationala.
Corect, Dumnezeu e verde!
o
Adi Says:
12/08/2010 la 2:24 pm

Eu pretind ca exista o singura realitate care pur si simplu îti depaseste ratiunea si limbajul! Si anume Dumnezeu…
Daca ar fi 2 realitati, una Dumnezeu (Dumnezeu Tatal, daca vrei), si alta Duhul Sfant, atunci nu am putea, practic, sti acest lucru… deoarece stim ca realitatea este pur si simplu transcendenta si NU I-AM CUNOASTE PROPRIETATILE, cum ar fi tripersonalitatea!
Desigur, in calitate de religiosi, plecam de la trei constructii axiomatice: creatie, Scriptura si experienta personala continua.
Stii… doar sub aspectul asta rezulta treimea, in sensul ca alea sunt 3 si alelalte sunt tot 3🙂
Ca din Scriptura nu reiese Treimea, din creatie cu atat mai putin, iar din experienta personala nu vad cum!
Resemnarea crestinismului standard ca ceea ce nu putem face este himeric si nu are legatura cu crestinismul… este extrem de paguboasa! Uita-te, spre exemplu, la ce minunatie de dogma a generat: mantuirea prin credinta!
Toata lumea se fereste sa zica ca mantuirea este exclusiv rodul faptelor, si nu al unui concept care nu desemneaza nimic, si anume credinta!
Credinta nu exista! Dar crestinismul pune accent obsesiv pe credinta… credinta in loc de fapte, credinta in loc de iubire, credinta in loc de logica!
Vad ca nu prea te-ai luat de “sfintenie”… si sfintenia e tot o himera?
Nostima totusi comparatia iubirea – morcovul care-l atrage pe magar:)
Taina mea e libertatea din exteriorul custii ratiunii… ce zici tu si ce te-am intrebat eu!
Reformulez: vad ca nu adopti pachetul crestin standard… cum decizi ce e accesoriu si ce e esential?
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 3:34 pm

Bravo, Patratel! Vasazica nu ne contrazicem nici de data asta! Nu sunt doua realitati, unda si particula, e una singura…
Si eu am avut dificultati la apropierea de Treime din cauza nenorocitei de conceptualizari latine, care foloseste persoana în loc de ipostaza. Unda si particula sunt doua ipostaze ale aceleiasi realitati. Idem la Dumnezeu.
Tu ai impresia ca Treimea este o piatra de poticnire în relatia cu singurul Dumnezeu. Este, la început, si poate forever pentru unii — nici eu n-as putea zice ca ma am prea bine cu Duhul Sfânt, dar it’s work in progress. Dar poate fi si de ajutor uneori, exact precum dualitatea unda-particula.
Cea mai mare dificultate mi se pare ca apare în acceptarea ierarhiei, mai ales Tata-Fiu, simultan cu ideea de Isus Dumnezeu. Dar privelistea ierarhiei interne dumnezeirii este tocmai exemplul irezistibil de supunere în fata lui Dumnezeu, în ciuda carnii.
Mântuirea prin credinta nu vine din resemnare decât aparent. E ca si cum un handicapat în carucior si-ar propune sa câstige la 100m garduri, si ar încerca toata viata sa faca chestia asta. Laudabil efort, eroic, patetic etc.! Nu putem fi sfinti începând cu citirea poruncii X. Faptul ca ne izolam într-o camera antifonata si plutim pe întuneric într-un bazin cu apa calduta nu schimba nimic, cinste impasibila lui Indra! Mântuirea prin credinta vine din nevoia intrinseca a omului de a crede ca Dumnezeu e sfânt, ceea ce este o tautologie. Daca e sfânt, nu se poate sa ne fi creat în halul asta de handicapati si sa ne lase apoi sa ne antrenam stiind ca nu vom putea câstiga nimic! Tu o iei de buna ca prin antrenament vei reusi. Unii iau si bani de pe urma handicapului, dar al tau e putin productiv. Eu nu zic sa nu fii sfânt, eu zic ca ar fi bine sa crezi si sa fii sfânt. Sa crezi ca poti fi mântuit chiar daca nu reusesti sa fii sfânt, desi te-ai straduit din rasputeri toata viata. Dar un serviciu devotional impasibil… eliberat, iluminat etc. e o himera cred eu, pentru ca idealul ar fi o Marta care sa-L asculte pe Isus, pentru ca apoi sa deretice gândindu-se la ce a auzit. Nu pendularea între laic si divin o condamna Isus — ar însemna ca ne-ar îndemna sa devenim niste întretinuti ai ateilor care se ocupa de logistica prozaica a Împaratiei — ci ratarea momentelor irepetabile ale harului si dragostei, proasta prioritizare, greseala stupida, neatentia, neîncarcarea bateriilor de har atunci când se poate, cedarea în fata întunericului interior atunci când lumina e aprinsa si te-ar orbi dac-ai privi-o.
Mântuirea este exclusiv rolul faptelor — iata un exemplu de fraza partial corecta si grav eronata, functie de perspectiva. Si faptele ce desemneaza? Totul?
Asa e, credinta nu exista — din perspectiva noastra nici electronul nu exista, este un concept, un nume al unei realitati care aprinde becul. Chiar Isus a spus ca nu exista — mai precis ocurenta ei este nula printre humanoizi. Ti se pare acelasi lucru? Nici numarul PI nu exista, câta vreme îi putem calcula zecimalele ’till the end of Time. Da, chiar recomand calduros credinta în loc de logica, dar numai celor care stapânesc putina logica elementara. Dar niciodata credinta în loc de iubire si de fapte, asta e bolnavicios!
Da, normal ca si sfintenia e tot o himera, ca si PI. Dar invit pe cine are rabdare si vointa sa calculeze zilnic câte o zecimala a sfinteniei.
Nu am un program testat pentru alegerea cireselor dogmatice, dar e în versiune beta, plus ca ma bazez foarte mult pe inima si intuitie.
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 10:44 pm

Adi a spus:

Agnu, ce vrei sa zici prin “conceptualizari latine, care foloseste persoana în loc de ipostaza”? Cred ca cladesti un straw man:)
Problema nu e de “traducere”… chiar dogma asta zice, ca sunt 3 persoane distincte, yet cosubstantiale, stuff…
Daca zici ipostaza nu e persoana, mai ai 1 sfert de sfat si ai zis Avatar!
Nu prea imi place analogia cu dualitatea unda-particula (e doar o forma intelectuala de a zice ca Dumnezeu e ca un ou sau ca o caramida), dar hai sa dansez cum canti tu! Repet: trebuie sa contrazici doctrina standard si sa zici ca sunt 3 manifestari. Hai sa vedem cum bagi iubirea in toata faza asta… Dumnezeu se iubeste singur… in 3?:)
O manifestare a lui Dumnezeu iubeste… alta manifestare?
Apoi, Dumnezeu vorbeste cu Iisus… la botez, la alte alea… sa inteleg ca Dumnezeu vorbeste singur… in 2? Apoi, Iisus vorbeste cu Dumnezeu, se roaga, la pogorare etc…
Daca azi Dumnezeu se manifesta intr-un fel, atunci, sa zic asa… “Tot” e manifestat in felul respectiv… nu doar o treime! Nu o sa zic ca nu se poate manifesta in 2 feluri odata… ci doar ca nu are sens sa credem asta din ceea ce stim despre Dumnezeu!
Deja pe acest teren cred ca conceptul de Avatar este mult mai adecvat!
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 11:13 pm

Orice as cladi eu, din paie sau beton armat, vine covorul tau de bombe si rade tot… Asta e înca unul din blestemele ratiunii: e imposibil sa transezi vreodata o discutie despre Dumnezeu convingându-l pe celalalt, discutia nu are sfârsit decât prin lehamite sau epuizare. Mi-e foarte clar ca nu vei spune vreodata într-o discutie cu mine ce i-ai spus A.Damei, oprindu-te chiar daca mai aveai vreo câteva volume de spus (pe care vad ca vrei sa le spui aici).
N-am nici o intentie sa intru în jocul tau, în care se presupune ca eu ar trebui sa-ti argumentez dogma Treimii mai bine decât Sfântul Grigore Teologul, Athanasie si Damaschin la un loc. Nu sunt în stare de asa ceva, si evident nu ar ajuta la nimic, decât sa-ti permita etalarea tuturor rationamentelor si argumentelor logice prin care Dumnezeu e Unul si cu asta basta, ciocu mic. Îti atrag totusi atentia ca ti-au folosit destul de mult discutiile cu ateii, suficient încât sa ai impresia ca rationamentele tale fac de râs generatii întregi de oameni care s-au gândit la Dumnezeu, unii chiar mai putin decât tine, din pacate. Ba mai si folosesti cai tipic atee pentru ridiculizarea unor lucruri absolut ridicole daca le formalizezi. Dar nu vrei cu nici un chip, exact ca si ateii, sa admiti macar ideea ca formalizarea si rationamentul biruitor pur si simplu nu au nicio putere de a descoperi fata Celui ce este. Este optiunea ta actuala, pe care sper sa o depasesti odata, cu ajutorul Lui. Sigur, fraza asta suna ca si cum eu as sti ceva ce tu nu stii, ceva ce nu-ti pot explica în niciun chip, deci e irational si eu ma amagesc. Este foarte posibil asta, eu admit ca nu stiu mai nimic despre Dumnezeu, iar ceea ce mi se pare ca stiu azi, mâine se poate schimba, din cauza a ceea ce sunt sau din cauza milei Lui.
Daca admit cumva faptul ca acest concept de Avatar este foarte adecvat, nu cred ca ajuta prea mult. Dar asa-i, se poate gândi la Isus ca avatar. E doar un mod de a gândi despre El, daca vrei sa te opresti aici nu te pot forta, nici sa absolutizezi cunoasterea pe care ai muncit-o din greu, nici sa însetezi dupa alta cunoastere. Spune-i irationala, daca vrei, si treci la urmatorul covor de bombe. Asa-mi trebuie… pâna la urma încep sa cred ca Marius a avut dreptate, iar eu nu am nici pe departe stamina lui, si sunt singur.
o
Adi Says:
12/08/2010 la 2:37 pm

a… Biserica a inhibat omul de la experimentarea revelatiei personale continue… cunoscuta sub numele de Harul Sfantului Duh:)
Invatatura Bisericii e vitala pentru cei analfabeti intr-ale religiei… sa explice pilde, predici, interpretari triviale ale moralitatii… sa fixeze un background de cunoastere (informativ, nu dogmatic!), pe care fiecare sa isi fundamenteze studiul Scripturilor si… trairea (meditatia, rugaciunea…) experientei… adica asta e ce e cel mai important, nu invatarea pe de rost a cartilor de rugaciuni si a doxologiei si a crezului si a enciclicilor papale si patriarhistice!
Adica trebuie sa te invete cineva ca Dumnezeu a creat lumea, si nu imparatul Japoniei sau ca Iisus a zis cutare si cutare, si nu Ceausescu! Dar cand, dupa 1-2 ani de mers la Biserica… hai 2-3, ca sa ai timp sa inveti pe de rost toate pericopele:), atunci sa tot repeti ce ai retinut de la Biserica… e papagalism
Trebuie sa vii cu experienta proprie… sa confrunti ideile achizitionate prin revelatie/intelect cu cele altor oameni… generand noi cunostinte si intelegere!
Sa scrie carti, nu sa repete rugaciuni!
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 6:15 pm

Adi, cred ca esti tarat de o experienta trista cu biserica, si generalizezi cu o lejeritate prea vioaie. Ce spui tu despre credinciosul nominal nu e complet, sunt foarte multi care ar vrea mai mult de la religie si de la credinta, dar nu are cine sa-i ajute, le e frica sa vorbeasca, sa-si verifice temerile si sa-si dea pe fata întrebarile si nesigurantele. De aceea spuneam ca în era asta se va schimba ceva, pentru ca e atât de usor sa comunici fara sa te lasi vazut, fara sa-ti fie frica de consecintele darii în vileag a framântarilor tale. Tu chiar crezi ca sunt atât de multi care cred dogmele? Sunt sigur ca nu! Unii da, le înghit pe nemestecate, dar altora le e frica pâna si sa le analizeze. Cred ca, în mod normal, la spovada sau marturisire ar trebui sa fie o lista întreaga de “nu pot sa cred, ma îndoiesc, nu înteleg, cred altceva”. Da, biserica nu ofera solutii pentru asta, dar nu spune ca oamenii nu tânjesc dupa credinta adevarata, care sa le mearga pâna în strafundul creierului si al sufletului. Nu mai râde de oamenii care repeta rugaciuni, Isus a plâns pentru ei!
o
Adi Says:
12/08/2010 la 2:49 pm

aaa…deci… in ceea ce priveste “sa ramâi sfânt si când te uiti la televizor”, recunosc ca m-ai perplexionat pentru moment…
Pe urma am recitit si am gasit raspunsul tocmai in zisele tale!
Perspectiva asta asupra sfinteniei este de vina!
Caderea periodica în laic este ceea ce este de vina pentru esecul “Shariei crestine”, implicit a implementarii idealului crestin! Din cauza acestei situtii s-au facut boacane gen Inchizitie si dogme, limojari de eretici etc!
Iisus a zis ca oile intre lupi si fiti in lume, dar nu de-ai lumii… pentru ca deja raul era infaptuit, nu pentru ca ar fi aprobat respectiva stare de fapt!!!!
Ca arata bine Krishna ca suntem in Kali-Yuga si nu se mai poate sfintenie! Trebuie doar serviciu devotional!
Deci, luand la cunostinta ca starea de fapt a divortului laicului de religios… de fapt insasi existenta laicului (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!) este raul absolut al societatii noastre… nu exista decat 2 cai: 1. taierea raului de la radacina (impracticabil) sau 2. neimplicarea, transcenderea acestei conditii. Deci nicidecum nu poti sa accepti conditia cotidiana (Iisus a facut-o pentru ca trebuia sa ii invete pe aia… implicit pe noi… tocmai SA NU FACEM CA EL… sub acel aspect doar)… ci sa fugi cat se poate de departe de ea… ca dracul de tamaie… alte doua “minuni” de inventii teologice de o utilitate grandioasa!
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 5:06 pm

Ei, asta-i buna! N-am ce comenta la asemenea speculatii indo-ariene. Vine Adi cu carul de foc si ne spune care sunt cele fix 2 solutii, dintre care una e neimplicarea. Scuza-ma, ai putea sa nu te mai implici asa tare în aceasta propovaduire a n’importe quoi? Cum vine aia serviciu devotional (si catre cine?) fara implicare? Hai, ilumineaza-ma, ca probabil la capitolul asta m-a luat somnul laic…
Dar unde vezi tu ca bisericile încurajeaza pendularea? Dau diverse solutii, de la înghitirea pe nemestecate si cât mai des a cuminecaturii, pâna la accesul la Duhul Sfânt. Tu chiar crezi ca daca nu te uiti la TV ai asigurata iluminarea? Procesul sfintirii are asa un buton mare, apesi si gata, se declanseaza daca ai respectat proiectul din manualul vedic? Meditezi, nu te rogi, sezi calm cum ar fi, mai ales nu plângi si nu te zbuciumi ca te reconectezi la lume… Si totul e sa nu faci ca Isus în anumite aspecte, tocmai alea care ne plac noua mai abitir! Nasol, zau asa!
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 5:59 pm

Nu ti se pare absurd sa devii sfânt ferindu-te de tot ce e murdar? Murdaria te ajunge si în gaura de sarpe… E în tine. Porunca X te doboara, si daca o transcenzi ramâne insuficienta si schimonosita ta dragoste. Si daca o transcenzi si pe asta devii impasibil si sfânt! Intri în Nirvana si dispari în Shambala, fara sa lasi urme în lumea de care te-ai eliberat. Nu ti se pare ca exact invers a facut El? A intrat în cele mai mizerabile suflete, locuri si adunaturi, si le-a sfintit, a neutralizat mizeria si a instaurat lumina. Si noi ar trebui sa întelegem din asta ca ar trebui sa facem fapte bune pe banda rulanta, dar sa tindem spre impasibilitate si sa ne eliberam de lume, de materialism zici tu parca, iubind în acelasi timp doar lumina si divinul, eventual si pe oameni dar cu conditia sa fim impasibili. E putin cam incoerent, sau nu înteleg eu nimic din alcatuirea asta. Poti sa ne explici?
+
Camix Says:
12/08/2010 la 6:18 pm

Poate Adi se considera o masinarie din care poate extirpa la milimetru procesoarele care nu functioneaza corect si le poate înlocui apoi cu altele nou scoase pe piata pentru a nu avea scaderi în randament…

Ca sa scoti tot Raul din lume – care se afla si în tine – ar trebui sa mori si apoi sa si învii ca sa ai cum si cui sa arati ca esti sfânt. Realizabil, nu?
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 6:21 pm

Si Wesley credea ca poti deveni sfânt, dar numai cu ajutorul Duhului, nu bifând cu meticulozitate lista de chestii nesfinte pe care nu le mai faci… Or, Duhul… e o dogma! Nu?
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 11:38 pm

Adi a spus:
Ramasesem dator, sper, sa explic de ce… de ce nu trebuie sa pendulam intre laic si religios. Este pur si simplu simplu: rezultatul… care iese, este inferior rezultatului daca am fi toti religiosi. Daca am fi toti numai religiosi, atunci lumea ar fi cea mai buna. Daca am fi toti numai laici, atunci lumea ar fi cea mai rea.
Pusa asa problema, nu stiu cum poti sa te eschivezi de aici… pur si simplu tu propui un compromis… din comoditate. Si, din nefericire, si din conformism fata de dogme!
Ti-ai permite asa usor sa faci compromisuri si daca ai fi in dilema: a… mantuirea e prea greu de atins… mai bine ma rezum la o viata comoda?
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 11:54 pm

Adi a spus:
Vezi cat de subtile sunt aceste atasamente!!!!!!!!!!!!!!
Tu iti zici linistit… a… ma uit la tv, daca nu e p o r n o g r af i e, atunci e ok. Dar nu e nicidecum asa!
Dumnezeu ti-a dat 700.000 de ore de viata!
Ia gandeste-te cate petreci in fata televizorului, la bere pe terasa, citind ziare, preparand mancare, facand baie cu spuma, dormind mai mult de 8 ore pe zi, facand s e x (:>) etc!
Nu scrie nimic in niciun manual Vedic, dar este demn de remarcat ca stiinta vedica nu se bazeaza doar pe o colectie de carti biblice, ci pe traditia multimilenara!
Dar aici intervine experienta personala! Daca gasesti locul unde trebuie sa te situezi si, la fel de important, te pozitionezi acolo… atunci toate vor parea transcendental de clare: cum poti sa zici ca faci serviciu devotional pentru Dumnezeu uitandu-te la televizor?!??!?
+
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 11:56 pm

Te-as ruga frumos, daca se poate, sa renunti la stilul asta oarecum intimidant si culpabilizant. Stiu ca e o trasatura perfect crestina, a avut-o pare-se chiar si Isus, dar nu e nimeni Isus pe aici (adica eu sigur nu sunt). Deci chestii gen “Pui de napârci, cine v-a învatat la biserica sa va uitati la televizor?” sunt putin deranjante într-un dialog în care nu vrei sa ma strivesti cu sfintenia ta, si în care eu nu vreau sa te întreb de Hi5, fete frumoase si pectorali tantrici — pardon, vedici. Deci da, eu fac compromisuri, dar te rog sa notezi ca nu le propun nimanui, ci îi propun lui Dumnezeu sa ma ierte si sa ma ajute sa devin sfânt, sau poate altceva, mult mai josnic, sau poate sa nu ma schimb prea mult — numai sa fie dupa voia Sa. Mai discutam în cazul asta, sau e un fel de Inchizitie electronica?

#
Camix Says:
12/08/2010 la 5:09 pm

De fapt, da, zici bine. Contextul în care vorbea putinstiutorul era creat de declaratiile lu Anne Rice, unde se punea problema unei decizii de a face ceva, de a actiona. Atunci s-a întâmplat probabil ceea ce îi spuneai Adiului, cum ca pornind de la o premisa gresita (aici nu tocmai premisa, dar de la un gând exprimat în mod destul de gresit), folosind un rationament corect (MC a luat de buna exprimarea lor, nu gândul), ajungi la o concluzie gresita.

Tu ai o reactie/ parere formata vizavi de pozitia d-nei Rice?

Uitasem de episodul crucii facute de Pustan la Mosuni. Am si uitat care au fost reactiile oamenilor, dar banuiesc ca de scandalizare. Din partea propriilor lui oameni. Nu a ortodocsilor. Banuiesc. Eu n-am vazut nici o gaura în cer, iar, daca am vazut vreuna, era de partasie cu Cerul… Altfel, fiecare denominatiune are convingerea ca detine Adevarul si ca e singura care a primit revelatia corecta. De aici ostilitatile.

*
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 6:37 pm

Cami, poti sa-mi clarifici putin aici? Nu pricep “MC a luat de buna exprimarea lor, nu gândul”. Care “lor”?
Nu am studiat cazul Rice, am vazut doar citatul si veriga de la Marius. Oricum, asta poate fi un avantaj, pentru ca o reactie la pozitia intoleranta a crestinismului institutional vizavi de unele chestiuni se poate observa pe scara destul de larga. Daca as particulariza la madam Rice (vorba lui Iliescu, madam’ Thatcher… cu accent de precupet), cine stie ce deviatii as gasi. Nu cred ca a te oripila la unele pozitii anti-gay este acelasi lucru cu a fi pro-gay, de exemplu. Si nu toata paleta de anti- din citat poate fi tratata la fel în materie de intoleranta. De exemplu, antifeminismul nu este universal în biserici, dar antiabortionismul (ah, ce barbarism! — ma refer si la cuvânt) da. Si, de fapt, poate ca reactia de oripilare este mai degraba fata de manifestarile “crestinesti”, decât fata de pozitia anti- ca atare. Deci poti fi cu toata puterea anti-, dar sa nu suporti modul în care acest anti- se implementeaza în crestinism. Cel mai clar caz mi se pare suicidul.
Deci, parerea mea e ca lumea e anti-, dar refuza abordarea crestina, care este socant anti-duhovniceasca.
Da, multi s-au scandalizat, dar multi au si laudat pe Dumnezeu ca asa ceva e posibil, si chiar s-au bucurat. Nu pot face statistici, din pacate… Alin ar fi trebuit, dar el face un anumit fel de statistici pe care am încercat sa le discut critic, propunându-i altele, dar nu m-a bagat în seama.
o
Adi Says:
12/08/2010 la 7:07 pm

Despre ce vbeste Camix??
+
Camix Says:
12/08/2010 la 11:44 pm

Despre faptul ca hypostasis si persoana sunt acelasi lucru! Cred ca o sa ma dereglez de tot.

Uite cum faci tu uneori:

Vasîli vine pe bicicleta da sus da pa deal. Ghiorghi îl vede din vale cum porneste cu bicicleta.
Ghiorghi: “Vasîli, vezi ca-ti zdragane lantu da la bicicletaaa!”
Vasîli: “Nu ti-aud , Ghiorghi, ca-mi zdrangane lantu da la bicicletaaa!”
o
Adi Says:
12/08/2010 la 7:20 pm

Este aici o dilema sensibila… pe de o parte am zis ca iubirea este perfecta in absenta faptelor, pe de alta zic ca mantuirea este exclusiv prin fapte, nu prin credinta.
Trebuie sezisata dihotomia: ce se intampla cu faptele fata de oameni si ce se intampla cu faptele “fata de Dumnezeu”. Daca noi iubim oameni si facem fapte bune in virtutea acelei iubiri, atunci iscam o stare de lucruri in general buna, ceea ce este foarte bine.
Dar ne-am luat bonusul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
In alta ordine de idei, de fiecare data cand actionam din iubire, compasiune, total dezinteresat… actionam transcendental… practic ne sacrificam iubirea noastra pentru Dumnezeu, iar faptele pe care le facem sunt pur serviciu devotional.
De ce s-a dus in paradis prostituata care a dat o cana cu apa unui caine sa bea? I-a luat cumva un Ferrari cuiva?
Sper ca intelegi distinctia: iubesc pe Dumnezeu, deci fac fapte bune in lume (serviciu devotional) si iubesc lumea, deci fac fapte bune in lume (desertaciune).
Deci faptele pe care le invocasem mai devreme ca constituind masura mantuirii sunt reprezentate de tot ceea ce este savarsit ca serviciu devotional!
+
Agnusstick Says:
13/08/2010 la 12:03 am

Mda… Ar fi o parabola, ovreiasca din pacate, în care un tip care n-avea nici o treaba cu Dumnezeu vede un candidat la sfintenie batut mar într-un sant… Si face o desertaciune oribila, nasoala rau de tot, îngrijindu-l cu sacrificii materiale deosebite (tipu era evident bogat, facea negot probabil, era vai de capul lui din punct de vedere al implicarii materialiste în lumea ovreiasca). Da… Si nu mai stiu ce reiese ca morala, dar nu conteaza prea mult, fiind o morala ovreiasca.
o
Adi Says:
12/08/2010 la 7:28 pm

Iisus cand zicea credinta nu se referea la credinta.
🙂 [credinta, in acceptiunea de astazi a Bisericii si a credinciosilor]
Iisus cand zicea credinta se referea la serviciu devotional.
Din experienta mea si din cunoasterea mea am ajuns la concluzia ca credinta… nu exista!
Credinta… este pacat, este blasfemie!
Daca zici ca crezi, cu toate ca crezi, faptele tale nu se vor ridica la nivelul a ceea ce declari ca crezi, pentru ca, daca ai crede, ai actiona in virtutea credintei si nu ai mai comite niciun pacat niciodata. Alta minciuna inventata de Biserica ca sa ierte desfraurile membrilor clerului!!
Nu exista sa gresesti… daca crezi ca Dumnezeu a zis intr-un fel, atunci nimic nu e mai important decat acel lucru… iti dai viata sa faci voia lui Dumnezeu.
Daca faci mai putin decat atat, inseamna ca nu crezi!
Si daca nu exista om fara greseala, inseamna ca nimeni nu crede, deci credinta e o minciuna… cum zicea Eminescu!
Mi se pare ca daca inlocuiesti “credinta” cu “serviciu devotional”, nu se mai poate crea situatii de genul “credinta în loc de logica”… pentru ca, dupa cum am aratat cu alta ocazie, iar sper, a actiona in virtutea infaptuirii voii lui Dumnezeu este cea mai logica si rationala atitudine!
o
Adi Says:
12/08/2010 la 7:54 pm

In legatura cu butonul… daca vrei, acel buton il apesi ca sa intri in modul ghidare (amuzant tradus in Coranul in limba romana pe care l-am citit mai demult ca o c a r m u i r e:>)
Totul trebuie sa porneasca de la autopozitionarea corecta in lume. De fapt de la constientizarea pozitiei actuale (inclusiv faptul ca Iisus a actionat relativ la misiunea pe care El a avut-o, sa ne invete pe noi… iar noi avem cu totul alte misiuni!) si translatia spre pozitia corespunzatoare.
Si anume, pornesti frumos (de pe loc) pe urmatorul drum gandic:
Ce presupune mantuirea? Sfintenie. Sunt eu bine pozitionat in raport cu acest obiectiv? Mananc carne de p o r c (sau carne in general)? Ma uit la televizor? Pun zahar in cafea? Cumpar lapte degresat? Imi iau haine scumpe doar ca sa ma vada bine lumea? etc.
+
Agnusstick Says:
13/08/2010 la 12:06 am

Pai da, dar dupa etc. urmeaza infinitul stângist, pe care pari destul de optimist ca poti sa-l analizezi critic în timp util, ca sa (de)bifezi totul pe lista respectiva.
*
Camix Says:
12/08/2010 la 6:56 pm

Oh, da, lor = putinstiutorului + ac-ului.

N-ar trebui ca orice non-anti-x sa însemne pro-x. De acord. În cazul madamei Rice, însa, am dat peste un pasaj în care se bucura efervescent sa au reusit sa-si câstige niste drepturi:

Anne Rice News Flash: JUDGE WALKER HAS RULED: PROPOSITION 8 — THE BAN ON SAME SEX MARRIAGE in California IS UNCONSTITUTIONAL!!!! —- Congratulations to gay people everywhere on this victory in your battle for civil rights!!!!
August 4 at 2:28pm · Comment · Like

– preluat de pe facebooku ei –

Nu stiu cu certitudine, nu am vazut sau auzit declaratii concrete, dar pluteste în atmosfera o simpatie care duce spre pro-. Însa accept si ca ma pot însela.

Cred ca am vazut dialogul acela cu AC; daca e acela, îmi amintesc ca îmi spuneam ca nu întelegea ce îi spuneai. desi reformulasesi de câteva ori..
o
Agnusstick Says:
12/08/2010 la 11:22 pm

Asta e capcana, madama Rice poate lasa impresia ca toti care dau înapoi sunt pro… Dar sunt sigur ca nu e chiar asa, si iar nu exista statistici (dar nu e nimeni de vina deocamdata).
+
Adi Says:
13/08/2010 la 11:53 am

Pai A.Dama spunea lucruri emotionante:)
Tu, chiar daca te exprimi poetic, le spui ceva mai reci.
Ea vorbea tot timpul de experienta ei… ceea ce ma indoiesc ca gasesti un lucru mai fundamental pe care sa iti cladesti resepctul pentru religiozitatea cuiva… decat experienta personala!
Tu zici la modul teoretic ca dogmele e dogme si trebuie traite cu inima, ca sa le intelegi… desi resimt oarecum ca nu pari a le trai tu insuti!
Asadar, nici tu nu traiesti la inaltimea standardelor pe care le impui altora!
Apel la autoritatea (insusirea unui limbaj de pseudospecialitate e intr-adevar o contributie utila a dialogurile cu ateistii:>) sfintilor cutare si cutare… e, din nefericire, o eschiva nereusita.
Mai ales cand vad, pe de cealalta parte, pe “sfantul” contemporan Marius, ca interzice dreptul la opinie celor care nu sunt de acord cu autoritatea lui!
Colac peste pupaza, nu e suficient ca toti invocati apelul la autoritate… mai exista si o forma particular crestina, numit apel la irationalitate! De parca intelectul ar fi ceva de ocara!!!
E ca cu “principiul cosmologic”… toate observatiile trebuie interpretate ca si cum Pamantul nu ar avea cum sa fie in centrul Universului, desi asa indica “la prima vedere”, insa trebuie respectat principiul… care nu e demonstrat, ci acceptat axiomatic!
Crestinismul a devenit religia iratiunii, nu religia iubirii!!!
Asadar, tu trebuie sa lasi laoparte aceasta dogma, exact “crede si nu cerceta”, si sa imi explici in ce baza poti intelege pe Dumnezeu numai cu inima? A zis Iisus asa ceva?
Nu? Atunci cu siguranta a zis unul dintre sfintii evocati anterior!
Felicitari ca iti intocmesti toata filosofia despre viata pe parerile unora care au trait acum 1 mileniu (care, la o adica, nici macar nu au avut pretentia sfintenei, ci le-au dat-o altii… dupa 1 mileniu, “garantand” astfel oficialitatea parerilor lor)!
+
Agnusstick Says:
13/08/2010 la 5:23 pm

Nu mai pot continua dialogul cu tine, pentru ca nu sunt deloc impasibil. Vine de la passio: patima, suferinta. Le resimt pe ambele, deocamdata. Despre felicitari, nu ti le pot întoarce decât cu sarcasm, deci nu are rost. Dar îti multumesc sincer pentru lectie. Ti-as fi recunoscator daca m-ai lasa în pace sau în passio o vreme…
o
Adi Says:
13/08/2010 la 1:09 pm

In ceea ce priveste stilul asta oarecum intimidant si culpabilizant… n-am avut nici pe departe intentia sa ma refer la tine! E dihotomia exprimare orala… in scris:)
Am vrut sa subliniez cat de subtile sunt aceste perversiuni ale lumi materiale, nu sa subliniez ca tu te-ai face complice cu ele!
Sunt atat de sensibile, incat nu pot fi extrapolate nici macar din aprofundarea Bibliei… pur si simplu nu se poate. D-aia trebuie sa apelezi la “Cuvantul extins”!

5 Răspunsuri to “Adi in dialog 18”

  1. Am lecturat ceea ce ai scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.

  2. Am parcurs acest post al tau si imi place ceea ce am citit. Continua tot asa. *^*

  3. Coafor said

    Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

  4. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

  5. Interesant post. O sa incerc sa citesc cat mai multe. Continua tot asa ! Leslie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: